Top

Partaj succesoral; compunerea masei succesorale; criterii de atribuire.

Asupra recursului civil de faţă:
Prin sentinţa civilă nr.12408 din 03.12.2009 pronunţată de către Judecătoria Iaşi în dosarul nr. 24836/245/2007 s-au dispus următoarele:
Admite în parte cererea formulată de reclamantele I. GH. V. ş.a. în contradictoriu cu pârâţii S.A. ş.a.
Constată deschisă moştenirea rămasă de pe urma defuncţilor T. Gh. decedat la data de 1.02.1972 , fost cu ultim domiciliu în sat Voineşti, comuna Voineşti, jud. Iaşi, T. C. decedată la data de 5.10.2000, fostă cu ultim domiciliu în sat Voineşti, comuna Voineşti, jud. Iaşi.
Constată că de pe urma defuncţilor a rămas ca masă succesorală alcătuită din :
– casă de locuit situată în sat Voineşti com. Voineşti, jud. Iaşi cu o valoare de circulaţie de 2617,67 lei.
– suprafaţa de 7200 mp situată în intravilanul şi extravilanul satului Voineşti, com Voineşti, jud Iaşi conform titlului de proprietate nr. 169629/19894 eliberat de Comisia judeţeană de fond funciar Iaşi, teren cu o valoare de circulaţie de 22648 lei(17816 lei pentru suprafaţa de 2400 mp situată în intravilan şi 4832 lei pentru suprafaţa de 4800 mp situată în extravilan.)
Constată că masa succesorală este grevată de un pasiv în sumă de 3500 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de înmormântarea şi praznicele efectuate pentru defuncta T. C..
Constată că au calitatea de moştenitori:
– I. GH. V. , în calitate de descendent de gradul I (fiică) având o cotă de1/5 din moştenire.
– C. GH. E., în calitate de descendent de gradul I (fiică) având o cotă de1/5 din moştenire.
– S. GH. A. , în calitate de descendent de gradul I (fiică) având o cotă de1/5 din moştenire.
– T. M., T. GH. P., H. Gh. M., T. Gh. I. şi T. GH. P.( soţie supravieţuitoare şi fii şi fiicele lui T. Gh., decedat în anul 2006, fiul defuncţilor) toţi având o cotă de 1/5 din moştenire.
– T. E., T. V. G., T. V.P.,T. V. M., T. V. E., T. V.A., T. V. V., T. V. D., T. V. D., T. V. M.(soţia, fiii şi fiicele lui T. V. decedat în anul 2003, fiul defuncţilor) toţi având o cotă de 1/5 din moştenire.
Dispune ieşirea din indiviziune, în modalitatea partajului în natură astfel:
Atribuie reclamantei I. Gh. V. suprafaţa de 1600 mp teren situat în extravilanul com. Voineşti, tarlaua T75, P.A1187/1/1(lotul A din raportul de expertiză întocmit de expert M. I.)
Atribuie reclamantei C. Gh. E., suprafaţa de 1600 mp teren situată în extravilanul com. Voineşti, T75, P.A1187/1/2(lotul B din raportul de expertiză întocmit de expert M. I.)
Atribuie pârâtei S. Gh. A. suprafaţa de1200 mp teren, situată în intravilanul comunei Voineşti, T.48, PA1360/1, delimitat de punctele 1,2,10,11,12,9,1 din raportul de expertiză întocmit de expert M. I.
Atribuie moştenitorilor defunctului T. Gh. Gh.
– casa de locuit situată în sat Voineşti, com. Voineşti
– suprafaţa de 1600 mp teren situată în extravilanul comunei Voineşti, T75, P A1187/1/3/ lotul c din raportul de expertiză întocmit de M. I.
Atribuie moştenitorilor defunctului T. Gh. V., suprafaţa de 1200 mp teren situată în intravilan sat Voineşti, com. Voineşti, T48, P P1360 delimitată de punctele 8,12,13, 6,7,8 din raportul de expertiză întocmit de expert M. I.
Obligă pârâta S. A. să plătească reclamantei I. V. , suma de 4142,57 lei reprezentând sultă şi suma de 408,3 lei către moştenitorii lui T. Gh. cu titlu de sultă.
Obligă pârâţii T. E., T. V. Gh., T. V. P., T. V. M., T. V. E. , T. V. A., T. V. V., T. V. D., T. V. D. şi T. V. M. la plata către reclamanta C. E. a sumei de 4142,57 lei reprezentând sultă şi a sumei de 408,3 lei către moştenitorii lui T. G., cu titlu de sultă.
Obligă moştenitorii lui T. Gh. la plata către reclamante a sumei de 700 lei reprezentând pasiv succesoral.
Compensează în parte cheltuielile de judecată şi obligă pârâţii la plata către reclamante a sumei de 283 lei cu titlu de cheltuieli de judecată”.
Pentru a se pronunţa în acest sens prima instanţă a reţinut că:
„De pe urma defuncţilor T. Gh. decedat la data de 1.02.1972 şi T. C. decedată la data de 5.10.2000 a rămas ca masă succesorală suprafaţa de teren de 7200 mp, situată în intravilanul com. Voineşti , conform titlului de proprietate nr. 169629 emis la data de 11.05.1994 şi o casă de locuit.
Au calitate de moştenitori ai acestora, reclamantele I. V. şi C. E. în calitate de descendenţi de gradul I, (fiicele defuncţilor), pârâtele S. A. în calitate de fiică, T. M., T. P., H. M., T. I. şi T. L.(în calitate de soţie supravieţuitoare şi fiicele defunctului T. Gh., decedat la data de 21.09.2006, fiu al defuncţilor T. C. şi T. Gh. ), T. E., T. V.Gh., T. V.P., G. M. , M. V.E., T. V. A,, T. V. V., T. V. D., T. V. D., T. V. M. (în calitate de soţie supravieţuitoare, fii şi fiice ale defunctului T. V., decedat în anul 2003, fiu al defuncţilor T. C. şi T. Gh.).
Moştenitorilor le revine câte o cotă de1/5 din moştenire, corespunzător celor cinci tulpini pe care se face împărţirea.
Deşi prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat şi partajarea terenului în suprafaţă de 3600 mp instanţa, faţă de împrejurarea că nu s-a făcut dovada că acest teren face parte din masa de împărţit, urmează a respinge cererea, (conform titlului de proprietate nr. 171452/2004, terenul a fost reconstituit defunctului T. Gh.).
Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză rezultă că masa succesorală este grevată de un pasiv de 3500 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de înmormântarea şi praznicele efectuate pentru defuncta T. C. Aceste cheltuieli au fost suportate de reclamanta I. V., împrejurarea ce rezultă tot din declaraţiile martorilor audiaţi.
Faţă de dispoziţiile art. 728 Cod civil, conform cărora nimeni nu este obligat să rămână în indiviziune, un coerede putând cere oricând împărţeala, instanţa apreciază întemeiată în parte cererea formulată.
La efectuarea împărţelii urmează a fi avute în vedere valorile reale de circulaţie pentru imobile aşa cum au fost ele stabilite pe baza de expertize, 2617,67 lei pentru casa de locuit şi 22648 lei pentru teren.
Conform dispoziţiilor art. 736, 741 Cod civil şi ale art. 6735 Cod procedură civilă, instanţa va dispune ieşirea din indiviziune în modalitatea partajului în natură, atribuind părţilor loturi, conform lotizărilor făcute de expert, cu completarea cotelor părţi reţinute prin plata unor sulte.
Urmează ca din sultele datorate, să fie scăzute şi sumele reţinute cu titlu de pasiv (câte 700 lei pentru fiecare tulpină de moştenitori).
La formarea şi atribuirea loturilor s-au avut în vedere modalitatea în care părţile au folosit bunurile şi până în prezent, precum şi opţiunea părţilor exprimată prin concluziile puse pe fondul cauzei”.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs în termen legal pârâtele T. M., T. Ghe.L., T. Ghe. P., T. Ghe. E. şi H. ( fostă T) Ghe. M. critcând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. Au criticat recurentele în primul rând faptul că prima instanţă în mod greşit a respins cererea reconvenţională în sensul că nu a exclus din masa succesorală casa de locuit situată în com.Voineşti, jud Iaşi.Susţin recurentele că aceasta se afla inclusă în titlul de proprietate nr.171452/2004 emis pe numele soţului, respectiv T. Ghe.G. şi nu în titlul eliberat pe numele lui T. C. nr.169629 din 11.05.1994.Mai critică recurentele şi faptul că prima instanţă nu le-a atribuit în natură suprafaţa de 4800 mp teren inclusă în titlul de proprietate nr.169629/1994.Mai critică recurentele şi faptul că prima instanţă în mod greşit a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte cheltuielile de înmormântare solicitate de reclamante pentru înmormântarea lui T. C. deşi era împlinit termenul general de prescripţie de 3 ani.Mai mult, susţin recurentele că deşi prevederile art.1191 Cod civil reclamă dovada acestora cu înscrisuri, reclamantele nu au depus în nici un moment înscrisuri cu privire la presupusele cheltuieli, înscrisuri din care să rezulte fără posibilitate de tăgadă împrejurarea că au fost singurele persoane care au contribuit într-adevăr la aceste cheltuieli sau că le-au realizat în concret.
În drept au invocat art.304 indice 1 Cod procedură civilă. Recurs a formulat şi pârâta S. A. ( fostă T.) criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru următoarele motive:
– solicită atribuirea în natură a suprafeţei de 1200 mp teren situat în intravilanu comunei Voineşti, T 48, p 1360/1 pentru care deţine titlu de proprietate 171077/2000
– consideră recurenta că prima instanţă în mod greşit a obligat-o la plata sultei de 4142,57 lei către I V., deoarece suprafaţa de teren a fost supraevaluată de vreme ce nu are cale de acces fiind o prelungire a proprietăţii iniţiale. – mai critică recurenta şi faptul că instanţa a soluţionat în mod greşit excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în ceea ce priveşte cheltuielile de înmormântare solicitate de reclamante pentru înmormântarea lui T. C. În drept au invocat art.304 indice 1 Cod procedură civilă.
Intimatele au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursurilor ca fiind neîntemeiate.
În recurs nu au fost administrate probe noi. Analizând actele şi lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de recurs invocate şi al dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată că recursurile sunt întemeiate motivat de considerentele ce succed:
În ambele recursuri se critică modalitatea în care prima instanţă a soluţionat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte cheltuielile de înmormântare solicitate de reclamante.
Prin încheierea din data de 15.03.2008 prima instanţă a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune având în vedere natura imprescriptibilă a acţiunii de partaj, în cadrul căreia se stabileşte activul şi pasivul succesiunii, dreptul de creanţă reprezentând pasivul succesoral.
Patrimoniul care se transmite prin succesiune moştenitorilor legali sau testamentari, fiind o universalitate cuprinde nu numai drepturile, ci şi obligaţiile defunctului, transmisiunea vizând, aşadar, atât activul, cât şi pasivul succesoral.
Astfel, în alcătuirea activului succesoral intră drepturile reale principale sau accesorii (proprietate, uzufruct, uz, abitaţie, superficie, servitute, dreptul real de folosinţă, ipoteca şi gajul), drepturi de creanţă sau drepturi patrimoniale rezultând din creaţie intelectuală, în timp ce pasivul succesoral cuprinde datoriile şi sarcinile moştenirii.
Datoriile succesiunii reprezintă acele obligaţii patrimoniale ale defunctului care, indiferent de izvorul lor (contractual, legal, delictual etc.), există în patrimoniul succesoral la data deschiderii moştenirii, altfel spus „obligaţii care îl ţineau pe defunct la data decesului” şi în care, desigur, nu intră acele obligaţii care, nefiind transmisibile, se sting prin moartea celui căruia îi incumbau (cum ar fi cele contractate intuitu personae).
Spre deosebire de acestea, sarcinile moştenirii sunt acele obligaţii care, fără a fi existat în patrimoniul celui ce lasă moştenirea, se nasc după deschiderea succesiunii, dar care decurg tot din faptul decesului lui de cujus.
Sarcinile moştenirii includ şi cheltuielile legate de înmormântarea defunctului, atât cele de înmormântare propriu-zisă, cât şi cele ce ţin de respectarea tradiţiilor religioase (slujbe religioase, parastase pentru pomenirea memoriei autorului) şi contravaloarea unor monumente funerare, toate acestea decurgând din faptul decesului.
Aşa cum s-a arătat, datoriile şi sarcinile moştenirii constituie pasivul succesoral, iar obligaţia suportării acestuia revine moştenitorilor legali şi legatarilor universali şi cu titlu universal, adică acelor moştenitori care dobândesc întreg patrimoniul defunctului sau o fracţiune din acest patrimoniu.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 774 din Codul civil „Coerezii contribuie la plata datoriilor şi sarcinilor succesiunii, fiecare în proporţie cu ce ia”.
Art. 775 din acelaşi cod prevede că „Legatarul cu titlu universal contribuie deopotrivă cu erezii în proporţie cu emolumentul său. Cel particular nu contribuie”, iar art. 777 prevede că şi „coerezii plătesc datoriile şi sarcinile succesiunii, fiecare în proporţie cu partea sa ereditară”.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 896 din Codul civil „Legatarul unei fracţiuni de ereditate este obligat la sarcinile şi datoriile succesiunii testatorului, personal, în proporţie cu partea sa şi ipotecar pentru tot”.
Sarcinile moştenirii, născute după decesul celui care lasă moştenirea, sunt asimilate datoriilor moştenirii (art. 893 şi 896 din Codul civil) şi, în consecinţă, ele se suportă de către moştenitori în condiţiile de mai sus.
Cum prin moştenire se transmit nu numai drepturile celui care lasă moştenirea, ci şi obligaţiile şi sarcinile succesiunii, în cadrul acţiunii complexe de ieşire din indiviziune se soluţionează, fiind conexe, toate pretenţiile reciproce dintre moştenitori, inclusiv cele legate de lichidarea pasivului.
Împrejurarea că lichidarea pasivului succesoral are loc concomitent cu soluţionarea acţiunii de ieşire din indiviziune, care este imprescriptibilă extinctiv, nu poate conduce la concluzia că, pe cale de consecinţă, cererea de împărţire între moştenitori a cheltuielilor de înmormântare urmează să aibă acelaşi caracter, căci natura celor două tipuri de acţiuni este distinctă, ca urmare a caracterului diferit al drepturilor ce se urmăreşte a fi valorificate prin fiecare dintre ele.
În materie patrimonială, regula este prescriptibilitatea acţiunilor în justiţie, iar excepţia de la aceasta nu se poate face decât printr-o dispoziţie expresă derogatorie a legii.
Or, nici în Codul civil, nici în Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă şi nici în vreun alt act normativ nu există vreo prevedere în acest sens, astfel că, având în vedere natura patrimonială a dreptului, se impune concluzia că acţiunile referitoare la cheltuielile de înmormântare, ca sarcini ale moştenirii, au un caracter personal şi sunt prescriptibile.
De altfel, acelaşi caracter îl au numeroase acţiuni şi cereri care decurg din faptul juridic al decesului unei persoane şi au strânsă legătură cu transmiterea patrimoniului său.
Astfel, spre exemplu, sunt prescriptibile dreptul de a accepta moştenirea, dreptul de a cere plata legatului cu titlu particular, acţiunea în anularea certificatului de moştenitor pentru vicierea consimţământului ori necitarea tuturor moştenitorilor, acţiunea vizând raportul donaţiilor, acţiunea pentru reducţiunea liberalităţilor excesive.
Întrucât, aşa cum s-a arătat, acţiunea în legătură cu cheltuielile de înmormântare şi cele ocazionate de parastase şi obiceiuri practicate ulterior în memoria defunctului are un caracter personal, deoarece urmăreşte valorificarea unui drept de creanţă, îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, republicat, fiind deci supusă termenului general de prescripţie de 3 ani.
O atare acţiune este prescriptibilă în termenul arătat, indiferent dacă pretenţia se valorifică în cadrul partajului sau pe cale separată, deoarece instituţia prescripţiei are în vedere natura dreptului şi nu cadrul procesual în care acesta se valorifică.
În consecinţă, având în vedre cele expuse mai sus, precum şi decizia nr.6 din 19.01.2010 a ICCJ pronunţată într-un recurs în interesul legii rezultă că acţiunile privind lichidarea pretenţiilor referitoare la cheltuielile de înmormântare şi respectarea tradiţiilor religioase, ce compun pasivul succesoral, sunt prescriptibile în termenul general de prescripţie, atât în situaţiile în care sunt formulate în cadrul acţiunii de ieşire din indiviziune, cât şi atunci când sunt formulate pe cale separată.
Prin urmare ,având în vedere că data deschiderii succesiunii este 06.10.2000-data decesului defunctei T. C., iar cererea de chemare în judecată a fost formulată 05.12.2007, dreptul material la acţiune în capătul de cerere privind cheltuielile de înmormântare este prescris, excepţia invocată de pârâţi fiind întemeiată.
În ceea ce priveşte critica recurentelor T. M., T. Ghe.L., T. Ghe. P., T. Ghe. E. şi H. ( fostă T.) Ghe. M. privind excluderea din masa succesorală a casei de locuit din com.Voineşti, jud.Iaşi, acesta este neîntemeiată pentru următoarele motive:
Astfel, recurentele au susţinut că această casă a fost dată ca şi zestre de bunicii T. Gh. şi C. tatălui acestora, T. Ghe.Gh., în care a locuit timp de 50 ani. Faptul că a locuit în această casă tatăl acestora nu le conferă un drept de proprietate asupra acesteia. Din probele administrate în cauză rezultă că acest imobil a fost construit de către defuncţii T. Gh. şi C. Recurentele nu au dovedit prin niciun mijloc de probă că dreptul de proprietate al casei a trecut în mod valabil din patrimoniul acestora în patrimoniul tatălui lor. Existenţa unei presupuse convenţii sau înţelegeri între părţi nu reprezintă un veritabil titlu de proprietate sau un act translativ de proprietate.
Au mai criticat recurentele şi modalitatea prin care prima instanţă a înţeles să partajeze suprafaţa de 4800 mp situată în extravilanul comunei Voineşti. Acestea au solicitat atribuirea în natură a întregului lot de 4800 mp pe considerentul că şi acesta i-a fost dată tatălui lor ca şi zestre şi pe care au stăpânit-o din anul 1950.Au susţinut că spre a consfinţi această înţelegere a fost încheiat şi un act sub semnătură privată depus la Primăria Voineşti. Reanalizând materialul probator administrat în cauză, tribunalul constată că cele susţinute de recurente nu sunt probate în nici un mod. Dacă faptul posesiei terenului poate fi probat cu declaraţiile martorilor , dreptul de proprietate nu. Mai mult simpla posesie a terenului nu poate justifica atribuirea întregii suprafeţe recurentelor, întrucât s-ar crea un dezechilibru între copartajanţi încălcându-se astfel principiul echităţii ce guvernează în materia partajului judiciar. În ceea ce priveşte motivele de recurs ale recurentei S. A. şi care nu vizau excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, acestea sunt neîntemeiate pentru următoarele motive:
Suprafaţa de 1200 mp situată în intravilanul comunei Voineşti, în T 48, p1360/1 care i-a fost atribuită acesteia nu este identică cu cea cuprinsă în titlul de proprietate nr.171077/2000 eliberat pe numele soţului acesteia, fiind vorba de terenuri distincte. În nici un moment în cadrul acestei acţiuni nu s-a pus problema valabilităţii titlului de proprietate nr.171077/2000.Tocmai datorită faptului că această recurentă mai avea teren în aceeaşi tarla , pentru reîntregirea proprietăţii, prima instanţă i-a atribuit şi cei 1200 mp.
În ceea ce priveşte evaluarea acestei suprafeţe de teren, expertul a folosit mai multe criterii obiective, preţul obţinut fiind în concordanţă cu preţurile practicate în zona respectivă, acesta nefiind exagerat .La evaluare expertul a folosit o serie de indicatori pozitivi, dar şi negativi în funcţie de caracteristicile terenului.
În considerarea celor expuse mai sus, tribunalul, în conformitate cu dispoziţiile art.312 Cod procedură civilă a admis recursurile şi a modificat în parte sentinţa recurată în sensul şi limitele arătate mai sus.

Etichete: