Top

Acordare cetatenie

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi sub nr. YYY petentul E V a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate calitatea ei de cetăţean român.
În motivarea cererii sale, reclamantul arata că, mama sa, s-a născut YYYrtificatul nr.3018 din eliberat de Arhiva Naţională a Republicii Moldova). Din Certificatul nominalizat reiese că în fondul arhivistic al Primăriei comunei A, judeţul T ţinutul , în listele de Naţionalitate la nr. este înscrisă L P.
Potrivit acestor date şi conform prevederilor art.2 şi art.3 Regulamentului nr.15 din 23 mai 1942, publicat în Monitorul Oficial al României nr.119 din 26.05.1942, referitor la constatarea cetăţeniei române a locuitorilor din Basarabia şi Bucovina de Nord, mama sa numită la acel,moment s-a constatat prin lege, că este cetăţean român, dobândind prin naştere cetăţenia română.
In urma căsătoriei părinţilor săi E Ma şi mama sa E) P, pe data de , s-a născut – E Vi, naşterea fiind înregistrată sub n în Registrul actelor de stare civilă Primăriei Aa, raionul B, Republica M.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 5 alin 2 Constituţie, art. 331-339 din Codul de procedură civilă, Legea 21/1991.
În susţinerea acestui punct de vedere, reclamantul a anexat înscrisuri: extras act de naştere, act de căsătorie, certificate de naştere, sentinţe civile, decizie civilă, certificat de arhivă, dovadă (f.7-24).
Cererea a fost timbrată cu 19 lei şi timbru judiciar de 0, 15 lei.
În şedinţa publică din 19.10.2010, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Iaşi.
Analizând cu prioritate excepţia de procedură invocată, instanţa o apreciază ca fiind întemeiată, urmând a o admite, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
Urmare caracterului necontencios al prezentei proceduri, instanţa are obligaţia, potrivit art. 334 alin 1 din Codul de procedură civilă, să îşi verifice din oficiu competenţa, în măsura în care apreciază că o altă instanţă ar fi competentă să judece cauza urmând a o trimite acesteia, iar în speţă, fiind vorba despre o cerere referitoare la persoane, normele de competenţă teritorială au un caracter absolut.
Raportat la prevederile art. 148 şi următoarele din Legea nr.105/1992, astfel cum a fost modificată, instanţa califică prezentul litigiu ca fiind unul ce prezintă în mod vădit un element de extraneitate, întrucât reclamantul, în calitate de cetăţean al Republicii Moldova, doreşte să dobândească pe calea unei acţiuni în justiţie cetăţenia română, intrând sub jurisdicţia instanţelor române.
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată instanţa reţine că actualul domiciliu efectiv al reclamantului este în Republica Moldova, alegerea de domiciliu realizată în România fiind destinată exclusiv aspectelor procedurale legate de comunicarea actelor, această alegere neputând sub nici o formă eluda norme juridice de competenţă absolută.
Conform art. 155 din acelaşi act normativ: „În cazul în care instanţele romane sunt competente, potrivit dispoziţiilor prezentului capitol, şi nu se poate stabili care anume dintre ele este îndreptăţită să soluţioneze procesul, cererea va fi îndreptată, potrivit regulilor de competenta materială, la Judecătoria Sectorului 1 al municipiului Bucureşti sau la Tribunalul municipiului Bucureşti.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 158 din Codul de procedură civilă raportat la art. 155 din Legea 105/1992, modificată, instanţa va admite excepţia invocată, declinând competenţa de soluţionare a prezentului litigiu în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Etichete: