Legea nr. 18/1991 – art. 36 al. 3. Constatare nulitate absolută titlu de proprietate. Suprafaţa de teren pentru care se poate dobândi dreptul de proprietate.

Prin actiunea formulata, reclamanta a solicitat a se constata nulitatea absoluta a titlului de proprietate emis pe numele pârâtului pentru suprafata de 634 mp., din totalul de 734 mp. teren, motivat de faptul ca autorii sai au înstrainat doar casa, terenul aferent nefacând obiectul vânzarii, cumparatoarei urmând a-i fi atribuita în folosinta o supr. de 100 mp. teren, pe durata existentei constructiei. Cu toate acestea, prin titlul de proprietate contestat, cumparatorului i s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 734 mp. teren.

Prin sentinta pronuntata, instanta a respins actiunea ca nefondata, nefiind incident nici unul dintre motivele de nulitate absoluta.

S-a avut în vedere faptul ca întinderea dreptului de proprietate asupra terenului aferent constructiei dobândite prin cumparare, sub imperiul Legii nr. 58/1974, poate fi determinata din deducerea intentiei partilor din conventie si din ansamblul probelor administrate.

În cazul de fata, din probatoriul administrat, s-a constatat ca vointa reala a partilor a fost de a înstraina atât constructia cât si suprafata de 734 mp. teren aferenta.

Tags: Constatare nulitate absoluta titlu de proprietate

Constatare nulitate absolută titlu de proprietate. Dovada calităţii de proprietar deposedat potrivit prevederilor art. 8 alin. 1 – 3 şi art. 11 din Legea nr. 18/1991.

Secţia civilă. Decizia civilă nr. 15/RC/18.01.2010

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roman sub nr. 1167/291 din 12.03.2008 reclamanţii M. D. şi M. C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii M. M., M. P., M. D., M. M., M. M., M. V., B. G, Comisia comunală Bâra şi Comisia judeţeană Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, constatarea nulităţii parţiale absolute a titlului de proprietate emis pe numele defunctei M. C., în sensul radierii suprafeţei de 5900 mp teren arabil.

În motivare au arătat că prin Contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 101/12.08.2003 au dobândit de la moştenitorii defunctului P.I. V. numiţii C. A., U. J., M. M. şi R. E., dreptul de proprietate asupra unor suprafeţe de teren incluse în Titlul de proprietate nr. 10/236/02.06.1998, între care şi suprafaţa de 5900 mp de mai sus. Acest teren a fost dobândit de autorul vânzătorilor printr-un schimb realizat cu familia Zaharia, căreia l-a stăpânit până la colectivizare şi de aceea a solicitat şi ea reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa echivalentă primită la schimb. Neînţelegerile dintre părţi au apărut abia după efectuarea vânzării, când moştenitorii defunctei M. C., pârâţii din cauză, au revendicat suprafaţa respectivă invocând Titlul de proprietate nr. 10/68/29.03.2004.

Pârâtul M. M. a arătat că se opune acţiunii întrucât terenul litigios nu a aparţinut niciodată defunctului P. I. V. şi nici nu a fost dobândit de acesta ca efect al vreunui schimb, ci autoarei sale M. C., fiind înscris în evidenţele agricole pe numele acesteia.

Prin întâmpinările depuse pârâtele Comisia comunală Bâra şi Comisia judeţeană Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor au confirmat că cele două suprafeţe de tren se suprapun în cele două titluri de proprietate, în prezent terenul fiind stăpânit de succesorii defunctei M. C.

Prin sentinţa civilă nr. 2412 din 29.09.2009 prima instanţă a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamanţilor, reţinând în motivare următoarele:

Terenul arabil în litigiu, în suprafaţă de 5900 mp, situat în extravilanul satului şi comunei Bâra jud. Neamţ, sola 38, parcela 344/4, în punctul „Peste Pârâu”, apare înscris atât în Titlul de proprietate nr. 10/236/02.06.1998 eliberat moştenitorilor defunctului P. I. V., cât şi în Titlul de proprietate nr. 10/68/29.03.2004 eliberat moştenitorilor defunctei M. C.

Prin Contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 101/12.08.2003 reclamanţii au cumpărat de la moştenitorii defunctului P. I. V. mai multe suprafeţe de teren printre care şi terenul în litigiu, care în acel momentul se afla în posesia moştenitorilor defunctei M. C. Pentru a-şi exercita prerogativele dreptului de proprietate au solicitat constatarea nulităţii parţiale a titlului emis defunctei M. C. şi radierea acestei suprafeţe din titlu, întrucât defunctul P. I. V. ar fi dobândit-o anterior colectivizării agriculturii printr-un schimb cu o suprafaţă echivalentă efectuat cu familia Zaharia din aceiaşi localitate.

Prima instanţă a mai reţinut, din dispoziţiile art. 8 alin.1 – 3 din Legea nr. 18/1991 că stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din patrimoniul cooperativelor agricole de producţie se face cu precădere în favoarea membrilor cooperatori care au adus pământ în cooperativă sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum şi, în condiţiile legii civile, în favoarea moştenitorilor acestora, iar din prevederile art. 11 din lege că suprafaţa de teren adusă în cooperativă este cea care rezultă din anumite înscrisuri, respectiv din actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidenţele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaraţii de martori.

Ori, din probele administrate instanţa de fond a constatat că defunctul P. I. V. nu a deţinut niciodată teren în punctul „Peste Pârâu”, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului litigios făcându-se în mod nejustificat în baza unor simple declaraţii potrivit cărora anterior colectivizării agriculturii ar fi efectuat un schimb de suprafeţe echivalente cu „familia Zaharia”. Însă, acest schimb nu a putut fi confirmat printr-un înscris şi nici nu a fost evidenţiat în rolurile agricole ale coschimbaşilor. Susţinerea reclamanţilor nu a fost confirmată nici de martorii audiaţi la cererea lor, depoziţiile acestora fiind neconcludente, evazive şi pline de echivoc, motiv pentru care au fost înlăturate.

De asemenea, din raportul de expertiză topografică întocmit în cauză reiese că terenul litigios apare atât în titlul autorilor reclamanţilor cât şi în cel al pârâţilor, că se află în posesia pârâtului M. M. dar că nu a aparţinut niciodată defunctului P. I. V., ci autorilor pârâţilor, M. I. V. şi M. C. Deşi aceştia apar înregistraţi cu suprafaţa de numai 3600 mp teren în acest punct iar reconstituirea s-a făcut pentru o suprafaţă mai mare, prima instanţă a apreciat că reclamanţii nu au dreptul la diferenţa de teren atâta timp cât autorii lor nu au deţinut teren în zona respectivă.

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs reclamanţii M. D. şi M. C., care reprezintă de fapt o copie fidelă a acţiunii introductive.

Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru potrivit art. I pct. 43 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005.

Analizând sentinţa recurată din perspectiva dispoziţiilor art. 3041 din Codul de procedură civilă tribunalul apreciază că recursul nu este fondat, deoarece prima instanţă a apreciat în mod just că pretinsul schimb dintre defunctul P. I. V. şi „familia Zaharia” având drept obiect terenul litigios, nu a fost dovedit.

Pe de altă parte, legislaţia funciară în vigoare în perioada când reclamanţii şi autorii lor susţin că a avut loc pretinsul schimb – respectiv Legea nr. 203/1947, Decretul nr. 151/1950, Decretul nr. 221/1950 şi Decretul nr. 144/1958 – impuneau ca dobândirea şi schimbul terenurilor agricole să se facă prin act autentic.

În lipsa acestui înscris şi a menţiunilor din registrul agricol, instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 8 alin. 1 – 3 şi art. 11 din Legea nr. 18/1991 atunci când a considerat că defuncta M. C. este cea de la care a fost preluat terenul litigios de către cooperativa agricolă de producţie, fapt dovedit cu menţiunile din registrul agricol, şi din acest motiv moştenitorii acesteia sunt îndreptăţiţi să li se reconstituie dreptul de proprietate privată asupra acestui teren.

Tribunalul achiesează şi la susţinerea primei instanţe că, chiar dacă în rolul agricol al defunctei M. C. apare înscrisă o suprafaţă de numai 3600 mp teren reclamanţii nu au dreptul la diferenţa de teren până la 5900 mp, şi nici nu sunt îndreptăţiţi să solicite radierea acestei diferenţe din titlul pârâţilor.

Tags: Constatare nulitate absoluta titlu de proprietate

Constatare nulitate absoluta titlu de proprietate

Constatare nulitate absoluta titlu de proprietate

Sentinta civila nr. 2845

19.12.2008

Constata ca prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante sub nr. xxxx/321/2008 , reclamantul A.V. a chemat în judecata , initial , Comisia Locala si Comisia judeteana Neamt de aplicare a legilor fondului funciar , solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se constate nulitatea absoluta a adeverintei provizorii de proprietate nr. 352/1991.

Ulterior, reclamantul a chemat în judecata si pe I.V. , caruia i-a fost eliberata adeverinta de proprietate nr. xxx/1991.

În motivarea cererii sale, reclamantul arata ca, pârâtului I.V. , i-a fost eliberata , de catre Comisia de aplicare a legilor fondului funciar , adeverinta de proprietate nr. xxx , pentru suprafata de 0,50 ha. teren situat în intravilanul orasului Tg. Neamt , ca în baza adeverintei, pârâtul stapâneste acest teren desi terenul a fost cumparat , înca din anul 1951 de parintii sai – A.A. si A.G. de la numita C.M..

Mai arata reclamantul ca, adeverinta de proprietate a fost eliberata fara a se avea în vedere procedura prealabila pentru emiterea unui astfel de act , în sensul ca, I.V. , nu a depus vreo cerere pentru a fi pus în posesie si apoi sa i se elibereze adeverinta, ca aceasta (adeverinta ) nu contine numarul hotarârii de aprobare a Comisiei Judetene , pozitia de validare si data certa a eliberarii , ca întrucât adeverinta a fost eliberata cu încalcarea prevederilor legale , a fost nevoit sa formuleze prezenta actiune.

În dovedirea cererii , reclamantul a depus în copie Adeverinta provizorie de proprietate a carei nulitate absoluta solicita sa se constate, o cerere de recurs formulata de Comisia locala de aplicare a legilor fondului funciar, în dosarul civil nr. xxx/321/2007 si copia actului de vesnica vânzare din 15 decembrie 1951 (filele 3-5).

Reclamantul si-a motivat în drept, cererea pe dispozitiile art.108 alin.2 si 109 Cod procedura civila.

Cererea este scutita de plata taxei de timbru si a timbrului judiciar , conform art.40 din Legea nr. 1/2000.

Comisia Locala, citata legal , nu si-a trimis reprezentant în fata instantei însa, a depus întâmpinare , prin care a solicitat admiterea actiunii reclamantului (fila 11).

Comisia Judeteana Neamt pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor ,citata legal, nu si-a trimis reprezentant în instanta si nici nu a depus întâmpinare .

În instanta, reclamantul a fost reprezentat de av. N.C. , iar pârâtul de av. A.D..

Pârâtul I.V. a formulat întâmpinare (filele 25-26), prin care a solicitat respingerea actiunii reclamantului , ca neîntemeiata si nejustificata, aratând în esenta urmatoarele;

– adeverinta provizorie de proprietate nr. xxx/1991 i-a fost eliberata ca urmare a depunerii ,în anul 1991 , a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafata de 0,50 ha. teren pe care l-a stapânit înca din anul 1951 , a figurat înscris cu el în registrul agricol , si cu care s-a înscris în G.A.C. „Ozana – Blebea „ în anul 1962;

– a stapânit terenul în suprafata de 0,50 ha. si dupa anul 1962, pâna în prezent , iar pe acest teren au construite case , atât el cât si copiii sai;

– adeverinta de proprietate este semnata de Presedintele Comisiei locale de aplicare a legii nr. 18/1991 si de secretarul care îndeplinea aceasta functie la acea data (1991) , iar faptul ca pe adeverinta lipseste numarul hotarârii de aprobare a Comisiei Judetene , pozitia de aprobare si de validare nu-i este imputabila, deoarece adeverinta nu a fost întocmita de el.

La întâmpinare , pârâtul a atasat în copie urmatoarele înscrisuri; cererea de înscriere în G.A.C. din xx.03.1962 , extras din registrul de evidenta al membrilor cooperatori de la C.A.P. Tg. Neamt , rolul agricol din perioada 1959-1962, în care el si sotia sa, figureaza înscrisi în calitate de nepoti în gospodaria numitei C.M. , sentintele civile nr. 2437/5.12.2006 , nr. 633/17.aprilie.2007 , nr.139/21.ian.2008 , nr.10/26.11.2007 , 446/16.martie.2007, ale Judecatoriei Tg. Neamt, si decizia civila nr. 1220/RC/24.09.2007 a Tribunalului Neamt (filele 27-42).

Din analiza materialului probator administrat în dosarul în cauza, instanta retine urmatoarele;

Reclamantul A.V. , este fiul defunctilor A.G. si A.A. . La data de 15 dec.1951 , acestia au cumparat de la vânzatoarea C.M. , suprafata de 5.370 m.p. teren împreuna cu o casa batrâneasca , imobilul fiind situat în orasul Tg. Neamt.

Contractul de vânzare-cumparare a fost încheiat cu clauza de uzufruct viager în favoarea vânzatoarei si cu obligatia de întretinere din partea cumparatorilor (fila 5).

În baza clauzei de uzufruct viager , prevazuta în actul de vesnica vânzare, terenul vândut a ramas în posesia vânzatoarei C.M. , ca uzufructuara, avându-l înscris , pe numele sau, în registrele agricole din perioadele 1951-1955,1956-1958 si 1959-1962 .

Instanta mai retine ca, în gospodaria defunctei C.M. , au figurat înscrisi ,pârâtul I.V. , ca nepot cât si sotia sa- I.E. (a se vedea rolul agricol din perioada 1959-1962), care au întretinut-o pe matusa lor . Se mai retine ca , terenul în suprafata de 5.370 m.p. situat în Tg. Neamt , a fost stapânit si lucrat efectiv înca din anul 1951 , de catre sotii I.V. si I.E.

La data de 18.03.1962 , terenul în suprafata de 0,54 ha. situat pe str., a fost înscris în G.A.C. „Blebea” de catre sotii I.V. si I.E. , asa cum rezulta fara nici un dubiu din cererea de înscriere si extrasul din registrul cererilor de înscriere în G.A.C., de la filele 27 si 28 .

Deci, cei care detineau efectiv terenul si l-au înscris în G.A.C. , au fost pârâtul I.V. si sotia sa I.E.

În aceste conditii si în baza art.8 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , reconstituirea dreptului de proprietate s-a facut legal în favoarea celui care a predat terenul în Gospodaria Agricola Colectiva „Ozana” Blebea , respectiv pârâtului I.V..

Pasivitatea autorilor reclamantului, care traiau în anul 1962, cât si pasivitatea reclamantului A.V. ,care , la aparitia Legii fondului funciar nr. 18/1991 , nu a depus cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 5.370 m.p. (0,53 ha.), teren colectivizat în anul 1962 , la cererea sotilor I.V. si I.E. , care posedau terenul respectiv, înca din anul 1951 , constituie un motiv de constatare a operarii prescriptiei achizitive în favoarea pârâtului , în baza art.1890 Cod civil.

Instanta mai retine ca, adeverinta provizorie de proprietate nr. 352/1991 a fost eliberata în favoarea pârâtului I.V. , în conditiile art.8 alin.2 din Legea nr. 18/1991 , republicata , care prevede expres ca, „de prevederile legii beneficiaza membrii cooperatori care au adus pamânt în cooperativa agricola de productie , precum si în conditiile legii civile , mostenitorii acestora „…

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei , rezulta fara putinta de tagada ,ca terenul în suprafata de 0,54 ha. (5.370 m.p.) situat în orasul Tg. Neamt a fost adus în C.A.P.(G.A.C.) în primavara anului 1962 , de I.V. si nu de A.G. si A.A. autorii reclamantului , ori de A.V., reclamantul din actiune si în aceste conditii cel îndreptatit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren este I.V. .

Este adevarat ca, A.V. a formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafata de 5.370 m.p. teren în baza Legii nr. 247/2005 , însa cererea sa,a fost respinsa de Comisia Judeteana , prin Hotarârea nr. 5394/2006 .

Împotriva acestei hotarâri, petentul A.V. ,a formulat plângere la Judecatoria Tg-Neamt , plângerea lui fiind respinsa prin sentinta civila, nr. 633/17.04.2007 , solutia primei instante ramânând irevocabila prin decizia civila nr. 1220/RC/24.09.2007, pronuntata de Tribunalul Neamt în dosarul nr. 439/321/2007 (filele 32 si 33-34).

Cu toate ca ,pârâtul I.V. , este în posesia adeverintei provizorii de proprietate nr. xxx/1991 si stapâneste efectiv terenul în suprafata de 5.370 m.p., înainte de anul 1962 l-a înscris în C.A.P., Comisia Locala Tg. Neamt , nu i-a întocmit documentatia premergatoare emiterii titlului de proprietate , acesta fiind nevoit sa promoveze la instanta , o actiune având ca obiect , obligatia de „a face” , actiunea sa fiind admisa prin sentinta civila nr. 139/21.ian.2008 , hotarârea ramânând irevocabila în urma respingerii de catre Tribunalul Neamt a recursului declarat de Comisia Locala si A.V. .

Faptul ca , în adeverinta de proprietate nr. xxx/1991 , nu este mentionat numarul Hotarârii Comisiei Judetene , anexa si pozitia în care s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate al pârâtului I.V. , nu-i este imputabila acestuia , câta vreme ADEVERINTA a fost completata si semnata de Presedintele Comisiei din acea perioada si secretarul acesteia, iar terenul mentionat în acest înscris , a fost adus în C.A.P. , în anul 1962 , de pârâtul I.V., ca nepot al defunctei C.M..

Întrucât din probatoriul administrat în cauza nu rezulta existenta vreunui motiv de nulitate absoluta a Adeverintei de proprietate nr. xxx/1991 , instanta va respinge , ca nefondata actiunea reclamantului.

În baza art.274 Cod procedura civila , instanta va obliga pe reclamant la plata cheltuielilor de judecata , reprezentând onorariul de avocat.

Sentinta civila nr. Nr. 2798

17.12.2008

Constata ca prin actiunea înregistrata la aceasta instanta sub nr. xxxx/321/2007 reclamantele A.A. si M.A. au chemat în judecata pe pârâta T.T. pentru constatarea nulitatii testamentului autentificat sub nr. xxxx/ 6 06 2005 la Biroul Notarului Public din Tg. Neamt si a oricarui act subsidiar ce s-ar fi întocmit, cu cheltuieli de judecata.

În motivare au aratat ca prin acel testament , B.I., sora lor, a instituit-o legatara universala pe pârâta, testament de care ele au aflat la 11 06 2005, decesul testatoarei reclamantele sustin ca testamentul nu a reprezentat vointa reala a testatoarei , vointa acesteia fiind viciata din punct de vedere al consimtamântului, având în vedere starea de sanatate a testatoarei si chiar a actului în sine, facut în favoarea unui strain care nu a contribuit la întretinerea si îngrijirea testatoarei atâta timp cât ele, reclamantele, rude cu aceasta, s-au îngrijit de ea si ca în acel testament semnatura nu a fost executata de testatoare.

În dovedire a depus la dosar înscrisuri-testamentul contestat, certificate de stare civila si a solicitat admiterea interogatoriul pârâtei, a probei cu martori si expertiza grafica.

Actiunea a fost timbrata cu 20 de lei taxa de timbru si 0,30 lei timbru judiciar.

Pârâta a formulat întâmpinare prin acre a solicitat respingerea actiunii reclamantelor, cu obligarea lor la plata cheltuielilor de judecata sustinând ca nu s-au aratat motivele de nulitate absoluta, ca reclamantele au mai formulat o actiune identica fiind înregistrat dosarul civil nr. xxxx/2005 la Judecatoria Tg. Neamt, invocând astfel exceptia autoritatii de lucru judecat; ca reclamantele au formulat si plângere penala împotriva ei pentru fals si uz de fals în legatura cu acelasi testament, fiind înregistrat dosarul penal nr. xxx/32/2006 al Curtii de Apel Bacau si a solicitat atasarea acestuia.

S-a anexat la întâmpinare copii dupa sentinta civila nr.1793/4 11 2005 pronuntata de aceasta instanta în dosarul civil nr. xxxx/2005 având ca obiect constatare nulitate testament.

Reclamantele au completat actiunea aratând motivele pentru care au solicitat constatarea nulitatii testamentului. Au aratat ca , pe parcursul ultimilor ani din viata ai surorii lor , ele au stiut ca acesta sufera de boli grave si relatiile cu ea au fost mai strânse ca niciodata, i-au acordat mai multa atentie stiind ca sufera de osteoporoza si un cancer galopant, astfel ca era imposibil ca sora lor sa întocmeasca un testament în favoarea unei straine. Din cauza bolii, sora lor B.I. avea unele stari depresive, simtea nevoia sa aiba în preajma pe cineva din familie si cum ele nu reuseau sa fie permanent cu ea, pârâta, care a fost angajata si platita de ele pentru a avea grija de sora lor, a încercat prin mijloace viclene sa-si întareasca pozitia prin alterarea vointei surorii lor, având în vedere medicamentele pe care i le administra, care puteau duce la unele momente de inconstienta sau cel putin de lipsa de discernamânt si ca pârâta le asigura ca bolnava da semne de însanatosire.

Cu privire la exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de pârâta, acesta a fost pusa în discutia partilor si a fost respinsa de instanta întrucât actiunea pentru constatarea nulitatii aceluiasi testament formulata împotriva pârâtei în anul 2005 a fost respinsa prin sentinta civila nr.1793/4 11 2005 pronuntata de aceasta instanta în dosarul civil nr. xxxx/2005, pentru lipsa calitatii procesuale active a reclamantei A.A..

Reclamantele au solicitat efectuarea si a unei expertize medico-legale având în vedere actele medicale ale testatoarei.

S-a anexat de catre pârâta copia plângerii penale formulate împotriva ei de reclamante, copia ordonantei din iunie 2006 pronuntata de Parchetul de pe lânga Curtea de Apel Bacau în dosarul penal nr. xxxx/II/2/2006, certificatul de legatar. A solicitat admiterea probei cu martori si a fost de acord cu efectuarea expertizelor grafice si medicale.

S-a luat un interogatoriu pârâtei si s-au audiat martorii partilor, dupa care s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale pentru a se stabili daca având în vedere suferintele testatoarei, survenite anterior întocmirii testamentului, acesteia îi erau afectate în vreun fel capacitatile motrice – cu precadere, scrierea si functiile psihice, daca avea sau nu discernamânt la momentul întocmirii testamentului.

Concluziile din raportul medico-legal au fost ca testatoarea nu suferea de vreo boala psihica, diagnosticata de medic de specialitate psihiatrica în masura sa îi afecteze discernamântul critic, ca medicatia administrata la data semnarii testamentului nu a fost în masura sa îi afecteze discernamântul critic si ca nu exista date privitoare la vreo boala a mâinilor care nu i-ar fi permis sa semneze sau sa-i fi afectat scrierea.

La baza acestor concluzii au stat actele medicale puse la dispozitie de parti : fisa de consultatii medicale, adulti nr. 531 întocmita la 17 martie 2003 fiind în evidenta Cabinetului medical din Tg Neamt si buletinele de analize medicale ale centrului medical din Tg. Neamt.

S-a efectuat si expertiza grafica la Laboratorul Interjudetean Iasi pentru a se stabili daca semnatura din testamentul întocmit pârâtei apartine testatoarei B.I.. Pentru acesta s-au pus la dispozitie acte originale care purtau semnatura testatoarei precum si fotocopii dupa scripte de comparatie-contracte si alte acte semnate de testatoare.

S-a constatat ca semnatura din testament apartine numitei B.I.. Concluziile Laboratorului Interjudetean Iasi au fost contestate de reclamante pe motiv ca expertiza s-a efectuat pe fotocopii ale actului contestat. S-a raspuns si la aceste obiectiuni facându-se precizarea ca s-a avut în vedere testamentul atacat, în original.

Analizând probele administrate în cauza constata ca actiunea reclamantelor A.A. si M.A. nu este întemeiata urmând a fi respinsa pentru considerentele care urmeaza:

Reclamantele au solicitat în contradictoriu cu pârâta T.T. constatarea nulitatii testamentului autentificat sub nr. xxxx/6 06 2005 la Biroul Notarului Public, testament prin care sora lor, B.I. a dispus ca la încetarea ei din viata, toate bunurile mobile sau imobile ce se vor afla în proprietatea ei sa ramâna pârâtei, pe care a instituit-o legatara universala.

Pârâta nu este ruda cu reclamantele si nici cu testatoarea, aceasta era doar vecina cu ea si reclamantele, care locuiau în Iasi, în încercarea de a-si ajuta sora bolnava, s-au înteles cu pârâta sa aiba grija de sora lor, pârâta fiind platita pentru serviciile ei.

Reclamantele au invocat în constatarea nulitatii testamentului întocmit de sora lor, pârâtei, lipsa consimtamântului, provocata de absenta discernamântului la întocmirea testamentului, validitatea testamentului fiind influentata de incapacitatea naturala în care se afla testatoarea datorata bolii de care suferea în acele ultime luni din viata, adica de lipsa unei vointe constiente în momentul întocmirii actului. Mai mult, au invocat chiar si dolul ca viciu de consimtamânt , pe lânga lipsa consimtamântului dispunatoarei, manoperele de captare a afectiunii bolnavei de catre pârâta si îndepartare a bolnavei de rudele ei, în primul rând de surorile ei , reclamante în cauza, cu intentia de a o determina sa întocmeasca testamentul în favoarea ei.

Sanctiunea pentru întocmirea actului în asemenea conditii este nulitatea absoluta a actului , codul civil reglementând în art.5, art.1091 si alte câteva dispozitii disparate aceasta sanctiune în mod expres pentru încalcarea unor reguli imperative care interzic actele juridice ilicite sau cuprinzând conditii contrare bunelor moravuri ori legii.

Din analiza probelor administrate în cauza rezulta ca vointa testatoarei nu a fost alterata în nici un mod la întocmirea testamentului în favoarea pârâtei.

Martora D.E. o cunostea pe testatoarea B.I. de mai multi ani , i-a botezat fiica si pentru ca ea lucrase la laboratorul Spitalului, a fost solicitata de batrâna sa mearga cu ea sa faca niste analize. Atunci batrâna si-a exprimat dorinta de a face acte fiicei martorei pe casa, însa ea nu a acceptat. De aici se poate trage concluzia ca era dispusa sa întocmeasca testament în favoarea altei persoane decât o ruda. Martora a mai declarat ca batrâna era în relatii bune cu surorile ei, ele veneau de sarbatori la ea si ea pregatea tot, ca discuta sa faca acte cuiva înca de pe vremea când traia sotul ei. Pârâta s-a mutat în casa vecina cu testatoarea înainte de anul 1989.

Martora N.S., vecina cu pârâta, a declarat ca reclamantele locuiau în Iasi si veneau în vizita la sora lor cât de des puteau. Batrâna se putea hrani singura, avea probleme pentru ca avusese un picior rupt, nu avea probleme cu mâinile, putea semna pentru pensie. Pârâta dormea la ea si o îngrijea pentru ca îsi rupsese piciorul în luna mai, dupa 21 mai si în iunie sau iulie, a murit. Se retine din declaratia acestei martore ca pârâta putea folosi mâinile, putea semna si ca pârâta o ajuta pe batrâna cu stirea reclamantelor, între bolnava si surorile ei existau relatii bune, doar ca aceasta a preferat sa întocmeasca testament pârâtei si nu surorilor ei, ca o recunoastere a grijii cu care o înconjura pârâta. Faptul ca pârâta nu a refuzat oferta batrânei de a întocmi testament asa cum a facut martora D.E., nu atrage automat ideea vehiculata de reclamante ca aceasta a folosit mijloace dolosive sau ca chiar s-a folosit de medicamente pentru a induce batrânei o stare de inconstienta pentru a semna actul, ci creeaza mai degraba convingerea instantei ca batrâna, în ultimele doua luni din viata, înca de când a solicitat sprijinul martorei D.E. sa faca analize medicale, era dispusa sa întocmeasca testament cuiva strain, cu mare usurinta, fara ca acel strain sa faca ceva deosebit pentru ea, pentru ca probabil se simtea slabita si nu o mai interesa prea mult bunurile materiale si nici nu era în relatii rele cu surorile ei pentru a se interpreta ca în acest mod ar fi intentionat sa le pagubeasca, iar acceptarea cu usurinta a acestei liberalitati de catre pârâta tine mai mult de constiinta, fara a pasi pâna în sfera conduitei penale a pârâtei cum au considerat reclamantele , în prima faza a demersului lor împotriva pârâtei.

Martora propusa de reclamante, H.I. a declarat ca ea a cumparat o parcela de teren de la B.I., cu doi ani înaintea mortii acesteia si ca anterior luase terenul în arenda. Mai venea pe la batrâna sa-i aduca lapte, brânza si ca nu le-a vazut pe reclamante pe acolo pe la ea. A aflat cu surprindere ca batrâna a murit, a gasit usile încuiate.

Din declaratiile acestei martore se retine ca ea o vizita destul de rar pe batrâna, mai ales dupa ce a cumparat terenul de la ea, astfel ca nu avea cum cunoaste prea multe despre ultimele luni de viata ale batrânei si de relatiile pe care le avea cu rudele sau cu pârâta.

Din probele stiintifice efectuate în cauza, expertiza medico-legala si expertiza grafica rezulta ca testatoarea nu suferea de vreo afectiune fizica sau psihica de natura sa-i altereze acesteia scrisul sau discernamântul.

Având în vedere acestea, constata ca testamentul nu este lovit de nulitate, a fost încheiat valabil, cu respectarea conditiilor de forma si de fond prevazute de lege.

Tags: Constatare nulitate absoluta titlu de proprietate