Top

Stabilire program vizita minor. Incidenta art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului privind dreptul parintelui de a beneficia de masuri adecvate din partea statului pentru a fi alaturi de copilul sau.

Domeniu asociat. Decizia civila nr. 350/AC/12.12.2008

Prin cererea înregistrata la Judecatoria Roman sub nr. 879/291 din 26.02.2008 reclamantul B.G.D a solicitat, în contradictoriu cu pârâta V. L. A., stabilirea unui program pentru vizitarea minorei B. L. – I., nascuta la data de 14.01.2006, în a doua si a patra saptamâna din luna, de vineri ora 1600 pâna duminica la ora 2000, cu preluare la domiciliul sau, o luna pe timpul verii, de ziua de nastere si onomastica (în ziua respectiva sau în a doua zi alternativ), o zi la Pasti si o saptamâna în vacanta de iarna, cu cheltuieli de judecata.

În motivare a aratat ca minora s-a nascut din relatia sa de concubinaj cu pârâta, ca prin sentinta civila nr. 3316 din 30.11.2008 a Judecatoriei Roman a fost încredintata pârâtei spre crestere si educare, iar ulterior pârâta nu i-a mai permis sa aiba vreo legatura cu fetita, fiind lipsit de dreptul sau legal de a avea legaturi personale cu ea si de a veghea la cresterea si educarea ei.

În drept si-a întemeiat actiunea pe dispozitiile art. 43 alin. 3 din Codul familiei si ale art. 274 Cod procedura civila.

În dovedire a solicitat încuviintarea probei cu interogatoriul pârâtei, proba cu înscrisuri si proba testimoniala, anexând copia sentintei civile nr. 3316 din 30.11.2008 si extrasul din actul de nastere al minorei.

Legal citata pârâta a formulat întâmpinare în care a aratat ca este de acord cu actiunea dar a solicitat ca programul de vizita sa fie stabilit fara preluare din doua în doua saptamâni fie sâmbata, fie duminica, la domiciliul sau, fara ca reclamantul sa o poata lua pe minora la domiciliul lui.

În motivarea întâmpinarii a aratat ca dupa ce minora i-a fost încredintata reclamantul nu a venit decât o singura data sa o viziteze si atunci a provocat scandal.

A mai aratat ca nu este de acord cu programul de vizitare solicitat deoarece de la nastere pâna în prezent ea s-a ocupat în mod exclusiv de cresterea si educarea minorei. Pe de alta parte, copilul are o vârsta prea mica pentru a fi preluat de reclamant, ceea ce ar conduce la un dezechilibru în plan psihic si afectiv al acestuia, în conditiile în care reclamantul a suferit doua interventii chirurgicale si si-a pierdut o mare parte din acuitatea vizuala, a devenit violent fizic si verbal, fapt ce a constituit si cauza deteriorarii relatiei sale cu reclamantul. Dupa ce starea de sanatate a acestuia se va ameliora, ea va fi de acord cu modificarea programul de vizitare a minorei.

În drept si-a întemeiat întâmpinarea pe dispozitiile art. 115 si 274 Cod procedura civila.

În dovedire a solicitat proba cu interogatoriu reclamantului, înscrisuri, martori si ancheta sociala.

Din oficiu prima instanta a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul partilor si au fost administrate probele solicitate, fiind audiat martorul B. N. la solicitarea reclamantului si martorii R. V. si B. M. la solicitarea pârâtei.

Prin sentinta civila nr. 1757 din 23.05.2008 prima instanta a admis în parte actiunea si a stabilit în favoarea reclamantului un program de vizitare a minorei în prima si a treia sâmbata a fiecarei luni, în ziua de nastere si în ziua onomastica între orele 1400 -1700 la domiciliul pârâtei, care a fost obligata la plata sumei de 595 lei cu titlu de cheltuieli de judecata catre reclamant.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut ca din convietuirea partilor s-a nascut la 13.01.2006 minora B. L. – I. care, prin sentinta civila nr. 3316 din 30.01.2007 a Judecatoriei Roman a fost încredintata pârâtei spre crestere si educare, cu obligarea tatalui la plata unei pensii de întretinere în favoarea copilului.

A mai retinut din cele constatate cu ocazia efectuarii anchetei sociale si din actele medicale depuse în cauza ca reclamantul este încadrat în gradul de handicap grav, cu indemnizatie de însotitor, fiindu-i afectata capacitatea vizuala. Conform prevederilor art. 43 alin. 3 din Codul familiei reclamantul are dreptul de a avea legaturi personale cu fiica sa, de a veghea la cresterea si educarea acesteia însa, având în vedere vârsta si starea lui de sanatate, a apreciat ca se impune stabilirea unui program de vizitare a minorei la domiciliul pârâtei din 2 în 2 saptamâni, într-un interval orar ce trebuie sa tina seama de vârsta copilului si de programul corespunzator vârstei lui.

Împotriva acestei sentinte a declarat apel pârâtul care a criticat-o cu privire la programul prea restrictiv de vizitare a minorei, de numai 6 ore pe luna, în conditiile în care pârâta si parintii ei, la care locuieste, refuza sa îl permita sa o vada iar relatiile dintre parinte si copil se construiesc în timp. Pe de alta parte handicapul sau nu îl împiedica sa îsi exercite drepturile parintesti prevazute de art. 43 alin. 3 din Codul familiei.

Cererea de apel a fost legal timbrata cu 5 lei taxa judiciara de timbru si cu 0,15 lei timbru judiciar.

Pârâta – intimata a depus întâmpinare (f. 19 – 20) în care a solicitat respingerea apelului si mentinerea ca legala si temeinica a sentintei apelate, reiterând în motivare argumentele invocate si la fond cu privire la faptul ca minora are o vârsta prea mica pentru a fi preluata la domiciliul reclamantului, cu privire la starea de sanatate a acestuia si cu privire la faptul ca s-a ocupat singura de cresterea si educarea minorei de la nasterea ei, adaugând ca nu se poate vorbi despre o discriminare a persoanelor cu handicap ci de interesul superior al minorei care, în conditiile date, impune respectarea programului stabilit de prima instanta.

În apel partile s-au folosit de proba cu înscrisuri.

Dezbaterile în sedinta publica au avut loc la termenul din data de 11.12.2008 când pronuntarea a fost amânata pentru astazi, 12.12.2008 pentru a da posibilitate partilor sa depuna concluzii scrise, care au fost formulate doar de pârâta – intimata (f. 33- 34).

Analizând motivele invocate tribunalul apreciaza ca apelul este fondat deoarece într-adevar, prin sentinta primei instante reclamantului i s-a stabilit un program de vizitare a copilului sau cu o durata totala de 6 ore lunar, fractionat în doua reprize de câte 3 ore, la un interval de 2 saptamâni, la domiciliul reclamantei, fara a avea posibilitatea sa o ia la domiciliul sau.

Ori, acest program nu este de natura sa îi permita reclamantului sa stabileasca reale legaturi personale cu minora, vârsta ei frageda neputând constitui un obstacol major în acest sens în conditiile în care reclamantul, ca parinte, are aceleasi responsabilitati cu privire la mentinerea starii de sanatate a minorei si a gradului ei de siguranta pe tot parcursul efectuarii vizitei.

Pe de alta parte reclamantul trebuie în prealabil sa câstige treptat afectiunea si încrederea minorei deoarece preluarea acesteia nu trebuie sa se faca împotriva vointei ei, însa acest proces nu se poate realiza în conditiile restrictive impuse de prima instanta.

Tot astfel, este de observat ca art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului implica dreptul parintelui de a beneficia de masuri adecvate din partea statului pentru a fi alaturi de copilul sau, precum si obligatia autoritatilor nationale de a dispune aceste masuri. Aceasta obligatie trebuie îndeplinita tinând seama ca natura si întinderea relatiilor dintre parinte si copil depind de circumstantele fiecarei cauze, si ca întelegerea si cooperarea din partea tuturor persoanelor implicate constituie întotdeauna un factor important. Numai în ipoteza în care contactele cu parintii risca sa ameninte interesul superior al copilului sau sa îi încalce drepturile, autoritatile nationale trebuie sa vegheze la respectarea unui raport de proportionalitate între ele (Hotarârea din 22.06.2004 pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului în cauza Pini si Bertani si Manera si Atripaldi împotriva României).

Având în vedere cele retinute, tribunalul a apreciat ca în cauza se impune stabilirea în favoarea reclamantului a unui program de vizita mai larg, cu posibilitatea de a o lua pe minora la domiciliul sau, cu posibilitatea largirii lui pe masura întaririi relatiilor dintre el si minora.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 296 teza I C. pr. civ. tribunalul a admis apelul pârâtului si a schimbat în parte sentinta apelata în sensul celor de mai sus.

Etichete: