Plângere contravenţională

TIP SPEŢĂ: sentinţă civilă

TITLU: plângere contravenţională

DATA: 24.01.2008

Prin adresa nr. 197/611/09.08.2007 I. P. J. B. a înaintat J. B. plângerea contravenţională formulată de petentul G. D. împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei seria PCA. nr. 1700674/2007, aceasta fiind înregistrată pe rolul instanţei .

Plângerea a fost legal formulată în termenul prevăzut de art. 31 din O.G.2/2001 şi este scutită de plata taxei de timbru, potrivit dispoziţiilor art. 36 din O.G. nr.2/2001.

În motivarea plângerii petentul G. D. arată că , deplasându-se spre B., în interes de serviciu, cu autoturismul societăţii la care era angajat, având nr. de înmatriculare WWW, la ora 19.58, în localitatea H., a fost oprit de un subofiţer de poliţie care i-a adus la cunoştinţă faptul că depăşise viteza maximă admisă în localitate cu 22 Km., circulând cu 72 Km/h.

Prin procesul verbal de contravenţie seria PCA. nr. 1700674, petentul G. D. a fost sancţionat contravenţional reţinându-se în sarcina sa că a condus autoturismul cu viteza de 72 KM/h , depăşind cu 22 km/h viteza maximă admisă, faptă prevăzută şi sancţionată de art.4alin.1 OUG nr.195/2002, petentului fiindu-i aplicată o amendă de 156 lei şi măsura complementară de atribuire a unui număr de 3 puncte penalizare.

Potrivit art.1 din OG nr.2 /2001 „constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege […]” .În ceea ce priveşte latura obiectivă a faptei aşa cum a fost reţinută de agentul constatator în sarcina petentului elementul material constă într-o acţiune, respectiv de a conduce autoturismul, în localitate, cu viteza de 72Km/h, cu 22 km mai mult faţă de viteza legală maximă admisă în localitate.

Pentru a antrena răspunderea petentului este necesar a se dovedi comportamentul ilicit al acestuia.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis includerea contravenţiilor, ca regulă, în materia penală, astfel că prezumţia de nevinovăţie este o garanţie existentă şi în acest domeniu, aplicându-se, în esenţa ei, şi în materie contravenţională. Aceeaşi instanţă supranaţională, în interpretarea art.6 alin.1 CEDO (dreptul la un proces echitabil) a statuat că o garanţie esenţială a prezumţiei de nevinovăţie este instituirea sarcinei probei în cadrul obligaţiilor organului constatator, astfel că acesta va trebui să facă dovada că petentul a depăşit limita legală de viteză („Deşi statele au posibilitatea de a nu sancţiona unele infracţiuni sau le pot pedepsi pe cale contravenţională decât pe cale penală, autorii infracţiunilor nu trebuie să se afle într-o situaţie defavorabilă pentru simplul fapt că regimul juridic aplicabil este diferit de cel aplicabil în materie penală”- Grecu împotriva României, nr. 75101/01, par. 58, 30 noiembrie 2006); „Reiese că, dacă în temeiul art. 34 din ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 instanţa competentă să soluţioneze o plângere împotriva unui proces-verbal de contravenţie era într-adevăr obligată să verifice dacă această plângere a fost introdusă în termen, să asculte pe cel care a făcut-o, autoritatea care a aplicat sancţiunea precum şi martorii indicaţi în procesul-verbal sau în plângere, nici această ordonanţă nici Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice nu restrâng în mod expres garanţii de procedură aplicabile în materie penală, ca de exemplu respectarea prezumţiei de nevinovăţie”, „Pe scurt, Curtea este de părere că, dacă nesancţionarea contravenţiei nu pune probleme în sine, nerespectarea garanţiilor fundamentale – printre care prezumţia de nevinovăţie – care protejează indivizii în faţa posibilelor abuzuri ale autorităţilor impune în privinţa aceasta o problemă pe baza art. 6 din Convenţie” – Anghel împotriva României, par.66, 68, 04.10.2007).

Este firească această soluţie, în condiţiile în care conform Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice nerespectarea regimului de viteză se constată de către poliţiştii rutieri prin mijloace tehnice certificate în condiţiile legii, şi care se află numai la dispoziţia acestora.

Toate aspectele reţinute anterior, duc la concluzia că prezumţia de nevinovăţie prevăzută ca o garanţie de art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu a fost răsturnată.

Prin sentinţa civilă nr. 63 pronunţată în 2008 s-a admis plângerea contravenţională formulată de petent G.D. împotriva procesului verbal de contravenţie, pe care îl anulează.

Sentinţa a rămas definitivă prin nerecurare.

Tags: plângere contravenţională