Top

Constatare nulitate absolută titlu de proprietate. Dovada calităţii de proprietar deposedat potrivit prevederilor art. 8 alin. 1 – 3 şi art. 11 din Legea nr. 18/1991.

Secţia civilă. Decizia civilă nr. 15/RC/18.01.2010

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roman sub nr. 1167/291 din 12.03.2008 reclamanţii M. D. şi M. C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii M. M., M. P., M. D., M. M., M. M., M. V., B. G, Comisia comunală Bâra şi Comisia judeţeană Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, constatarea nulităţii parţiale absolute a titlului de proprietate emis pe numele defunctei M. C., în sensul radierii suprafeţei de 5900 mp teren arabil.

În motivare au arătat că prin Contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 101/12.08.2003 au dobândit de la moştenitorii defunctului P.I. V. numiţii C. A., U. J., M. M. şi R. E., dreptul de proprietate asupra unor suprafeţe de teren incluse în Titlul de proprietate nr. 10/236/02.06.1998, între care şi suprafaţa de 5900 mp de mai sus. Acest teren a fost dobândit de autorul vânzătorilor printr-un schimb realizat cu familia Zaharia, căreia l-a stăpânit până la colectivizare şi de aceea a solicitat şi ea reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa echivalentă primită la schimb. Neînţelegerile dintre părţi au apărut abia după efectuarea vânzării, când moştenitorii defunctei M. C., pârâţii din cauză, au revendicat suprafaţa respectivă invocând Titlul de proprietate nr. 10/68/29.03.2004.

Pârâtul M. M. a arătat că se opune acţiunii întrucât terenul litigios nu a aparţinut niciodată defunctului P. I. V. şi nici nu a fost dobândit de acesta ca efect al vreunui schimb, ci autoarei sale M. C., fiind înscris în evidenţele agricole pe numele acesteia.

Prin întâmpinările depuse pârâtele Comisia comunală Bâra şi Comisia judeţeană Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor au confirmat că cele două suprafeţe de tren se suprapun în cele două titluri de proprietate, în prezent terenul fiind stăpânit de succesorii defunctei M. C.

Prin sentinţa civilă nr. 2412 din 29.09.2009 prima instanţă a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamanţilor, reţinând în motivare următoarele:

Terenul arabil în litigiu, în suprafaţă de 5900 mp, situat în extravilanul satului şi comunei Bâra jud. Neamţ, sola 38, parcela 344/4, în punctul „Peste Pârâu”, apare înscris atât în Titlul de proprietate nr. 10/236/02.06.1998 eliberat moştenitorilor defunctului P. I. V., cât şi în Titlul de proprietate nr. 10/68/29.03.2004 eliberat moştenitorilor defunctei M. C.

Prin Contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 101/12.08.2003 reclamanţii au cumpărat de la moştenitorii defunctului P. I. V. mai multe suprafeţe de teren printre care şi terenul în litigiu, care în acel momentul se afla în posesia moştenitorilor defunctei M. C. Pentru a-şi exercita prerogativele dreptului de proprietate au solicitat constatarea nulităţii parţiale a titlului emis defunctei M. C. şi radierea acestei suprafeţe din titlu, întrucât defunctul P. I. V. ar fi dobândit-o anterior colectivizării agriculturii printr-un schimb cu o suprafaţă echivalentă efectuat cu familia Zaharia din aceiaşi localitate.

Prima instanţă a mai reţinut, din dispoziţiile art. 8 alin.1 – 3 din Legea nr. 18/1991 că stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din patrimoniul cooperativelor agricole de producţie se face cu precădere în favoarea membrilor cooperatori care au adus pământ în cooperativă sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum şi, în condiţiile legii civile, în favoarea moştenitorilor acestora, iar din prevederile art. 11 din lege că suprafaţa de teren adusă în cooperativă este cea care rezultă din anumite înscrisuri, respectiv din actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidenţele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaraţii de martori.

Ori, din probele administrate instanţa de fond a constatat că defunctul P. I. V. nu a deţinut niciodată teren în punctul „Peste Pârâu”, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului litigios făcându-se în mod nejustificat în baza unor simple declaraţii potrivit cărora anterior colectivizării agriculturii ar fi efectuat un schimb de suprafeţe echivalente cu „familia Zaharia”. Însă, acest schimb nu a putut fi confirmat printr-un înscris şi nici nu a fost evidenţiat în rolurile agricole ale coschimbaşilor. Susţinerea reclamanţilor nu a fost confirmată nici de martorii audiaţi la cererea lor, depoziţiile acestora fiind neconcludente, evazive şi pline de echivoc, motiv pentru care au fost înlăturate.

De asemenea, din raportul de expertiză topografică întocmit în cauză reiese că terenul litigios apare atât în titlul autorilor reclamanţilor cât şi în cel al pârâţilor, că se află în posesia pârâtului M. M. dar că nu a aparţinut niciodată defunctului P. I. V., ci autorilor pârâţilor, M. I. V. şi M. C. Deşi aceştia apar înregistraţi cu suprafaţa de numai 3600 mp teren în acest punct iar reconstituirea s-a făcut pentru o suprafaţă mai mare, prima instanţă a apreciat că reclamanţii nu au dreptul la diferenţa de teren atâta timp cât autorii lor nu au deţinut teren în zona respectivă.

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs reclamanţii M. D. şi M. C., care reprezintă de fapt o copie fidelă a acţiunii introductive.

Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru potrivit art. I pct. 43 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005.

Analizând sentinţa recurată din perspectiva dispoziţiilor art. 3041 din Codul de procedură civilă tribunalul apreciază că recursul nu este fondat, deoarece prima instanţă a apreciat în mod just că pretinsul schimb dintre defunctul P. I. V. şi „familia Zaharia” având drept obiect terenul litigios, nu a fost dovedit.

Pe de altă parte, legislaţia funciară în vigoare în perioada când reclamanţii şi autorii lor susţin că a avut loc pretinsul schimb – respectiv Legea nr. 203/1947, Decretul nr. 151/1950, Decretul nr. 221/1950 şi Decretul nr. 144/1958 – impuneau ca dobândirea şi schimbul terenurilor agricole să se facă prin act autentic.

În lipsa acestui înscris şi a menţiunilor din registrul agricol, instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 8 alin. 1 – 3 şi art. 11 din Legea nr. 18/1991 atunci când a considerat că defuncta M. C. este cea de la care a fost preluat terenul litigios de către cooperativa agricolă de producţie, fapt dovedit cu menţiunile din registrul agricol, şi din acest motiv moştenitorii acesteia sunt îndreptăţiţi să li se reconstituie dreptul de proprietate privată asupra acestui teren.

Tribunalul achiesează şi la susţinerea primei instanţe că, chiar dacă în rolul agricol al defunctei M. C. apare înscrisă o suprafaţă de numai 3600 mp teren reclamanţii nu au dreptul la diferenţa de teren până la 5900 mp, şi nici nu sunt îndreptăţiţi să solicite radierea acestei diferenţe din titlul pârâţilor.

Etichete: