Top

Plangere la Legea nr.1/2000

Fond funciar.plangere la Legea nr.1/2000

SENTINTA CIVILA NR. 1576/18.11.2008

Prin plîngerea adresata acestei instante si înregistrata sub nr. de mai sus, I. L., E. A. si S.N. au formulat plîngere împotriva Hotarîrii Comisiei Judetene nr. 7018/27.06.2008, cerînd reconstituirea dreptului de proprietate pentru 5 ha teren cu vegetatie forestiera pe raza comunei Farcasa, în calitatea lor de mostenitoare ale unchiului, respectiv fratelui, N. I., disparut în luptele din al doilea razboi mondial, fara urmasi directi.

În motivare au aratat ca autorul lor a participat la al doilea razboi mondial, disparut în lupta. Pentru acest motiv, nu a putut fi trecut în tabelele de împroprietarire de la reforma agrara din 1945, dar considera ca avea si el vocatie, pentru mostenitorii sai, la acel lot-tip de 5 ha, prevazut de Legea nr. 187/1945.

Au formulat cerere la comisia locala de fond funciar, care a admis cererea, dar comisia judeteana a invalidat-o prin hotarîrea mai sus aratata, pe motivul ca nu se face dovada proprietatii pentru terenul solicitat.

Legal citate, cele doua comisii au formulat întîmpinari, astfel:

– comisia locala (f. 27) a pledat pentru admiterea plîngerii, aducînd argumente de teorie si practica judiciara; în plus, comisia locala a depus o adresa (f. 31) din care rezulta ca, pentru satisfacerea cererilor persoanelor îndreptatite la reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii 187/1945, Ocolul silvic Galu are la dispozitie o suprafata de 999,6 ha teren cu vegetatie forestiera, pe raza comunei Farcasa.

– comisia judeteana nu a depus întîmpinare.

Analizînd actele si probele dosarului, legislatia aplicabila (Legea 18/1991, Legea 1/2000, modif. prin L 247/2005) precum si principiile constitutionale si de drept european aplicabile în speta, instanta constata cererea îndreptatita, deci urmeaza a fi admisa, pe urmatoarele considerente:

Legea 187/1945 prevedea împroprietarirea participantilor la razboi cu teren în completare pîna la lotul-tip de 5 ha.

În aplicarea acestei legi s-au creat situatii diferite: daca la rubrica „pamînt de poseda” au fost trecute suprafetele pe care subiectii le detineau, la rubrica „pamînt cuvenit” la unii îndreptatiti au fost trecute diferite suprafete, la altii nu a fost trecuta nici o suprafata. Mai departe, aceste terenuri au fost atribuite efectiv unor îndreptatiti, iar altora nu. Dar au fost si cazuri, ca acesta de fata, în care participantii la razboi nu au fost trecuti în acele tabele, din civerse motive, sau tabelele nu se gasesc. Aceasta nu înseamna ca cei din urma nu ar avea vocatie la acea împroprietarire, prin mostenitorii lor legali, o asemenea situatie conducînd la o discriminare a unor persoane aflate în fond în aceeasi situatie – aceea de participanti la razboi si beneficiari ai legii evocate, discriminare inadmisibila, în lumina prevederilor constitutionale referitoare la egalitatea cetatenilor în fata legii, dar si a celor privind respectul si garantarea proprietatii. Deci, autorul petentelor avea vocatie la o suprafata de 5 ha teren.

Art. 36 din Legea nr. 1/2000 (care se refera la situatia celor din tabelele de împroprietariti) a cunoscut mai multe modificari succesive, spiritul acestor modificari fiind în sensul ca persoanele trecute în tabelele de împroprietrire au vocatie la împroprietarire.

De mentionat ca un numar imens de persoane din comuna Farcasa si din toate comunele învecinate au beneficiat deja de reconstituirea dreptului de proprietate pentru teren, iar a refuza acest drept altor persoane ar fi o discriminare evidenta. Trebuie avuta în vedere Conventia Europeana a Drepturilor Omului, precum si practica în materia discriminarii a Curtii Europene a Drepturilor Omului, care a condamnat în mod constant practicile discriminatorii.

Cît priveste categoria de folosinta a terenului cuvenit, este de notorietate ca în zona de munte nu existau disponibile decît terenuri forestiere, de altfel o suprafata imensa fiind expropriata de la familia Sturza în scopul aplicarii legii reformei agrare.

Pe de alta parte, dupa ce familei Sturdza i-a fost reconstituit dreptul pentru o suprafata foarte mare din fosta sa mosie, reprezentantii acestei familii, prin protocol cu toate comunele din zona, au cedat la schimb o importanta suprafata de teren din suprafata primita de ei tocmai pentru a fi atribuita petentilor care se regasesc pe tabelele de împroprietarire, cum este situatia din prezentul dosar. (f. 32-34).

Cît priveste motivul tardivitatii introducerii cererii, acesta trebuie înlaturat pentru mai multe argumente:

– toate legile succesive ale fondului funciar au acordat noi termene de introducere a cererii, avîndu-se în vedere dificultatea procesului de reconstituire;

– listele de împroprietarire se obtin foarte greu, Arhivele Nationale fiind foarte aglomerte cu astfel de cereri;

– în aceasta problema (a dreptului celor din listele de împroprietariti) legislatia a fost oscilanta, iar practica, atît a comisiilor de fond funciar, cît si a instantelor de judecata, a fost diferita, neunitara, ceea ce a derutat si descurajat pe multi din petenti, acestia nefiind hotarîti sa introduca cererile decît atunci cînd stiau ca ar putea avea cîstig de cauza.

În aceste conditii, instanta le considera pe petente de drept repuse în termenul de depunere a prezentei cereri.

Concluzionînd, instanta constata ca:

– petentele sînt repuse în termen pentru introducerea prezentei cereri;

– petentele au facut dovada vocatiei la împroprietarire si a calitatii

succesorale;

– exista teren disponibil pentru aceasta reconstituire.

NOTA: Ca ultima modificare legislativa în materia fondului funciar, este de consemnat Legea nr. 212/Mof. 737/30.X.2008, care modifica art. 36 din Legea 1/2000. Aceasta modificare confera vocatie la împroprietarire si petentilor (sau urmasilor) care fac dovada participarii la al doilea razboi mondial, chiar daca nu sînt trecuti sau nu sînt gasiti în tabelele de împroprietarire. Deci, situatia din acest dosar a fost expres prevazuta într-o lege, si rezolvata favorabil. Desigur, aceasta noua reglementare trebuie interpretata în sensul ca instituie implicit repunerea în termen a petentilor interesati, altfel ea nu ar avea nici o aplicabilitate.

Fata de cele de mai sus, plîngerea urmeaza a fi admisa asa cum a fost formulata.

Etichete: