Top

Mandat european de arestare în vederea efectuării urmăririi penale. Predare amânată. Înlocuirea măsurii arestării cu obligarea de a nu părăsi ţara

(Decizia penală nr. 4/15.02.2007)

Curtea de Apel a fost sesizată în executarea mandatelor europene de arestare privind persoanele solicitate P.C., A.V. şi R.F. emise de un stat membru al Uniunii Europene după data de 1 ianuarie 2007.

Persoanele solicitate au fost identificate şi reţinute de procuror fiind prezentate instanţei.

S-a dispus arestarea acestora cu respectarea procedurilor înscrise în art. 89-91 din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată.

S-a solicitat autorităţii judiciare emitente să ofere garanţia returnării persoanelor solicitate în România pentru executarea pedepselor în cazul condamnării în condiţiile predării în executarea mandatelor europene de arestare.

S-a constatat că persoanele solicitate sunt supuse unei proceduri penale în România pentru fapte diferite de cele ce au motivat mandatele europene de arestare, fiind arestaţi preventiv în baza mandatelor naţionale şi care au fost prelungite consecutiv de judecătorul detenţiei.

Ca motiv opţional de refuz, art. 88 alin. 2 lit. b din Legea nr. 302/2004 prevede expres situaţia în care persoana solicitată este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeaşi faptă.

Temei pentru neexecutarea opţională a mandatului de arestare îl constituie şi dispoziţiile art. 4 pct. 2 din Decizia-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul de arestare european şi procedurile de predare între statele membre (2002/584/JHA).

În cauză, nu există nici motive obligatorii de refuz permise de decizia-cadru şi transpuse în legea română prin art. 88 alin. 1

În condiţiile în care persoana solicitată este urmărită penal sau judecată de autorităţile judiciare române pentru fapte diferite decât cele care motivează mandatul european de arestare, autoritatea judiciară română, chiar dacă a dispus executarea mandatului, va putea amâna predarea până la terminarea judecăţii sau până la executarea pedepsei (art. 97 alin. 1 din Legea nr. 302/2004)

În cursul procedurii speciale, Curtea de Apel este obligată a dispune asupra menţinerii arestării sau punerii în libertate a persoanei solicitate, iar în acest din urmă caz trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a evita fuga persoanei, inclusiv a măsurilor preventive prevăzute de lege (art. 90 alin. 9 din Legea nr. 302/2004).

Din conţinutul dispoziţiilor art. 7 din legea menţionată, cu nota marginală „Dreptul aplicabil” rezultă posibilitatea aplicării normelor române de drept procesual penal dacă prin legea specială nu se prevede altfel.

Coroborând aceste dispoziţii legale, în temeiul art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, a fost înlocuită starea de arest a persoanelor solicitate cu măsura obligării de a nu părăsi ţara (art. 145 ind. 1 Cod procedură penală).

Predarea către autoritatea judiciară emitentă fiind amânată până la finalizarea judecăţii în dosarul penal aflat în curs de urmărire penală, Curtea a hotărât că măsura interdicţiei prevăzută de art. 145 ind. 1 Cod procedură penală, va subzista până la predarea efectivă cu începere de la data punerii în libertate de sub puterea oricărui mandat de arestare preventivă sau reţinere în orice altă cauză penală internă.

Etichete: