Top

Autoritate de lucru judecat. Condiţiile în care operează această excepţie sunt cele prevăzute de art. 1201 C. civ. Dacă instanţa de trimitere nu se conformează hotărârii prin care s-a dispus trimiterea spre rejudecare, se impune din nou trimiterea pentru respectarea celor stabilite

Neconformarea instanţei de fond asupra celor stabilite cu ocazia soluţiei de trimitere spre rejudecare, duce din nou la casare şi trimitere spre rejudecare, spre conformare.

Curtea de Apel Iaşi, Secţia Comercială, prin decizia nr. 905 din 3 septembrie 2007 a admis recursul declarat de S.C. „T.T.B” S.R.L. contra sentinţei comerciale nr. 122/S din 7 martie 2007 a Tribunalului Iaşi, judecător sindic, pe care a casat-o, trimiţând cauza spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
S-a reţinut că într-adevăr, procedura falimentului s-a declanşat la cererea creditorului S.C. „T.T.” S.R.L. împotriva debitorului SC „TIR TRANS BOTA” S.N.C. (încheiere din 30 iunie 2000 dosar 2500/2000), care a fost radiată în urma actelor depuse (încheierea 1000 din 5 aprilie 2000, certificat nr. 37906/2005 O.R.C.).
Se impune sublinierea că S.C. „T.T.B.” S.R.L. nu este succesoarea societăţii radiate. Prin urmare, începerea procedurii falimentului s-a făcut împotriva unei societăţi radiate, iar comunicarea cererii şi a încheierii nu s-a făcut împotriva debitoarei S.C. „T.T.B.” S.R.L., ceea ce – evident – a prorogat formularea contestaţiei conform legii şi la pretinsa creanţă.
Deşi prin decizia de casare nr. 15 din 17 ianuarie 2006 s-a dispus verificarea tuturor aspectelor în lumina adevărului, instanţa de fond nu le ia în discuţie şi nu se pronunţă, cu toate că erau esenţiale delegării pricinii.
Aşadar, creditoarea în discuţie nu a depus un titlu care să demonstreze că are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, cum a procedat Banca Cr. R. (sentinţa civilă nr. 174/2001) şi care a renunţat la judecată ca urmare a achitării creditului de către B.C.
Pe de altă parte, contestaţia specială formulată în baza art. 99 din Legea nr. 64/1995, modificată prin art. 58 din O.U.G. nr. 38/2002, se regăseşte în art. 75 din Legea 85/2006 vizează situaţiile în care, orice parte interesată inclusiv debitorul poate face contestaţie împotriva unei creanţe, când descoperă existenţa unui fals, dol sau eroare esenţială care a dus la admiterea creanţei.
Este evident că nici una dintre creanţele din tabelul definitiv nu se referă la S.C. „T.T.B.” S.R.L., ci la altă societate, radiată, cum s-a arătat mai sus.
De asemenea, se impune precizarea că nu s-a pronunţat până în prezent o hotărâre pentru începerea procedurii falimentului împotriva S.C. „T.T.B.” S.R.L., făcându-se dovada insolvenţei acesteia.
În condiţiile date, instanţa de fond trebuia să argumenteze o altă ipoteză dacă avea la îndemână dovezi în acest sens şi să facă trimitere dacă constată că este cazul la raporturile juridice existente între părţi.
Prima instanţă a reţinut excepţia puterii lucrului fără a o pune în discuţia părţilor, neanalizând întrunirea cumulativă a elementelor esenţiale (subiect, obiect, cauză).
Contestaţia specială astfel cum este reglementată Legea nr. 64/1995 şi în prezent de art. 75 din Legea nr. 85/2006 o poate formula orice parte interesată
până la închiderea procedurii falimentului în caz de dol, fals sau eroare, care au determinat admiterea creanţei şi are tratament distinct.
Autoritatea de lucru judecat a fost reţinută şi de Tribunalul Maramureş, tot astfel fiind motivată şi de Tribunalul Iaşi.
Soluţia de respingere a contestaţiei speciale, care cunoaşte o reglementare separată de art.75 din Legea nr. 85/2006, este lipsită de temei, fiind interpretată greşit legea. Excepţia puterii lucrului judecat nu i se poate opune contestaţiei speciale.
Greşit prima instanţă a reţinut existenţa puterii lucrului judecat şi ca urmare a acesteia contestaţia ar fi inadmisibilă.
Judecătorul sindic nu s-a conformat deciziei de trimitere nr. 15 din 17 ianuarie 2006, care a dispus în modul arătat mai sus, deoarece nu s-a pronunţat asupra aspectelor ridicate de debitor, dând dovadă de lipsă de rol activ în aflarea adevărului.
Această decizie reţine că s-a constatat că în cauză operează excepţia amintită fără a analiza întrunirea elementelor privind identitatea de subiect, obiect şi cauză. Ori, cum s-a arătat în cele ce preced, nu poate fi vorba de incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 1201 C. civ.
De asemenea, trebuia să se observe că S.C. „T.T.B.” S.N.C. era validată la 5 aprilie 2000 de către R.C. şi că împotriva acesteia s-a declanşat procedura falimentului iar cererea pentru deschiderea procedurii falimentului nu a fost comunicată S.C. „T.T.B.” S.R.L.
Mai mult, deşi s-a invocat, în condiţiile date excepţia lipsei calităţii procesuale a S.C. „T.T.B.” S.R.L., nici aceasta nu a fost analizată de Tribunalul Maramureş (conform primei decizii de casare nr. 15 din 17 ianuarie 2006) şi nici de la Tribunalul Iaşi ca instanţă de trimitere.
Nu au fost verificate nici actele depuse de debitor privind situaţia creanţelor, dacă sunt în sensul susţinerilor de mai sus, certe, lichide şi exigibile.
Instanţa de fond s-a mulţumit să constate că în cauză operează autoritatea de lucru judecat fără o analiză exactă situaţiei de fapt care poate conduce la o altă soluţie, mai cu seamă că titlurile pretinse de creditor sunt opozabile S.C. „T.T.B.” S.N.C. şi nu S.C. ”T.T.B.” S.R.L.

Etichete: