Top

Acţiune în constatarea nulităţii titlului de proprietate. Amplasament.

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Vaslui, R.I. învesteşte instanţa cu acţiune în constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. 1784/48990 din 30.04.2002 emis de Comisia Judeţeană Vaslui pentru aplicarea Legii nr. 18/1991.

Reclamantul a invocat ca motiv de nulitate faptul că pârâţii nu sunt moştenitori ai defunctului R.C. al cărui succesor este repus în drepturi, conform art. 13 din Legea nr. 18/1991, iar terenul în suprafaţă de 7,07 ha a fost proprietatea autorului său.

Judecătoria Vaslui, prin sentinţa civilă nr. 2539 din 29 octombrie 2004, respinge acţiunea cu următoarea motivare:

Pârâţii U.M. şi P.J. au solicitat prin cererea înregistrată sub nr. 512/07.03.1991 în termenul prevăzut de Legea fondului funciar să li se reconstituie dreptul de proprietate asupra suprafeţelor de teren ce au aparţinut autorilor lor, situate pe raza comunei Todireşti, judeţul Vaslui.

Reclamantul R.V.I a solicitat prin cererea înregistrată sub nr. 2129/18.03.1991 la Primăria Todireşti, să i se reconstituie dreptul de proprietate asupra suprafeţelor de teren ce au aparţinut defuncţilor R.C. şi R.R. (decedată la 04.08.1957), situate pe raza satului Siliştea, comuna Todireşti, invocând calitatea de unic moştenitor.

În baza probatoriului administrat, Comisia locală Todireşti pentru aplicarea Legii fondului funciar a propus, iar Comisia Judeţeană Vaslui pentru stabilirea dreptului de proprietate a validat propunerea Comisiei locale, fiind întocmită lista anexă nr. 61 la Hotărârea nr. 149/1991 privind persoanele din comuna Todireşti, îndreptăţite la acţiuni în cadrul societăţilor comerciale foste unităţi agricole de stat, unde la poziţia 35 apar înscrişi ca titulari reclamantul R.I., pârâţii U.M., P.J. şi numiţii D.C. şi C. E., iar la rubrica „suprafaţa agricolă stabilită pentru care primesc acţiuni” apare înscris terenul de 7,07 ha.

A fost emisă de către Comisia judeţeană Vaslui pentru aplicarea legi fondului funciar decizia nr. 2863/01.06.1992 ce a stabilit dreptul la un număr de 1361 acţiuni în favoarea pârâţilor U.M. şi P.J. la „Agrozootehnica” S.A. Todireşti pentru suprafaţa de 7,07 ha, echivalent teren arabil.

Prin sentinţa civilă nr. 2733/09 iunie 1992 pronunţată de Judecătoria Vaslui, s-a constatat că pârâţii U.M. şi P.J. au calitatea de moştenitori ai defunctului U.M. (decedat la 16.12.1969) şi calitatea de coindivizari în cote de jumătate fiecare pentru suprafaţa de 7,07 ha teren agricol, acţionari la SC „Agrozootehnica” Todireşti. Prin aceeaşi hotărâre judecătorească s-a constatat lipsa calităţii de succesori a reclamantului R.I. şi a numiţilor D.C. şi C.E. la moştenirea defuncţilor U.M şi U.R. s-a dispus ieşirea din indiviziune a părţilor şi s-a atribuit pârâţilor U.M. şi P.J. câte 3 ha şi 53 ari şi 50 c.a. ca acţionari la SC „Agrozootehnica” SA Todireşti.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 1/2000 s-a dispus reconstituirea în natură a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 7,07 ha în favoarea pârâţilor U.M. şi P.J., aceştia fiind înscrişi în anexa 32 a tabelului nominal cu persoanele fizice ce au avut calitatea de acţionari la societăţi comerciale pe acţiuni cu profil agricol sau piscicol, la poziţia 9.

La data de 30.04.2002 Comisia Judeţeană Vaslui pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor emite titlul de proprietate nr. 1784/48990 în favoarea pârâţilor P.J şi U.M. pentru suprafaţa de 7,07 ha dispusă în extravilanul localităţii Negreşti.

Reţine instanţa de prim grad că reclamantul a probat dreptul defunctului R.C. asupra unor suprafeţe de teren, însă nu a dovedit existenţa unui drept real asupra terenului în litigiu, nu a produs dovezi din care să rezulte că autorii săi au deţinut anterior cooperativizării această suprafaţă.

Tribunalul Vaslui prin decizia civilă nr. 110/A/24.05.2005 admite apelul declarat de R.I. împotriva sentinţei civile nr. 2539/2004 pronunţată de Judecătoria Vaslui pe care o anulează şi reţine cauza spre rejudecare.

Instanţa de apel a constatat ca întemeiat motivul prin care s-a invocat nulitatea sentinţei. Instanţa de fond a dispus amânarea pronunţării hotărârii pentru o săptămână, la cererea apărătorului reclamantului pentru a depune concluzii scrise. Cu toate acestea, se arată în cuprinsul deciziei, hotărârea a fost pronunţată în aceeaşi zi, încălcând principiul oralităţii şi publicităţii procesului civil, fapt ce atrage nulitatea absolută a sentinţei.

Pe fondul cauzei, Tribunalul Vaslui a pronunţat decizia civilă nr. 137/A/06.09.2005, constatând că cele două comisii în mod corect au stabilit drepturile ce se cuvin fiecăreia dintre părţi, mai precis a pârâţilor, calitatea lor faţă de autorul presupus comun de către reclamant şi întinderea drepturilor lor.

În cuprinsul deciziei se reţine că pârâţii şi-au dovedit calitatea de unic moştenitor ai defunctului U.M., fapt stabilit şi prin sentinţa civilă nr. 2733/1992 a Judecătoriei Vaslui, precum şi dreptul lor asupra terenului avut de acesta din urmă, calitate pe care nu o are reclamantul.

Împotriva deciziei civile pronunţată de Tribunalul Vaslui a declarat recurs R.I., motive pe care le-a încadrat în art. 304 pct. 7, 8 şi 9 Cod procedură civilă.

În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că hotărârea instanţei de apel nu este motivată. Aspectul principal, arată recurentul, asupra căruia instanţa trebuie să se pronunţe este acela dacă faţă de cererea de reconstituire formulată în anul 1991 este îndreptăţit la reconstituirea în mod separat sau alături de intimaţi.

Instanţa, susţine recurentul, a ignorat dovada faptului că unchiul său R.C. a fost proprietarul terenului de 7,11 ha pe raza satului Todireşti, judeţul Vaslui, conform referirilor din certificatul nr. 1565 din 21.04.1997 pentru 4 ha în limita cărora cel puţin acţiunea trebuia admisă.

Prin aplicarea greşită a legii, deşi s-a dovedit că U.M. că a avut teren în satul Dumeşti, judeţul Vaslui şi în comuna Zemeş, judeţul Bacău, a atribuit în proprietatea intimaţilor terenul pe raza comunei Todireşti, la care nu sunt îndreptăţiţi, sens în care se atestă şi prin adeverinţa nr. 1282/09.06.2004. eliberată de Comisia locală Todireşti de fond funciar.

Cu autoritate de lucru judecat, arată recurentul prin decizia civilă nr. 272/A/21.05.2002 a Tribunalului Vaslui, având ca obiect revendicare imobil compus din teren şi construcţii, provenind de la R.C. şi construcţii pe care le moşteneşte este dovedit că terenul aparţine autorului său, intimaţii nefiind persoane îndreptăţite la atribuirea în proprietate.

Recurentul invocă aplicarea greşită a art. 14 din H.G. nr. 131/1991, Legea nr. 247/2005, Legea nr. 169/1997, comisiile în aplicarea Legii nr. 18/1991 având obligaţia de a înscrie în titlu în caz de indiviziune toţi membrii care procedă conform Codului civil.

Recursul este întemeiat.

Instanţa de fond a stabilit o anumită situaţie de fapt, păstrată în apel, reţinând calitatea de succesori a intimaţilor ai lui U.M., dreptul lor la reconstituire, cât şi întinderea dreptului.

Cererea reclamantului-recurent a fost respinsă cu motivarea că nu s-a făcut dovada conform art. 1169 Cod civil a pretenţiilor sale.

În susţinerea recursului s-a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar:

– certificatul eliberat de Ministerul de Interne cu nr. 1565/21.04.1997 din care rezultă că C.Gh.R., domiciliat în Glodeni, a fost împroprietărit cu suprafaţa de 4 ha teren din moşia Negreşti, proprietatea C.C.S., conform datelor înscrise în dosarul cu lucrările de împroprietărire din 1921;

– copia titlului de proprietate nr. 238/46860 emis la 08.02.1995 de Comisia judeţeană Vaslui prin care este reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1,61 ha pe teritoriul satului şi comunei Dumeşti, în indiviziunea intimaţilor şi altor succesori;

– contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 4063/23.03.1973 la Notariatul de Stat Gheorghe Gheorghiu-Dej, judeţul Bacău, prin care succesorii lui U.M.M., decedat la 14.12.1969, între care şi intimaţii vând proprietatea moştenită, situată în comuna Zemeş, judeţul Bacău (1912 m2).

Relevante în soluţionarea cauzei sunt şi comunicările autorităţilor locale, comisiei comunale şi judeţene în aplicarea Legii nr. 18/1991 privind soluţionarea cererii recurentului pentru stabilirea dreptului de proprietate ca succesor, datele din evidenţele agricole:

– cererea înregistrată sub nr. 2129/18.03.1991, prin care reclamantul solicită reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de succesor al lui R.C şi R.R. (soţi);

– adresa nr. 1284/09.06.2004 (f.34 dosar fond) în care se menţionează că U.M. şi P.J. au prezentat de la Arhivele Statului – Filiala Iaşi, certificatul nr. 6867/1992 din care rezultă că autorul U.M. a fost proprietar pe suprafaţa totală de 9,50 ha teren agricol (nu se precizează amplasamentul), iar prin sentinţa civilă nr. 28/C Tribunalul Vaslui obligă comisia locală la punerea în posesie pentru diferenţa de teren de 2,43 ha.

Din evidenţele agricole, rezultă că numitul U.M. în perioada anilor 1951-1953 a fost înscris în registrul agricol al satului Siliştea, comuna Todireşti, cu suprafaţa totală de 7,16 ha teren agricol împreună cu soţia U.R. (R.), U.J, fiică şi U.M., fiu. Autorul U.M. vine din comuna Dumeşti, judeţul Vaslui şi se căsătoreşte cu numita R.R. care este din satul Siliştea, comuna Todireşti, dar fiind cap de familie i s-a trecut terenul ce a fost proprietatea soţiei sale.

În cauza ce a format obiectul dosarului nr. 4757/2001 al Tribunalului Vaslui, în care s-a pronunţat decizia civilă nr. 272/A/21 mai 2003, având aceleaşi părţi, U.M., P.J. şi R.I., cu autoritatea de lucru judecat, instanţa a stabilit că U.R. (fostă R.) provine din fosta comună Parpaniţa, judeţul Vaslui şi nu a avut teren pe raza comunei Todireşti. De asemenea, că defunctul U.M. provine din comuna Zemeş, judeţul Vaslui şi apoi s-a recăsătorit cu defuncta U (fosta R.), văduvă la acea dată. La data înfiinţării registrelor agricole U.M. apare în registru ca gospodar, cap de familie, deţinând ca rol, împreună cu soţia sa, terenul şi casa defunctului R.C. acţiunea în revendicare, formulată de intimaţi în prezenta cauză, reclamanţi în dosarul nr. 4411/1999 al Judecătoriei Vaslui (dosar nr. 4757/2001 Tribunalul Vaslui – decizia civilă nr. 272/A/2003) este respinsă.

Cu privire la data căsătoriei lui U.M. cu R.R., anul 1948, există neconcordanţe. Însă, acestea nu schimbă regimul juridic al terenului în suprafaţă de 4 ha, proprietate exclusivă a lui R.C. şi nu afectează dreptul de proprietate al soţiei sale supravieţuitoare (R., căsătorită U.), mama intimaţilor, conform Legii nr. 319/1944.

În lista anexă nr. 61 la Hotărârea nr. 149/1991 a Comisiei Judeţene Vaslui pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 (fila 19 dosar fond ), la poziţia nr. 37, sunt înscrişi U.M., R.V.I., P.J., D.C. şi C.E., validat pentru 7,07 ha. Pentru aceeaşi suprafaţă este emis şi titlul contestat cu nr. 1748/48990/30.04.2002 din care este omis R.V.I. Instanţele au examinat şi reţinut corect că R.V.I. nu este succesor al lui U.(R.)R. care nu a avut teren în proprietate.

În evenimentele de război, în anul 1943, R.C. a decedat, soţia supravieţuitoare R.R (decedată la 04.1957), conform art. 1 din Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor vine la succesiunea acestuia în concurs cu fraţii şi surorile sale ori prin descendenţii lor, categorie în care este inclus şi recurentul, calitate necontestată.

Curtea are în vedere şi art. 13 din Legea nr. 18/1991, care prevede că în lipsa certificatului de moştenitor calitatea moştenitorilor se dovedeşte prin orice probe din care rezultă acceptarea succesiunii. Conform art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 moştenitorii care nu-şi pot dovedi această calitate sunt consideraţi că au acceptat moştenirea prin cererea pe care o fac comisiei. Titlul de proprietate se emite pe numele tuturor moştenitorilor, urmând ca ei să procedeze conform dreptului comun (alin. 3). Comisia judeţeană prin validarea recurentului între moştenitori prin hotărârea nr. 149/1991 a aplicat corect dispoziţiile citate. În cea de-a doua căsătorie U.(R.)R. nu a adus teren neavând acest bun în proprietate exclusivă, ci doar cota conferită de lege din succesiunea lui R.C., la care vine în concurs cu recurentul din suprafaţa de 4 ha. Descendenţii intimaţi fac parte din categoria persoanelor îndreptăţite la stabilirea dreptului de proprietate prin reconstituire numai pentru suprafeţele de teren pe care autorii lor (R. şi M. U.) le-au avut în proprietate.

Reconstituirea dreptului de proprietate se face de regulă pe vechile amplasamente (art. 14 din Legea nr. 18/1991).

Conform art. III alin. 1 lit. a (ii) din Legea nr. 169/1997 sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foştilor proprietari ori succesorilor lor, solicitate de către aceştia în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 şi a Legii nr. 1/2000, cât şi a persoanelor care nu sunt îndreptăţite potrivit legii. Terenul în litigiu este arabil, amplasat în extravilan.

Admise ca mijloc de probă, în materia fondului funciar, menţiunile din registrul agricol nu constituie titlu de proprietate.

În cauză este făcută dovada certă că autorii intimaţilor au locuit în proprietatea lui R.C., de succesiunea căruia P.J. şi U.M. sunt străini, astfel că nu sunt îndreptăţiţi la stabilirea dreptului de proprietate pentru terenul cu care acesta a fost împroprietărit în anul 1921 din moşia Negreşti. Faptul că autorul lor U.M. a avut teren în proprietate, în alte localităţi (Zemeş, judeţul Bacău, Dumeşti, judeţul Vaslui) nu-l îndreptăţeşte la atribuirea terenului ca întindere şi pe amplasamentul din litigiu.

În materia fondului funciar, regula este aceea a reconstituirii dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, criteriul „teritorial” fiind determinat şi în stabilirea competenţei comisiilor locale şi judeţene.

În consecinţă, intimaţii pot primi în proprietate numai ce le putea transmite U.(R.)R. moştenit de la primul soţ, din proprietatea exclusivă a acestuia (R.C.) de 4 ha.

Curtea constată că recurentul şi-a dovedit pretenţiile în ceea ce priveşte îndreptăţirea, în parte, la atribuirea în proprietate în concurs cu soţul supravieţuitor, prin descendenţii săi, a suprafeţei de 4 ha, fostă proprietatea lui R.C.

Pentru considerentele expuse, titlul contestat este nul, fiind emis pentru suprafeţe de teren ce nu au aparţinut lui U.M. şi prin încălcarea art. 13 din Legea nr. 18/1991.

Pentru suprafeţele de teren aflate în raza teritorială a altor localităţi, fostă proprietatea exclusivă a lui U.M., intimaţii îşi pot valorifica dreptul prin mijloacele reglementate atât de Legea nr. 18/1991, dar şi a Legii nr. 1/2000, modificate prin Legea nr. 247/2005.

Recurentul în fazele procesuale, primă instanţă şi apel, a solicitat cheltuieli de judecată, cereri întemeiate ce vor fi admise conform art. 274 Cod procedură civilă, în limita pretenţiilor dovedite cu înscrisuri.

Curtea admite recursul declarat de R.I., modifică în tot decizia Tribunalului Vaslui. Admite în parte acţiunea formulată de reclamant, constată nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate contestat pentru suprafaţa de 4 ha cu acordarea cheltuielilor de judecată.

(Decizia civilă nr. 156/15.02.2006)

Etichete: