Top

Cerere de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de creditor respinsă pentru neîntrunirea valorii prag. Cerere debitor de deschidere a procedurii insolvenţei admisă. Cerere de intervenţie în interes propriu prin care se solicită respingerea

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi – Secţia comercială şi de contencios administrativ – Judecător-sindic , creditorul S.C. P S.A. a solicitat deschiderea procedurii generale a insolvenţei faţă de debitoarea SC C S.R.L.
În motivarea cererii, creditorul a arătat că debitorul înregistrează datorii în sumă totală de 24053,44 lei din care suma de 17106 lei, reprezintă contravaloarea mărfurilor livrate către debitor conform facturilor anexate cererii introductive acceptate la plata prin semnătură iar suma de 6947,44 lei reprezintă penalităţi de întârziere calculate in temeiul dis part 9.1. si 9.2. din contractul de vânzare-cumpărare nr X/2007 .
In drept au fost invocate dispoz. art 3 pct 6 si 31 din legea 85/2006.
Cererea formulată de către creditor, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenţei a fost comunicată debitorului, potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de citare şi comunicare, nefiind formulată contestaţie potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
La termenul din 17 mai 2010 debitorul a formulat cerere de deschidere a procedurii generale a insolvenţei , solicitând numirea în calitate de adminstrator judiciar a CII A.
In esenţă, invocă debitorul faptul că societatea este in stare de insolvenţă , aceasta fiind generată de criza economică ce a cuprins întreaga economie. Astfel , începând cu anul 2009 vânzările au început să scadă , astfel incât anul financiar a fost încheiat cu o pierdere de 1—— lei , declin ce a continuat in anul 2010 , in pofida incercărilor administratorilor de a redresa societatea.
În drept au fost invocate dispoz art 34 din legea 85/2006.
La 21.06.2010 a fost înregistrată cererea de intervenţie în interes propriu formulată de către VC şi PI , prin care solicită respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei , aceasta fiind promovată cu rea credinţă de către debitor, in vederea suspendării executării urmăririlor silite incepute împotriva sa.
În esenţă , invoca aceştia faptul că deţin un titlu executoriu împotriva debitorului iar in baza acestuia a fost începută executarea silită sub forma executării imobiliare. Debitorul si-a suspendat in mod voluntar activitatea pentru a crea o prezumtivă stare de insolvenţă , urmărind in realitate suspendarea executării silite începute împotriva acesteia .
Analizând cererea debitorului a creditorului precum şi cea de intervenţie în nume propriu,raportat la actele şi lucrările dosarului si a dispoziţiilor legale incidente, judecătorul-sindic retine următoarele circumstanţe:
Potrivit dispoziţiilor art 33 alin 1 din legea 85/2006 , orice creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvenţă, poate introduce o cerere introductivă in care va preciza cuantumul şi temeiul creanţei, existenţa unei garanţii reale constituite de debitor sau instituită in temeiul legii, existenţa unor măsuri asiguratorii asupra bunurilor debitorului, declaraţia privind eventuala intenţie de a participa la reorganizarea debitorului.
Conform art 3 pct 6 din lege , prin creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii se înţelege creditorul a cărui creanţă împotriva patrimoniului debitorului este certă ,lichidă şi exigibilă de mai mult de 30 de zile. De asemenea, conform art 3 pct 1 din acelaşi act normativ, insolvenţa este acea stare a patrimoniului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Dispoziţiile menţionate trebuie coroborate cu prevederile art 379 alin 3 cod proc civ , conform cărora o creanţa certă este aceea a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau din alte acte , chiar autentice , emanate de la debitor sau chiar recunoscute de el.
In speţă , în urma raporturilor comerciale ce s-au derulat între părţi având la bază contractul de vanzare cumpărare nr X din 02.10.2007 ,creditorul a livrat debitorului o cantitate de marfă pentru care s-au emis facturile fiscale in valoare totală de 20.715, 09 lei , anexate cererii introductive , acceptate la plata atât expres prin semnătură.
In materie comercială, debitorul este de drept în întârziere la data scadenţei, nefiind necesară nici o formalitate.
Cum creditorul deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă in cuantum de 24053,44 lei , al cărei cuantum nu atinge valoarea prag impusă de legiuitor de 30.000 lei (la momentul investirii instanţei), cererea de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de creditor urmează a fi respinsă ca neîntemeiată .

Analizând cererea debitorului, instanţa constată că aceasta întruneşte cerinţele prevăzute de art 26 si 27 din legea 85/2006, din actele depuse de debitor reieşind cu certitudine faptul ca societatea este în stare de insolvenţă .
Potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, scopul acestui act normativ este „instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţa.”, iar „insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile”.
Instanţa are în vedere, în general, la aprecierea capacităţii de plată a debitoarei, ansamblul operaţiunilor comerciale pe care aceasta le desfăşoară, datoriile lunare ale acesteia şi posibilităţile sale financiare, concluzii deduse din analiza documentelor contabile. Debitoarea a recunoscut starea de insolvenţă , confirmată şi de înscrisurile depuse :bilanţul prescurtat la 31.12.2009 si balanţele de verificare pe lunile mai-august 2010.
Astfel , debitorul a încheiat anul 2009 cu o pierdere de 2– — lei, la acelaşi moment având un disponibil in casa si conturi de 3— lei , in condiţiile în care nivelul datoriilor era de 2.— — lei .
De asemenea, analizând balanţa de verificare corespunzătoare lunii aprilie 2010, Tribunalul a reţinut faptul că debitorul avea un disponibil in banca de 1- lei , sumă ce nu putea acoperi creanţele certe lichide si exigibile evidenţiate in acelaşi act contabil .
Intervenienţii nu au înţeles să administreze probe in măsură a dovedi starea de solvabilitate a societăţii debitoare, rezumându-se la a afirma că se încercă prin promovarea cererii de deschidere a procedurii suspendarea executărilor silite , împrejurare ce nu poate fi reţinută drept temei al respingerii cererii debitorului, cu atât mai mult cu cat acesta este obligat sa adreseze Tribunalului o cerere de deschidere a procedurii , in termen de 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă.
Pentru toate aceste motive, instanţa va admite cererea debitorului, va respinge ca neîntemeiată cererea de intervenţie în nume propriu, si pe cale de consecinţă va dispune deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitorului.

Etichete: