Top

Cerere de deschidere a procedurii insolvenţei. Analiza întreprinsă de instanţă

Analiza de temeinicie a unei cereri de declan¬şare a procedurii insolvenţei formulate de creditor presupune două direcţii principale: analiza creanţei creditorului, din perspectiva condiţiilor impuse de articolul 3 punctele 6 şi 12 din Legea nr. 85/2006 şi, în cazul în care această condiţie este îndeplinită, sub forţa prezumţiei de insolvenţă instituită prin lege, cercetarea apărărilor debitorului de natură a infirma puterea acesteia.

Decizia nr. 70 din 7 februarie 2011

Etichete:

Cerere de deschidere a procedurii insolvenţei, conform Legii nr. 85/2006. Condiţii

Pentru admisibilitatea cererilor de deschidere a procedurii insolvenţei dispoziţiile articolului 3 punctele 1 şi 6 din Legea nr. 85/2006 prevăd necesitatea îndeplinirii cumulative atât a condiţiilor referitoare la creanţă (să fie certă, lichidă, exigibilă şi mai veche de 90 de zile) cât şi a condiţiei privitoare la existenţa stării de insolvenţă.

(decizia nr. 58 din 31 ianuarie 2011)

Etichete:

Cerere de deschidere a procedurii insolvenţei. Competenţa teritorială. Interpretarea şi aplicarea articolului 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei

Potrivit dispoziţiilor articolului 6 din Legea nr. 85/2006 (în redactarea în vigoare la data sesizării instanţei de fond) toate procedurile prevăzute de această lege, cu excepţia recursului, sunt de competenţa tribunalului în a cărui rază teritorială îşi are sediul debitorul. Întrucât debitorul recurent avea sediul, la data formulării cererii de deschidere a procedurii, în Municipiul Iaşi, instanţa de recurs constată că sesizarea Tribunalului Iaşi s-a făcut legal de către creditor, aceasta fiind instanţa competentă teritorial, potrivit dispoziţiilor art. 6 din Legea insolvenţei, să soluţioneze cererea de deschidere a procedurii insolvenţei.

(decizia nr. 6 din 10 ianuarie 2011)

Etichete:

Cerere de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de creditor respinsă pentru neîntrunirea valorii prag. Cerere debitor de deschidere a procedurii insolvenţei admisă. Cerere de intervenţie în interes propriu prin care se solicită respingerea

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi – Secţia comercială şi de contencios administrativ – Judecător-sindic , creditorul S.C. P S.A. a solicitat deschiderea procedurii generale a insolvenţei faţă de debitoarea SC C S.R.L.
În motivarea cererii, creditorul a arătat că debitorul înregistrează datorii în sumă totală de 24053,44 lei din care suma de 17106 lei, reprezintă contravaloarea mărfurilor livrate către debitor conform facturilor anexate cererii introductive acceptate la plata prin semnătură iar suma de 6947,44 lei reprezintă penalităţi de întârziere calculate in temeiul dis part 9.1. si 9.2. din contractul de vânzare-cumpărare nr X/2007 .
In drept au fost invocate dispoz. art 3 pct 6 si 31 din legea 85/2006.
Cererea formulată de către creditor, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenţei a fost comunicată debitorului, potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de citare şi comunicare, nefiind formulată contestaţie potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
La termenul din 17 mai 2010 debitorul a formulat cerere de deschidere a procedurii generale a insolvenţei , solicitând numirea în calitate de adminstrator judiciar a CII A.
In esenţă, invocă debitorul faptul că societatea este in stare de insolvenţă , aceasta fiind generată de criza economică ce a cuprins întreaga economie. Astfel , începând cu anul 2009 vânzările au început să scadă , astfel incât anul financiar a fost încheiat cu o pierdere de 1—— lei , declin ce a continuat in anul 2010 , in pofida incercărilor administratorilor de a redresa societatea.
În drept au fost invocate dispoz art 34 din legea 85/2006.
La 21.06.2010 a fost înregistrată cererea de intervenţie în interes propriu formulată de către VC şi PI , prin care solicită respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei , aceasta fiind promovată cu rea credinţă de către debitor, in vederea suspendării executării urmăririlor silite incepute împotriva sa.
În esenţă , invoca aceştia faptul că deţin un titlu executoriu împotriva debitorului iar in baza acestuia a fost începută executarea silită sub forma executării imobiliare. Debitorul si-a suspendat in mod voluntar activitatea pentru a crea o prezumtivă stare de insolvenţă , urmărind in realitate suspendarea executării silite începute împotriva acesteia .
Analizând cererea debitorului a creditorului precum şi cea de intervenţie în nume propriu,raportat la actele şi lucrările dosarului si a dispoziţiilor legale incidente, judecătorul-sindic retine următoarele circumstanţe:
Potrivit dispoziţiilor art 33 alin 1 din legea 85/2006 , orice creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvenţă, poate introduce o cerere introductivă in care va preciza cuantumul şi temeiul creanţei, existenţa unei garanţii reale constituite de debitor sau instituită in temeiul legii, existenţa unor măsuri asiguratorii asupra bunurilor debitorului, declaraţia privind eventuala intenţie de a participa la reorganizarea debitorului.
Conform art 3 pct 6 din lege , prin creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii se înţelege creditorul a cărui creanţă împotriva patrimoniului debitorului este certă ,lichidă şi exigibilă de mai mult de 30 de zile. De asemenea, conform art 3 pct 1 din acelaşi act normativ, insolvenţa este acea stare a patrimoniului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Dispoziţiile menţionate trebuie coroborate cu prevederile art 379 alin 3 cod proc civ , conform cărora o creanţa certă este aceea a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau din alte acte , chiar autentice , emanate de la debitor sau chiar recunoscute de el.
In speţă , în urma raporturilor comerciale ce s-au derulat între părţi având la bază contractul de vanzare cumpărare nr X din 02.10.2007 ,creditorul a livrat debitorului o cantitate de marfă pentru care s-au emis facturile fiscale in valoare totală de 20.715, 09 lei , anexate cererii introductive , acceptate la plata atât expres prin semnătură.
In materie comercială, debitorul este de drept în întârziere la data scadenţei, nefiind necesară nici o formalitate.
Cum creditorul deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă in cuantum de 24053,44 lei , al cărei cuantum nu atinge valoarea prag impusă de legiuitor de 30.000 lei (la momentul investirii instanţei), cererea de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de creditor urmează a fi respinsă ca neîntemeiată .

Analizând cererea debitorului, instanţa constată că aceasta întruneşte cerinţele prevăzute de art 26 si 27 din legea 85/2006, din actele depuse de debitor reieşind cu certitudine faptul ca societatea este în stare de insolvenţă .
Potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, scopul acestui act normativ este „instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţa.”, iar „insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile”.
Instanţa are în vedere, în general, la aprecierea capacităţii de plată a debitoarei, ansamblul operaţiunilor comerciale pe care aceasta le desfăşoară, datoriile lunare ale acesteia şi posibilităţile sale financiare, concluzii deduse din analiza documentelor contabile. Debitoarea a recunoscut starea de insolvenţă , confirmată şi de înscrisurile depuse :bilanţul prescurtat la 31.12.2009 si balanţele de verificare pe lunile mai-august 2010.
Astfel , debitorul a încheiat anul 2009 cu o pierdere de 2– — lei, la acelaşi moment având un disponibil in casa si conturi de 3— lei , in condiţiile în care nivelul datoriilor era de 2.— — lei .
De asemenea, analizând balanţa de verificare corespunzătoare lunii aprilie 2010, Tribunalul a reţinut faptul că debitorul avea un disponibil in banca de 1- lei , sumă ce nu putea acoperi creanţele certe lichide si exigibile evidenţiate in acelaşi act contabil .
Intervenienţii nu au înţeles să administreze probe in măsură a dovedi starea de solvabilitate a societăţii debitoare, rezumându-se la a afirma că se încercă prin promovarea cererii de deschidere a procedurii suspendarea executărilor silite , împrejurare ce nu poate fi reţinută drept temei al respingerii cererii debitorului, cu atât mai mult cu cat acesta este obligat sa adreseze Tribunalului o cerere de deschidere a procedurii , in termen de 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă.
Pentru toate aceste motive, instanţa va admite cererea debitorului, va respinge ca neîntemeiată cererea de intervenţie în nume propriu, si pe cale de consecinţă va dispune deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitorului.

Etichete:

Cerere de deschidere a procedurii insolvenţei formulată pentru debitor de moştenitorii acţionarului majoritar care a fost în acelaşi timp şi unul dintre administratori. Lipsa dovezii calităţii de reprezantant.

Debitoarea S.C. I S.A., prin S.I., S.A. şi S.M., a solicitat în temeiul art. 27 din Legea 85/2006 deschiderea procedurii insolvenţei.
În motivare, arată debitoarea că semnatarii prezentei cereri sunt moştenitorii lui S.D., de pe urma căruia au moştenit 99,14% din acţiunile ce constituie capitalul societăţii. Redresarea societăţii nu este posibilă, întrucât actualmente nu mai are organe de conducere, vechiul administrator refuză să convoace AGA şi să răspundă în faţa asociaţilor, evidenţele contabile nu sunt de găsit, activitatea este stopată şi în conturile societăţii nu există sumele necesare achitării debitelor restante. Semnatarii cererii formulate au precizat, în plus faţă de relatările iniţiale, că au solicitat administratorului NF în baza art. 119 din Legea 31/1990 să procedeze la convocarea Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor societăţii, pentru clarificarea mandatului administratorilor. Acesta a refuzat, invocând şi expirarea mandatului său de administrator. S-a încercat revocarea şi înlocuirea administratorului, însă s-au ivit bariere legale şi de fapt: administratorul societăţii a refuzat convocarea AGA, încercarea directă de convocare de către acţionarii majoritari a fost respinsă de Oficiul Juridic din cadrul R.A.Monitorul Oficial, cererea de autorizare a convocării în baza art. 119 din Legea 31/1990 a fost respinsă de Tribunalul Iaşi, iar apelul declarat împotriva sentinţei de respingere urmează a fi soluţionat cel mai devreme în 8.11.2010, la termenul acordat, putând fi exercitat şi recurs, ceea ce ar prelungi situaţia ivită până în 2011. În timp, administratorul are vreme să îşi acopere manoperele dolosive şi datoriile se acumulează.
Analizând cu prioritate excepţia lipsei calităţii de reprezentant invocată, în baza art. 137 al.1 Cod pr.civ, instanţa reţine următoarele:
Cererea de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva debitoarei S.C. I S.A. este semnată, în numele debitoarei, de SI, SA şi SM. Aceştia sunt moştenitorii lui SD, decedat la 20.02.2009, potrivit menţiunilor din certificatul de moştenitor nr… din 10.03.2009.
Potrivit ultimelor menţiuni efectuate la Oficiul Registrului Comerţului referitor la societatea debitoare, informaţii emise la 1.10.2010, figurează drept asociaţi ai debitoarei, societate pe acţiuni: SD, cu 99,14% din acţiuni şi 15 asociaţi depuşi cu listă, deţinând restul de 0,86% din acţiuni. Ca şi administratori, sunt notaţi SD, NF şi PA, toţi cu mandat expirat la data pronunţării prezentei.
Conform art. 27 al. 3 din Legea 85/2006, cererile persoanelor juridice pentru deschiderea procedurii insolvenţei la solicitarea debitorului trebuie semnate de persoanele care, potrivit actelor constitutive sau statutului, au calitatea de a le reprezenta.
Calitatea de reprezentant este stabilită, potrivit Legii 31/1990, prin actul constitutiv sau hotărârea adunării generale de numire şi trebuie exprimată expres. Tot potrivit aceleiaşi legi, pentru a se asigura cunoaşterea persoanei care angajează societatea, se cere îndeplinirea formalităţilor de publicitate prevăzute de Legea 26/1990.
Or, semnatarii cererii formulate nu au calitatea de reprezentant al societăţii, aspect pe care de altfel îl recunosc prin atitudinea procesuală avută. În plus, calitatea lor de reprezentant nu rezultă nici din înscrisurile depuse la dosar, nici din evidenţele Registrului Comerţului. Susţinerile lor că sunt moştenitorii acţionarului majoritar şi că societatea nu are la acest moment organe de conducere şi administrare nu prezintă relevanţă şi nu sunt de natură a le justifica vreo calitate în reprezentarea societăţii, pentru a putea respecta cerinţele art. 27 al.3 din Legea 85/2006.
Pentru aceste considerente, instanţa va face aplicabilitatea art. 161 al.2 Cod pr.civ şi va anula cererea formulată de debitoare prin SA, SI şi SM.

Etichete: