Top

Iîntoarcerea executarii; admisibilitate in situatia executarii de buna-voie a obligatiei – art. 4041 Cod pr. civila; . Restituire impozit retinut nelegal dupa executarea titlului ca urmare a desfiintarii acestuia pe calea recursului in anulare: art. 1 P

1. întoarcerea executarii; admisibilitate in situatia executarii de buna-voie a obligatiei – art. 4041 Cod pr. civila;
2. restituire impozit retinut nelegal dupa executarea titlului ca urmare a desfiintarii acestuia pe calea recursului in anulare: art. 1 Protocolul 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Decizia civila nr. 218 din 4.02.2008 Tribunalul Iasi, Sectia Civila.
Prin sentinta civila nr. 92087 din 7.09.2007 Judecatoria Iasi a respins cererea reclamantului MINISTERUL INTERNELOR si REFORMEI ADMINISTRATIVE care prin INSPECTORATUL JUDETEAN al POLITIEI de FRONTIERA IASI a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C. C. sa se dispuna întoarcerea executarii în sensul obligarii pârâtului la plata sumei de 4400 lei, actualizata în functie de rata inflatiei, reprezentând impozit retinut nelegal reactualizat în raport de indicele de inflatie si cheltuieli de judecata, stabilite prin decizia nr.824/02.06.2003 a Tribunalului IASI.
cu urmatoarea motivare:
La data de 02.06.2003 Tribunalul IASI pronunta decizia nr.824 prin care admite recursul reclamantului C C , modifica în parte sentinta nr.23707 bis /02.12.2002 a Judecatoriei Iasi si obliga pârâtii Ministerul de Interne si Inspectoratul Judetean al Politiei de Frontiera Iasi sa restituie reclamantului suma de 2823,866 lei, ce reprezinta impozit retinut nedatorat legal, precum si la plata cheltuielilor judiciare de 100 lei.
În baza deciziei nr. 824/02.06.2003 INSPECTORATUL JUDETEAN al POLITIEI de FRONTIERA IASI plateste pârâtului din prezenta cauza, C. C. în ziua de 14.08.2003, suma de 2823,866 lei, impozit de restituit; în ziua de 24.09.2003, indicele de inflatie în cuantum de 1476,146 lei si cheltuieli de judecata în valoare de 100 lei.
Prin decizia nr.3028/15.04.2005 Înalta Curte de Casatie si Justitie admite recursul în anulare declarat de catre Procurorul General al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie împotriva deciziei nr.824/02.06.2003 a Tribunalului IASI pe care o caseaza si respinge ca nefondat recursul declarat de catre reclamant împotriva sentintei nr.23707 bis /02.12.2002 a Judecatoriei Iasi .
Înalta Curte de Casatie si Justitie nu a dispus si asupra restabilirii situatiei anterioare executarii.
Raportat la aceasta situatie de fapt instanta a apreciat ca fiind nefondata cererea reclamantului MINISTERUL INTERNELOR si REFORMEI ADMINISTRATIVE de întoarcere a executarii ,fundamentata pe dispozitiile art.404 ind.1-ind.3 cod procedura civila, întrucât aceasta procedura este aplicabila exclusiv situatiilor în care a avut loc o executare silita ,art.404 ind.1 alin.2 si alin.3 cod procedura civila referindu-se, în mod expres, la restituirea bunurilor asupra carora s-a facut executarea si la restituirea sumei rezultate din vânzarea bunurilor mobile.
Reclamantul MINISTERUL INTERNELOR si REFORMEI ADMINISTRATIVE recunoaste ca a achitat de bunavoie pârâtului pretentiile pecuniare fixate prin decizia nr824/02.06.2003 a Tribunalului IASI, neexistând, de altfel, nici o proba la dosar care sa demonstreze utilizarea de catre pârât a procedurilor executionale legale.
Prin urmare, instanta nu poate admite restabilirea situatiei anterioare prin întoarcerea executarii în temeiul disp.art. 404 ind.1-ind.3 cod procedura civila ,reglementari incidente doar situatiilor limitativ prevazute de lege, în conditiile în care decizia nr. 824/02.06.2003 a Tribunalului IASI nu a fost pusa în aplicare prin executare silita.
Reclamantul are deschisa calea unei actiuni fundamentate pe alte norme de drept material, eventual referitoare la plata nedatorata, caz in care este necesara verificarea întinderii obligatiei de restituire în raport de buna sau reaua credinta a pârâtului, aspecte ce exced obiectului prezentei cereri.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs intimatul Inspectoratul Judetean al Politiei de Frontiera care, prin motivele de recurs dezvoltate la data de 24.10.2007, a criticat sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie.
Sentinta recurata a fost pronuntata cu interpretarea gresita a legii pentru ca s-a considerat eronat ca dispozitiile art. 4041 alin 2 si 3 nu sunt aplicabile , fara a avea în vedere teza I din art 4041 alin (1) cod pr.civila in temeiul caruia recurentul apreciaza ca întoarcerea executarii se aplica ori de câte ori titlul desfiintat a fost desfiintat ulterior executarii, indiferent de modalitatea de executare. Invoca în acest sens decizia de speta nr. 368/26.02.2007 a Tribunalului Iasi pronuntata în aceeasi materie.
În drept a invocat recurenta art. 4041 alin (1), 4042 alin (2) si (3) c.pr.civ si art. 299 – 316 c. pr. civ.
Recursul este nefondat.
Aplicarea institutiei întoarcerii executarii nu este conditionata de modalitatea în care s-a facut executarea, asa cum gresit a retinut Judecatoria Iasi.
Interpretarea gramaticala si logica a textului art 4041 Cod pr. civila releva faptul ca desfiintarea titlului executoriu constituie temei pentru restituirea prestatiilor executate fie in temeiul dispozitiei instantei care a desfiintat hotarârea executata fie in temeiul unei hotarâri pronuntate de instanta competenta potrivit legii.
Potrivit principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus judecatorul nu poate sa faca distinctii pe care legiuitorul nu le-a facut, pentru ca judecatorul aplica legea asa cum a fost conceputa de legiuitor, aplicarea legii fiind eminamente subordonata vointei legiuitorului; in speta principiul îsi gaseste justificarea cu atât mai mult cu cât potrivit art. 3711 alin 1 cod pr. civila regula o constituie executarea de buna voie a obligatiilor stabilite printr-un titlu executoriu si nu executarea silita. Nu poate fi admis ca executarea de buna voie a unei astfel de obligatii sa aiba consecinte mai defavorabile pentru autorul acesteia decât executarea prin forta coercitiva a statului.
Pentru aceste motive Tribunalul constata ca instanta de fond a realizat – odata cu pronuntarea sentintei recurate – o aplicare gresita a legii, atunci când a exclus din domeniul de aplicare a art. 4041 Cod pr. civila ipoteza executarii de buna voie a titlului executoriu ulterior desfiintat.
Cu toate acestea reformarea sentintei recurate nu se impune; solutia respingerii cererii de chemare in judecata va fi mentinuta cu substituirea motivarii primei instante sub urmatorul aspect.
Astfel, tribunalul retine ca temeiul cererii de chemare în judecata formulate îl constituie Decizia nr. 3028/15.04.2005 pronuntata în dosarul nr. 3049/2004 de Înalta Curte de Casatie si Justitie prin care decizia nr. 824/2.06.2003 a Tribunalului Iasi a fost casata.
Ori, intimatul a încasat sumele solicitate astazi in baza acestei din urma decizii (824/2.06.2003 a Tribunalului Iasi) definitive si irevocabile.

Solicitarea restituirii acestei sume, indiferent de temei, dupa ce a fost incasata in baza unui titlu executoriu potrivit legii este in flagranta contradictie cu principiul stabilitatii raporturilor juridice consacrat in Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si contrar art. 1 din Protocolul 1.
Unul dintre elementele fundamentale ale suprematiei dreptului consacrat de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului este principiul securitatii raporturilor juridice, care implica, între altele, respectul fata de principiul lucrului judecat (res judicata). Astfel, in jurisprudenta Curtii hotarârea judecatoreasca prin care se recunoaste partii dreptul la o creanta împotriva statului constituie bun in sensul Articolul 1 privind Protectia proprietatii din Protocolul Aditional la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale. Potrivit acestuia (alin 1 )”Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica si în conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.”
Potrivit practicii constante a CEDO curtea considera ca dreptul de a avea acces la o instanta ar fi iluzoriu daca sistemul legal al unui Stat Contractant ar permite ca o hotarâre judecatoreasca ce a devenit definitiva si obligatorie sa fie desfiintata de o instanta superioara în baza unei cereri introduse de un oficial al statului.
Desfiintarea de catre o instanta superioara, într-o cerere de revizuire extraordinara introdusa de catre un procuror sau alt reprezentant oficial al Statului a unei hotarâri judecatoresti care a devenit definitiva este de natura sa încalce principiul securitatii raporturilor juridice( Brumarescu c. României, Ryabykh c. Rusiei ) si constituie o ingerinta in dreptul de proprietate al beneficiarului (idem).
Cauza Andone c. României releva statuarea Curtii asupra faptului ca admiterea unei cereri de revizuire introdusa de procuror împotriva unei hotarâri judecatoresti este contrara conventiei, fiind încalcat art. 6 din Conventie. Jurisprudenta Curtii este constanta în a considera ca nelegitim din perspectiva Conventiei faptul ca reprezentanti ai statului pot introduce cai extraordinare de atac împotriva unor hotarâri judecatoresti definitive.
In fine, cauza Stere c. României s-a soldat cu condamnarea României pentru încalcarea art. 1 din Protocolul 1 constatându-se ca reclamantii care încasasera în temeiul unei hotarâri irevocabile o suma cu titlu de impozit retinut si nedatorat, au fost obligati sa restituie aceasta suma dupa ce, urmare a recursului in anulare declarat de procurorul general al României, Curtea Suprema de Justitie a casat decizia ce a constituit titlu executoriu, s-a comis un prejudiciu principiilor de securitate a raporturilor juridice si a preeminentei dreptului, in pofida marii puteri de care beneficiaza statul in materie fiscala. Aceasta întrucât „Curtea trebuie sa caute un „just echilibru” de mentinut între exigentele de interes general si im- perativele respectarii drepturilor fundamentale ale individului. Grija de a realiza acest echilibru se reflecta în structura art. 1 in întregime, inclusiv in al sau al doilea paragraf, deci trebuie sa existe un raport rezonabil de proportionalitate între mijloacele folosite si scopul propus.”( Stere c. României, par. 50.). „Dat fiind faptul ca interventia procurorului general dupa încheierea procedurii – la care nu fusese parte – a condus la anularea integrala a acestor creante, Curtea considera ca un prejudiciu atât de radical la drepturile interatilor a rupt, în favoarea lor, justul echilibru ce trebuie mentinut între protejarea proprietatii si exigentele de interes general.”( Stere c. României, par. 55).
Similitudinea dintre speta ce a facut obiectul cauzei Stere c. României si speta de fata este covârsitoare.
Conform art. 20 din Constitutia României legile interne vor fi interpretate în conformitate cu tratatele privind drepturile omului la care România este parte. Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului are o aplicare directa în dreptul intern pentru ca interpretarea instantei de contencios european, in virtutea principiului subsidiaritatii se impune si fata de instanta de contencios national.
Prin urmare Tribunalul este dator sa evalueze pretentia dedusa judecatii nu numai prin prisma dreptului intern ci si a tratatelor internationale la care România este parte si carora trebuie ca dreptul intern sa li se ralieze. În conditiile in care dreptul intern permite proceduri in masura sa conduca la desfiintarea unei hotarâri irevocabile prin exercitarea unei cai de atac extraordinare de catre un oficial al statului care nu a fost parte in proces, in speta procurorul general, ceea ce pentru argumentele expuse contravine jurisprudentei CEDO, Tribunalul , in considerarea acesteia din urma a respins recursul, in temeiul art. 312 alin 1 cod pr. civila. constatând ca o solutie contrara ar conduce la încalcarea art. 1 din Protocolul 1, motiv pentru care sentinta va fi mentinuta, cu motivarea de fata.

Etichete: