Top

Reîncredinţare minor.Schimbarea împrejurărilor ce au fost avute de instanţă la luarea măsurii încredintării

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Vaslui reclamantul _ a chemat în judecată pe pârâta _ solicitând instanţei reîncredinţarea către reclamant, spre creştere şi educare, a minorului _, născut la data de _.

In motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin sentinţa civilă nr. _ pronunţată de Judecătoria Vaslui, a fost desfăcută căsătoria părţilor şi s-a dispus încredinţarea către pârâtă, spre creştere şi educare, a minorului _, născut la data de _.

Reclamantul a mai arătat că de la despărţirea în fapt, respectiv din anul 2004, a plecat împreună cu minorul din domiciliul comun şi s-au stabilit în satul _, com. _, unde şi-a construit casă şi locuiesc şi în prezent. Şi ulterior pronunţării hotărârii de divorţ şi încredinţării minorului către mamă, copilul a rămas în grija reclamantului, fiind crescut de el împreună cu părinţii săi. De asemenea, reclamantul a mai arătat că pârâta nu are o locuinţă proprie, ci locuieşte în casa mamei sale şi mai are în îngrijire un copil minor de 9 ani dintr-o căsătorie anterioară.

Fiind interpelată de instanţă pârâta a arătat că nu este de acord cu cererea formulată de reclamant.

La dosarul cauzei a fost depus referat de anchetă socială întocmit de Autoritatea Tutelară a com. Bogdăneşti, jud. Vaslui.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Din căsătoria reclamantului _ cu pârâta _ a rezultat minorul _, născut la data de _.

Prin sentinţa civilă nr. _ pronunţată de Judecătoria Vaslui, instanţa a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între reclamant şi pârâtă, din culpa reclamantului. De asemenea, a încredinţat pârâtei spre creştere şi educare pe minorul _, născut la data de _, obligând pe reclamantul din prezenta cauză la plata către pârâtă şi în favoarea minorului, a sumei de _ lei lunar, pensie de întreţinere, de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la majoratul copilului.

Potrivit art. 44 din Codul familiei „în cazul schimbării împrejurărilor, la cererea oricăruia dintre părinţi sau a copilului, dacă acesta a împlinit vârsta de paisprezece ani, a autorităţii tutelare sau a vreunei instituţii de ocrotire, instanţa judecătoreasca va putea modifica măsurile privitoare la drepturile şi obligaţiile personale între părinţii divorţaţi şi copii.”

Din actele depuse la dosar instanţa reţine că, deşi prin sentinţa civilă nr. _ minorul a fost încredinţat pârâtei, acesta s-a aflat în permanenţă în îngrijirea reclamantului. Acest aspect rezultă din declaraţiile martorilor care au arătat că din anul 2004 minorul a locuit împreună cu reclamantul în locuinţa părinţilor acestuia din com. _ şi a fost vizitat foarte rar de pârâtă. De altfel, această împrejurare a fost recunoscută şi de pârâtă prin răspunsul la întrebarea nr. 1 la interogatoriu.

Instanţa apreciază că pârâta nu a insistat ca sentinţa civilă nr. _ să fie executată şi minorul să îi fie încredinţat, deşi hotărârea judecătorească îi consfinţea acest drept şi nu a depus eforturi pentru a menţine legătura cu minorul.

Pe de altă parte, reclamantul s-a îngrijit de creşterea şi educarea minorului, acesta fiind foarte bine îngrijit, aşa cum rezultă din relatările martorilor şi există o strânsă legătură de afecţiune între tată şi copil. În caracterizarea făcută de educatoarea copilului se arată că este un copil dezvoltat fizic şi psihic normal şi are relaţii afective pozitive, înţelegere şi afecţiune în relaţia cu tatăl şi bunica paterna, resimţindu-se însă lipsa mamei.

Din raportul întocmit de psiholog, reiese de asemenea că minorul este normal dezvoltat intelectual şi echilibrat afectiv. În discuţia purtată cu psihologul copilul a arătat că doreşte să locuiască în continuare cu tatăl său.

Din anchetele sociale efectuate în cauză la domiciliul ambelor părţi, rezultă că atât reclamantul cât şi pârâta deţin condiţii locative pentru creşterea copilului. Astfel, reclamantul locuieşte într-o casă formată din trei camere şi o sală împreună cu părinţii şi un frate căsătorit, iar pârâta locuieşte împreună cu mama sa într-o casă formată din patru camere, bucătărie şi bucătărie de vară.

Având în vedere faptul că minorul s-a aflat în îngrijirea reclamantului de la o vârstă foarte fragedă şi că este foarte ataşat de acesta şi de bunicii paterni, şi faţă de dezinteresul manifestat de pârâtă în menţinerea unei relaţii apropiate cu copilul şi faptul că nu a insistat ca minorul să îi fie încredinţat din 2006 până în prezent, instanţa va admite cererea reclamantului şi va dispune reîncredinţarea minorului către acesta. În acest sens, instanţa apreciază că reclamantul prezintă suficiente garanţii morale şi materiale pentru asigurarea unei dezvoltări normale din punct de vedere fizic şi intelectual şi pentru realizarea unei educaţii corespunzătoare.

Dispunând încredinţarea minorului către tată, în baza art. 42 alin. 3 Codul familiei, instanţa este obligată să se pronunţe şi cu privire la pensia de întreţinere datorată de mamă. Având în vedere şi dispoziţiile art. 86 Codul familiei referitoare la obligaţia de întreţinere între părinte şi copilul său, instanţa va stabili în sarcina pârâtei o pensie de întreţinere proporţional cu mijloacele de care dispune. Întrucât pârâta nu este angajată, ţinând cont de aptitudinea sa de a munci, se va stabili în sarcina acesteia o pensie de întreţinere în cuantum de 1/6 din venitul minim net pe economie, calculat în funcţie de venitul minim brut stabilit prin H.G. 1507/2007, ţinându-se cont de faptul că mai are un copil în întreţinere.

În consecinţă se va stabili în sarcina pârâtei _ o pensie de întreţinere în cuantum de _ lei de la data introducerii cererii şi până la majorat. Instanţa o va obliga pe pârâtă la plata pensiei de întreţinere începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată deoarece, din susţinerile reclamantului, care au fost confirmate de declaraţiile martorilor, pârâta nu a mai contribuit la cheltuielile necesare creşterii minorului din anul 2006.

Etichete: