Top

Acţiune posesorie. Condiţii. Calitate procesuala pasivă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de
13/02/2009 reclamanta AL a solicitat obligarea pârâtului AI să îi restituie
posesia precum şi să îi lase, pe viitor, în liniştită posesie terenul situat în
intravilanul com. Trifeşti, jud. Iaşi, tarlaua 50, precum şi cele două clădiri ce
se află pe acest teren, respectiv magazin şi bar cu terasă în suprafaţă de 280
mp. S-a mai solicitat şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii sale, reclamanta a arătat că a exercitat asupra
bunurilor imobile anterior indicate posesia paşnică, publică şi neprecară,
începând cu data de 29/10/2004, dată la care a concesionat terenul de la
Consiliul Local Trifeşti. La data concesionării, a adăugat reclamanta,
magazinul era deja edificat, barul fiind construit de către reclamantă în anul
2005. S-a mai arătat că terenul este îngrădit, poarta de acces fiind în
permanenţă încuiată cu lacăt. La data de 7/09/2008, a adăugat reclamanta,
pârâtul însoţit de alte două persoane, a pătruns pe teren şi în incinta celor
două clădiri, prin spargerea lacătului de la poarta de acces şi de la uşi.
Pârâtul şi-a instalat propriile lacăte tocmai pentru a bloca accesul
reclamantei către aceste imobile şi pe parcursul timpului a organizat mai
multe petreceri.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 1847 cod civil şi art. 674 cpc.
În dovedirea cererii sale, reclamanta a indicat proba cu înscrisuri, cea
testimonială, cea cu interogatoriul pârâtului.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâtul, legal citat, a fost reprezentat pe parcursul judecăţii depunând
la data de
2/04/2009 întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale
pasive, el neocupând nici unul din imobile, acestea aparţinând SC D SRL
care le-a achiziţionat de la SC AS SRL şi pe fond a solicitat respingerea
acţiunii ca nefondate, la această dată clădirile fiind ocupate de către SC D
SRL.
În favoarea reclamantei şi a pârâtului instanţa a încuviinţat proba cu
înscrisuri şi cea testimonială. S-a mai încuviinţat şi proba cu interogatoriul
părţilor, cel luat reclamantei şi consemnat şi ataşat la dosarul cauzei fila 40,
cel propus pentru pârât nefiind administrat dată fiind absenţa sa din faţa
instanţei, legal citat.
Analizând cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale pasive,
excepţie de fond, absolută şi peremptorie invocată de către pârât, instanţa
reţine:
Prezenta acţiune este una posesorie, în reintegrare, aceasta putându-se
exercita împotriva oricărei persoane care se face vinovată de tulburarea
posesiei reclamantei. Din declaraţiile martorelor audiate la solicitarea
reclamantei coroborate cu atitudinea procesuală a pârâtului (legal citat, nu s-
a prezentat în faţa instanţei pentru a i se lua interogatoriul) interpretată prin
prisma dispoziţiilor art. 225 cpc, instanţa reţine că acesta a fost cel care la
data de 7.09.2008 a forţat lacătele de la poarta care îngrădea terenul în
suprafaţă de 451,97 mp situat în parcela P1 (1853) şi de la cele două clădiri
(bar şi magazin) situate pe acest teren, pătrunzând în imobil şi privând
reclamanta de folosinţa pe viitor a acestora prin schimbarea lacătelor.
Apărarea pârâtului fundamentată, în esenţă, pe ideea că nu el este cel
care stăpâneşte actualmente bunul, în nume propriu, atât dreptul de
proprietate cât şi posesia efectivă aparţinând SC D SRL (societate al cărei
administrator este), nu este fondată. Astfel, instanţa reţine că potrivit art. 35
alin 3 din Decretul lege 31/1954: „Actele juridice facute de organele
persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, sînt actele
persoanei juridice însaşi. Faptele ilicite savîrşite de organele sale obliga
însaşi persoana juridica, daca au fost îndeplinite cu prilejul exercitarii
funcţiei lor.” Ori, pârâtul nu a făcut sub nici o formă dovada faptului că
acţiunea întreprinsă în data de 7/09/2008 a fost săvârşită cu prilejul
exercitării funcţiei sale de administrator al SC D SRL sau faptul că actele
ulterioare de posesie au fost realizate în interesul societăţii comerciale, fiind
incluse în obiectul său de activitate.
Pentru aceste motive, instanţa va respinge această excepţie ca
nefondată.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma condiţiilor
speciale prevăzute de legiuitor în materia acţiunii posesorii în reintegrare,
instanţa reţine:
Prin contractul de concesiune înregistrat sub numărul XXX din data
de 29.10.2004, înscris Cartea Funciară specială a comunei Trifeşti, jud. Iaşi,
reclamanta AL a dobândit posesia şi folosinţa bunului imobil compus din
teren situat în T50, şi magazin alimentar. Ulterior, în temeiul autorizaţiei de
construire nr. 1 din 17/11/2004, reclamanta a construit pe acest teren un bar.
Până în anul 2006, reclamanta a desfăşurat activităţi comerciale în acest
spaţiu, pentru ca ulterior, din 2006 până în septembrie 2008, să le folosească
în scopul depozitării de bunuri.
Din declaraţiile martorelor audiate în cauză reiese faptul că la data de
7.09.2008, pe parcursul derulării contractului de concesiune, pârâtul A I a
pătruns cu forţa în acest imobil, distrugând lacătul de la poartă şi cele de la
cele două imobile situate pe acesta. Acesta şi-a montat propriile lacăte în loc.
Acţiunea posesorie este mijlocul procesual pus la dispoziţia
posesorului pentru a apăra posesia, ca stare de fapt, împotriva oricărei
tulburări, pentru a menţine această stare de fapt sau pentru a redobândi
posesia atunci când ea a fost pierdută. De esenţa acţiunilor posesorii este
faptul că acestea nu pun în discuţie însăşi dreptul subiectiv, fiind menite să
apere o situaţie de fapt. Astfel, apărarea pârâtului legată de lipsa oricărui
drept al reclamantei de a stăpâni terenul şi cele două construcţii, susţinută de
înscrisurile anexate la dosar şi declaraţiile celor doi martori audiaţi la
solicitarea acestuia, nu este fondată, fiind proprie unei acţiuni petitorii în
care se pune în discuţie însuşi dreptul subiectiv.
Acţiunea posesorie în reintegrare este specifică pentru apărarea
posesiei atunci când deposedarea s-a produs prin violenţă, singura condiţie
ce se cere a fi întrunită fiind aceea de a nu fi trecut un an de la tulburare sau
deposedare, conform art. 674 alin 2 cpc.
În speţă, instanţa apreciază că este îndeplinită această condiţie,
reclamanta făcând dovada faptului că tulburarea prin violenţă (distrugerea
lacătelor de la intrare) s-a petrecut la data de 7/09/2008, prezenta acţiune
fiind introdusă la data de 13/02/2009, la momentul exercitării acestor
manevre ea aflându-se în posesia bunurilor.
Pentru aceste motive, instanţa va admite prezenta acţiune, obligând
pârâtul să lase în liniştită posesie imobilul compus din teren situat în
intravilanul com. Trifeşti, jud. Iaşi, tarlaua 50 precum şi cele două
construcţii situate pe acest teren, bar şi magazin.
În temeiul art. 274 cpc, reţinând culpa procesuală a pârâtului în
declanşarea şi derularea prezentului litigiu, instanţa îl va obliga pe acesta la
plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 19,3 lei
reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.

Etichete: