Top

Acţiune în constatare

SENTINŢA CIVILĂ NR. 493/04.02.2010

– acţiune în constatare

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de xx, sub nr. xx, petentul xx a solicitat instanţei să constate calitatea sa de cetăţean român, cetăţenie dobândită prin naştere.

În motivarea în fapt a cererii, petentul a învederat instanţei că bunicul său, Voleac Petru, s-a născut în anul 1923 în Ocniţa, satul Hadarauţi, Republica Moldova, aflată până în iunie 1940 sub jurisdicţia statului român, s-a căsătorit în anul 1930 cu xx, iar la data de 07.06.1958 s-a născut tatăl său, xx. Petentul a precizat că bunicii săi au dobândit, prin naşterea pe teritoriul românesc, cetăţenia română.

Petentul s-a născut la data de 29.07.1980, în acest mod dobândind cetăţenia română prin naştere în străinătate, din cetăţeni români, iar potrivit art. 5 alin. 2 din Constituţia României, cetăţenia română nu poate fi retrasă celor ce au dobândit-o prin naştere. A mai învederat că nu există o altă posibilitate pentru constatarea cetăţeniei române.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 5 alin. 2 din Constituţie, art. 111 din Codul de procedură civilă, art. 5 alin. 1 şi 2 al Tratatului între Republica Moldova şi România privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală din 06.06.1996.

În dovedirea cererii, petentul a depus, în fotocopie, o serie de înscrisuri (filele 4-28).

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 19 lei şi timbru judiciar de 0,30 lei.

În condiţiile art. 137 C.pr.civ, analizând cu prioritate excepţia de necompetenţă generală a instanţelor judecătoreşti, invocată din oficiu, la termenul de judecată din data de 04.02.2010, instanţa reţine că cererea de constatare a calităţii de cetăţean român constituie o chestiune diferită, dar strâns legată de cea a probării calităţii de cetăţean român, întrucât idem est non esse aut non probari (este acelaşi lucru a nu fi cu a nu fi dovedit) iar, în aceste condiţii, unei persoane care se pretinde cetăţean român dar nu dispune şi nu poate obţine mijloacele de probă pentru dovedirea acestei calităţi, nu i se poate recunoaşte această calitate pe calea unei acţiuni în constatare, formulată în condiţiile art. 111 din Codul de procedură civilă.

În măsura în care o persoană care se pretinde cetăţean român, respectiv în prezenta speţă petentul xx, nu are mijloacele de probă pentru dovedirea acestei calităţi, respectiv nu deţine o carte de identitate sau un paşaport, eliberate de autorităţile române sau un certificat de cetăţenie română, eliberat în condiţiile art. 19 alin. 4 din Legea nr. 21/1991, de Comisia pentru cetăţenie din cadrul Ministerului Justiţiei ori o adeverinţă de atestare a calităţii ce cetăţean român, eliberată de Comisia pentru cetăţenie din cadrul Ministerului Justiţiei, instanţa apreciază că împotriva persoanei în cauză operează, până la proba contrară, o prezumţie simplă, conform art. 1023 din Codul civil, de neîndeplinire a condiţiilor pentru recunoaşterea calităţii de cetăţean român. Pe cale de consecinţă, persoana în cauză trebuie să urmeze procedura prevăzută de art. 13-19 din Legea nr. 21/1991 pentru obţinerea calităţii de cetăţean român.

Conform art. 13-19 din actul normativ mai sus menţionat, cetăţenia română se acordă prin ordinul Ministrului Justiţiei, în baza şi în conformitate cu concluziile raportului întocmit potrivit art. 16 şi 17 din lege, de Comisia pentru cetăţenie din cadrul Ministerului Justiţiei. Ordinul de acordare sau respingere a cererii poate fi verificat pentru legalitate pe calea contenciosului administrativ.

În concluzie, procedura de soluţionare a cererii de acordare a cetăţeniei române se desfăşoară în faţa unor autorităţi administrative, respectiv în faţa Comisiei pentru cetăţenie din cadrul Ministerului Justiţiei, iar faţă de aceste considerente, instanţele judecătoreşti române nu sunt abilitate să constate calitatea de cetăţean român. Prin urmare, instanţa va admite, în baza art. 159 pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti şi va respinge acţiunea promovată de petentul xx, ca inadmisibilă.

Etichete: