Top

Anulare proces verbal de contravenţie

Dosar nr. 115/199/2009

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA BUHUŞI

.

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 43

Şedinţa publică de la 19 Ianuarie 2010

Completul compus din:

PREŞEDINTE Mia Cristina Damian

Grefier Mihaela Şerban

Pe rol fiind pronunţarea cauzei civile având ca obiect plângere contravenţională formulată de petenta SC ANDRA SRL în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ APELE ROMÂNE- DIRECŢIA APELOR SIRET BACĂU, intervenienţi CANDET GIGI NUCU, ş.a.

Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică din 07.01.2010 fiind consemnate în încheierea din acea zi.

I N S T A N Ţ A

– deliberând –

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr.12611/180/2008 petenta S.C. Andra S.R.L. Bacău a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei seria ANAR nr. 0000501 încheiat de organul constatator Administraţia Naţională Apele Române – Direcţia Apelor „Siret” Bacău la data de 08.08.2008.

Plângerea a fost legal formulată în termenul prevăzut de art. 31 din O.G.2/2001 şi este scutită de plata taxei de timbru, potrivit dispoziţiilor art. 36 din O.G. nr.2/2001.

În motivare, în fapt, petenta arată că agentul constatator a reţinut în sarcina sa faptul că în albia minoră a râului Bistriţa zona perimetrului de exploatare agregate minerale autorizată prin Autorizaţia de gospodărire a apelor nr. 41/07.11.2007 valabilă 25.10.2008 perimetrul Hârleşti – Iteşti, a depozitat deşeuri construcţii nerespectând prevederile autorizaţiei de gospodărire a apelor, faptă pentru care s-a aplicat sancţiunea amenzii în cuantum de 75.000 lei.

Pe cale de excepţie, petenta invocă nulitatea absolută a procesului verbal de contravenţie întrucât nu au fost respectate dispoziţiile art. 16 alin.6, art.17, art. 19 alin.1 din OG nr.2/2001. De asemenea, intimata a încălcat şi dispoziţiile art. 16 alin.1 din acelaşi act normativ întrucât nu a arătat toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.

În ce priveşte locul săvârşirii presupusei fapte, petenta arată că în preambulul procesului verbal de contravenţie se menţionează că acest control a fost efectuat în comuna Hemeiuşi şi Gârleni iar la descrierea faptei se arată că aceasta a fost săvârşită în perimetrul Gârleni – Iteşti, astfel că nu se poate stabili exact locul săvârşirii presupusei fapte, prin această situaţie petenta fiind vătămată prin încălcarea dreptului la apărare.

Totodată, petenta arată că nu se face vinovată de săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa, întrucât la data de 18.07.2008 a fost convocată de intimată, prin adresa nr. 2608/18.07.2008 pentru data de 21.07.2008 la sediul Primăriei Hemeiuş, pentru remedierea unor probleme apărute în zona de exploatare de agregate minerale din albia râului Bistriţa, aceste aspecte fiind consemnate în procesul verbal încheiat la data de 21.07.2008, ocazie cu care s-a impus tuturor agenţilor economici care desfăşurau activităţi în zonă două măsuri şi anume nivelarea tuturor perimetrelor de exploatare pentru care s-au emis acte de reglementare de gospodărire a apelor şi bornarea perimetrelor de exploatare şi toate profilele transversale conform documentaţiei tehnice de gospodărie a apelor care a stat a baza emiterii Autorizaţiilor de gospodărie a apelor pentru perimetrele aferente fiecărei societăţi, iar în data de 22.07.2008 intimata a încheiat proces verbal cu nr. 2655/22.07.2008 prin care s-a constatat că petenta şi-a îndeplinit cerinţele stabilite prin adresa nr. 2628/21.07.2008.

În motivare, petenta face referire şi la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie contravenţională, arătând faptul că procesul verbal de contravenţie nu poate face dovada prin el însuşi a existenţei faptei, a autorului acesteia şi a vinovăţiei, procesul verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârşirea contravenţiei.

Petenta solicită anularea procesului verbal de contravenţie şi exonerarea de plata amenzii contravenţionale.

În drept petenta şi-a întemeiat plângerea pe dispoziţiile OG 2/2001.

Intimata, legal citată, a depus întâmpinare prin care se arată că la data de 18.07.2008, inginer Viorel Platon, în calitate de agent constatator din cadrul Direcţiei Apelor „Siret” Bacău, a efectuat un control tematic privind activitatea exploatărilor de balast pe râul Bistriţa, zona albiei vechie, comuna Gârleni, ocazie cu care s-a constatat că societatea petentă nu a respectat prevederile autorizaţiei de gospodărie a apelor din depozitarea în perimetru de deşeuri din beton provenite din demolării construcţiilor şi, în consecinţă s-a încheiat procesul verbal de constatare a contravenţiei prin care petenta a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 75.000 lei.

De asemenea, intimata arată că motivele de nulitate invocate de petentă sunt nefondate fiind întrutotul respectate prevederile OG nr.2/2001, nefondate fiind şi apărările petentei potrivit cărora aceasta nu a săvârşit faptele consemnate în procesul verbal, întrucât din raportul nr. 10271/CP/21.07.2008 pct. 2 şi 3 şi din imaginile foto rezultă că în perimetrul autorizat au fost depistate depozite de deşeuri provenite din demolări de construcţii, iar conform dispoziţiilor autorizaţiei de gospodărire a apelor petenta avea obligaţia de a menţine curat perimetrul, fără depozite de orice fel, implicit şi cele provenite din demolările de construcţii, iar din procesul verbal înregistrat la Primăria Hemeiuş sub nr. 4781/21.07.2008 acesteia i-a fost suspendată activitatea de exploatare agregate minerale până la realizarea măsurilor de la pct.2 şi 3 al aceluiaşi proces verbal, respectiv nivelarea perimetrelor de exploatare, inclusiv debarasare de depozite ilegale, proces verbal semnat şi însuşit de reprezentantul petentei.

În drept, intimata şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispoziţiile art.115-116 C.p.civ., art. 5, 17, 27, 87 pct.5 şi art. 88 din legea Apelor nr. 107/1996 şi ale OG nr.2/2001 modificată, iar în temeiul art. 242 al.2 C.pr.civ. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Întâmpinării i-au fost anexate: raport nr. 10271/21.07.2008 (filele 31, 32 – dosar 12611/180/2008 al Judecătoriei Bacău), copia procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenienţilor în domeniul gospodării apelor seria ANAR nr. 0000501/08.08.2008 (fila 33 – dosar 12611/180/2008 al Judecătoriei Bacău), copia autorizaţiei de gospodărirea apelor nr. 41/07.11.2007 (filele 34 – 36 dosar 12611/180/2008 al Judecătoriei Bacău), planşe foto (filele 37- 39 dosar 12611/180/2008 al Judecătoriei Bacău).

La data de 14.01.2009 în dosarul nr. 12611/180/2008 al Judecătoriei Bacău a fost depusă cerere de intervenţie în interes alăturat formulată de Căsăneanu Lenuţa-Izabela, Codrin Andoniu, Căsăneanu Vasilica Gabriel, Candet Gigi Nucu prin care se solicită admiterea cererii în principiu şi pe fond şi respingerea plângerii contravenţionale pe considerentul că fiind locuitori ai comunei Hemeiuşi începând cu lunile martie – aprilie 2008 au fost confruntaţi cu un trafic de camioane grele fără precedent, trafic care i-a deranjat prin disconfortul cauzat de praf, zgomot, şubrezirea caselor, distrugerea drumului comunal şi DN 15 şi a unui pasaj de cale ferată. Ulterior, acestei situaţii s-au adresat Primăriilor comunelor Hemeiuşi şi Gârleni, Direcţia Apelor Siret, Consiliul Judeţean Bacău, Regionala de Căi Ferate Iaşi, Inspectoratul de Stat în Construcţii, Poliţia mun. Bacău, Posturilor de Poliţie ale comunelor Hemeiuşi şi Gârleni, Gărzii de Mediu, Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile, Agenţia pentru Protecţia Mediului Bacău precum şi altor instituţii abilitate.

Urmarea acestor demersuri au constatat că instituţiile nu sunt receptive, motiv pentru care în data de 16.07.2008 au efectuat o incursiune pe cursul inferior al râului Bistriţa şi au constatat că mai multe societăţi printre care şi petenta încalcă flagrant dispoziţiile autorizaţiilor de gospodărire a apelor şi de mediu, sub următoarele aspecte: societăţile aveau acces la perimetrele de exploatare circulând pe un drum comunal, acest drum fiind tranzitat de convoaie de camioane grele având o masă de 43 tone cu mult peste limita de 7,5 tone pe osie impusă de OG 43/1997; convoaiele de camioane grele circulau peste digurile CHE Gârleni şi pe un pod de exploatare amenajat peste canalul râului Bistriţa care a fost distrus parţial; societăţile nu aveau în dotare utilaje adecvate; au fost practicate drumuri în luna Bistriţei deteriorându-se spaţiul verde cu balast, au fost depozitate deşeuri de balast în albia Bistriţei; societăţile aveau depozite de agregate în albia râului Bistriţa şi nu aveau bornate perimetrele de exploatare. Toate aceste aspecte au fost înregistrate pe un CD fiind transmis instituţiilor abilitate, ulterior luându-se măsura de sancţionare a societăţilor respective.

La data de 24.02.2009 organul constatator depune întâmpinare împotriva cererii de intervenţie prin care solicită respingerea acesteia ca inadmisibilă pe următoarele considerente:

Conform prevederilor art. 49 alin.2 Cod pr.civ. intervenţia este în interesul uneia din părţi când cel care intervine sprijină numai apărarea acesteia, iar cadrul legislativ ce reglementează constatarea, sancţionarea contravenţiilor precum şi căile de atac împotriva procesului verbal de contravenţie îl reprezintă Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, cu modificările şi completările ulterioare, Codul de procedură civilă reprezentând norma de drept generală faţă de care OG 2/2001 reprezintă norma specială aplicabilă în materia plângerilor contravenţionale.

De asemenea, plângerea împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor are ca obiect desfiinţarea totală sau parţială a actului prin care s-a dispus sancţiunea contravenţională iar plângerea nu se întemeiază pe nici una dintre cele două ipoteze prevăzute de procedura civilă, respectiv art. 109 ori art. 111 C.pr.civ., ci pe prevederile OG 2/2001, cadrul procesual fiind limitat prin natura acestei plângeri.

Mai mult, conform dispoziţiilor art. 33 din OG 2/2001 părţile unui dosar ce are ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale sunt clar definite, respectiv contravenientul sau persoana care a formulat plângerea, agentul constatator care a aplicat sancţiunea, martorii indicaţi în procesul verbal sau în plângere şi, prin urmare, singura persoană ce poate invoca un drept nu poate fi decât persoana în sarcina căreia a fost stabilită o faptă reglementată de legea specială ca şi contravenţie, prin urmare semnatarii cererii de intervenţie în interes alăturat nu justifică vreun interes şi nici nu pretind vreun drept, cererea neavând nici o legătură cu plângerea contravenţională formulată de societatea petentă.

Prin sentinţa civilă nr.307/2009 a Judecătoriei Bacău a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, iar cauza a fost declinată în favoarea Judecătoriei Buhuşi unde a fost înregistrată sub nr.115/199/2009.

Prin încheierea din data de 16.04.2009, instanţa a admis cererea de intervenţie în interes alăturat intimatei formulată de către intervenienţii Căsăneanu Lenuţa-Izabela, Codrin Andoniu, Căsăneanu Vasilica Gabriel, Candet Gigi Nucu, dat fiind că nu există nici un text legal care să condiţioneze admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie de acordul părţii în favoarea căreia intervine, fiind suficient ca intervenientul accesoriu să justifice un interes moral.

Din actele si lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul verbal de constatare şi sancţionarea contravenţiilor în domeniul gospodăririi apelor seria ANAR nr. 0000501 încheiat la data de 08.08.2008 de Administraţia Naţională Apele Române – Direcţia Apelor „Siret” Bacău, petenta S.C. Andra S.R.L. Bacău a fost sancţionată contravenţional cu suma de 75.000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prev. de art.87 alin.18 din Legea nr.107/1996. S-a reţinut în sarcina petentei că a depozitat deşeuri din beton, din demolări construcţii în albia minoră a râului Bistriţa zona perimetrului de exploatare agregate minerale autorizată prin Autorizaţia de gospodărire a apelor nr. 41/07.11.2007 valabilă 25.10.2008, perimetrul Gîrleni – Iteşti, nerespectând prevederile autorizaţiei de gospodărire a apelor nr.41/07.11.2007, fapta fiind constatată pe data de 18.07.2008 şi fiind săvârşită în ziua şi la data constatării.

În ceea ce priveşte motivele de nulitate absolută invocate de petentă, instanţa reţine că potrivit art.47 din O.G. nr.2/2001, acest act normativ se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă, ceea ce înseamnă că, deşi procesul-verbal este un act administrativ, totuşi îi sunt aplicabile dispoziţiile art.105-108 C.proc.civ. referitoare la sancţiunea ce intervine în caz de încălcare a normelor legale edictate pentru încheierea sa valabilă. Astfel, nulităţile care pot afecta procesul-verbal de contravenţie sunt nulităţi exprese (nulităţi anume prev.de lege, astfel cum sunt cele reglementate de art.17 din O.G. nr. 2/2001) şi nulităţi virtuale (acele nulităţi care rezultă din împrejurarea că, deşi nu există un text expres de lege care să prevadă sancţiunea nulităţii, totuşi, la efectuarea actului este nesocotită o dispoziţie legală), ambele presupunând existenţa unei vătămări, singura deosebire fiind că, în primul caz vătămarea se prezumă, în timp ce la nulităţile virtuale partea care o invocă trebuie să o dovedească. E adevărat că lipsa menţiunilor prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001 se sancţionează cu nulitatea absolută, însă nu se poate susţine că ea intervine în afara oricărei vătămări sau că vătămarea nu ar putea fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului, deoarece regimul juridic al nulităţii actului, care diferă după cum nulitatea este absolută sau relativă, nu se confundă cu condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a fi vorba despre cazul general de nulitate, prevăzut de art. 105 alin. 2 C.proc.civ. şi anume:a) existenţa unui act întocmit cu nerespectarea formelor legale, b) actul să fi produs părţii o vătămare, c) vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.

În cauză, instanţa constată că în procesul-verbal de contravenţie nu este trecut sediul S.C. Andra S.R.L. (menţiunea „Bacău” nefiind suficientă pentru a considera îndeplinită dispoziţia legală), însă intimata a făcut dovada că nu s-a produs nici o vătămare petentei, dat fiind că s-au indicat date unice de identificare, proprii acestei societăţi precum C.U.I. şi nr. de înmatriculare în registrul comerţului, neexistând posibilitatea unei confuzii şi mai mult decât atât plângerea a fost formulată în termen, ceea ce înseamnă că reprezentantul legal al societăţii a primit actul de sancţionare, finalitatea dispoziţiei legale fiind asigurată.

Referitor la nerespectarea dispoziţiilor art.19 alin.1 din O.G. nr.2/2001 care prevăd că la semnarea procesului-verbal „nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator”, instanţa reţine că, deşi martorul Mincu Constantin este angajat al Direcţiei Apelor Siret, având funcţia de inginer, nu are calitatea de agent constatator, astfel cum reiese din fişa postului aflată la filele 71-72, spre deosebire de Platon Viorel care are ca atribuţii exprese constatarea contravenţiilor la normele legale în vigoare şi aplicarea sancţiunilor contravenţionale în domeniul apelor. Instanţa apreciază că o anumită persoană intră sub interdicţia prevăzută de acest text numai în măsura în care: a) are atribuţia de a constata ;i sancţiona contravenţii de tipul celei pentru care s-a redactat procesul-verbal în discuţie şi b) este în exerciţiul funcţiei, astfel că el nu poate fi interpretat nici extensiv (lex dixit quam voluit), nici restrictiv (lex dixit quam voluit), principiul legalităţii, aplicabil dreptului administrativ, în general, şi materiei contravenţionale, în special, presupunând ca rezultatul interpretării legii contravenţionale să fie concordant cu voinţa legiuitorului. Faptul că a făcut parte din comisia de control este justificată de împrejurarea că a fost emitentul autorizaţiei, cunoscând foarte bine zona, dar câtă vreme nu are atribuţii clare de angajare a răspunderii contravenţionale, instanţa apreciază că nu se poate reţine calitatea lui de agent constatator. Pe de altă parte, ceea ce este chemat martorul să ateste potrivit art.19 din O.G. nr.2/2001 este că procesul-verbal a fost redactat în prezenţa sa şi că cel sancţionat, contravenientul, nu a fost de faţă, ori nu a vrut sau nu a putut să semneze procesul-verbal, fiind distinct de situaţia în care martorul poate să relateze aspecte referitoare la contravenţie.

Cât priveşte lipsa datelor de identificare a reprezentantului legal al persoanei juridice, instanţa constată că procesul-verbal cuprinde numele acestuia, care alături de denumirea societăţii şi elementele unice de identificare exclud orice dubiu cu privire la identificarea contravenientei, petenta nefăcând dovada că ar fi suferit vreo vătămare prin absenţa menţiunilor referitoare la domiciliul acestuia sau C.N.P.

Instanţa nu va reţine apărarea petentei că există contradicţie în privinţa locului săvârşirii presupusei fapte, deoarece în preambulul procesului-verbal se arată locul desfăşurării controlului, din raportul întocmit la 21.07.2008 reieşind că la data respectivă s-au verificat mai multe societăţi care aveau ca obiect de activitate extragere agregate minerale pe albia veche a râului Bistriţa, ce se întinde pe raza comunelor Hemeiuş şi Gîrleni. La descrierea contravenţiei, locul săvârşirii faptei este indicat ca fiind albia minoră a râului Bistriţa, zona perimetrului de exploatare a contravenientei, astfel cum a fost stabilit prin autorizaţia de gospodărire a apelor nr.41/07.11.2007. Prin urmare, menţiunea „Gîrleni-Iteşti” nu se referă la faptul că petenta ar fi depozitat deşeuri pe raza a două sate, astfel cum pretinde aceasta că s-ar înţelege, ci face trimitere la autorizaţia de gospodărire a apelor (fila 34 dosar 12.611/180/2008), unde la indicatori cadastrali de identificare a perimetrului de exploatare al petentei este trecută balastiera Gîrleni-Iteşti.

Totodată, instanţa apreciază că agentul constatator a efectuat o descriere suficientă a faptei, arătând în concret în ce a constat nerespectarea prevederilor autorizaţiei de gospodărire a apelor şi anume depozitarea deşeurilor din beton şi din demolări construcţii, permiţând astfel instanţei să verifice exact dacă cele reţinute în sarcina contravenientei sunt sau nu reale, identificarea faptei fiind suficient de precisă.

În ceea ce priveşte modalitatea în care s-a constatat săvârşirea acestei fapte, instanţa apreciază că indicarea comiterii ei în ziua şi la data constatării nu poate constitui motiv de nulitate a procesului-verbal, dat fiind că fapta reţinută are caracter continuu, putând fi constatată pe tot timpul desfăşurării ei, până la epuizare, momentul de la care se calculează termenul de prescripţie sau cel de depunere a plângerii fiind cel al constatării, din această perspectivă apare ca lipsită de relevanţă data săvârşirii faptei.

În consecinţă, deşi procesul-verbal de contravenţie este afectat de anumite vicii de formă, totuşi ele nu sunt esenţiale, de aşa natură încât să încalce dreptul petentei la apărare, neputându-se reţine o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului de sancţionare.

Pe fondul plângerii, instanţa reţine în conformitate cu jurisprudenţa CEDO că procedura de judecată privind contravenţiile se supune regulilor prev. de art. 6 din Convenţie, inclusiv cele referitoare la sarcina probei, statul trebuind să asigure o protecţie procedurală adecvată. Măsurile pozitive pe care statul este obligat a le lua în acest sens constau mai ales în a-l informa pe acuzat, în cel mai scurt termen posibil, despre natura şi cauza acuzaţiei ce i se aduce, de a-i acorda timpul şi înlesnirile cerute pentru pregătirea apărării, de a-i asigura dreptul de a se apăra el însuşi sau beneficiind de asistenţa unui apărător, de a i se permite audierea martorilor acuzării şi de a se obţine citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării. Totuşi, Curtea în cauza Jussila împotriva Finlandei, după ce operează o distincţie între „infracţiuni” ca nucleu dur al dreptului penal şi restul „faptelor penale”, altele decât infracţiunile, stabileşte că „garanţiile procesual-penale recunoscute de art. 6 din Convenţie nu se vor aplica în cazul „faptelor penale”, altele decât infracţiunile, cu toată stricteţea.

Fără îndoială că prezumţia de nevinovăţie garantată de art. 6 par. 2 din Convenţie priveşte şi problema sarcinii probei, însă statele părţi la Convenţie pot stabili în dreptul lor intern diferite reguli procedurale privind sarcina probei, cu atât mai mult cu cât art.6 par. 2 permite existenţa unor prezumţii de fapt sau de drept. În cauza Salabiaku împotriva Franţei, Curtea a stabilit că prezumţia de nevinovăţie nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept sunt operante prezumţii de drept sau de fapt, iar Convenţia nu le interzice în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite şi nu încalcă drepturile apărării. Şi în cauza Anghel împotriva României, Curtea constată că finalitatea art.6 din Convenţie nu este de a înlătura prezumţiile ca cea de legalitate, din materie contravenţională, ci de a determina statele „să includă aceste prezumţii în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei şi păstrând dreptul la apărare.”

Având în vedere natura procesului-verbal de contravenţie de act administrativ de constatare, instanţa consideră că acesta se bucură de prezumţia de temeinicie, specifică actelor administrative, înzestrate cu această calitate datorită încrederii în faptul că organul emitent, autoritatea, consemnează exact faptele pe care le constată „ex propriis sensibus”, fără alte adăugiri sau denaturări ale realităţii. În cauză, instanţa apreciază că limita care nu trebuie depăşită în folosirea prezumţiei de temeinicie este dată tocmai de constatarea personală a faptei de către agent, ceea ce nu împiedică însă instanţa să administreze toate probele de natură să conducă la aflarea adevărului.

În această privinţă, instanţa constată că în raportul privind acţiunea de control comun D.A. Siret Bacău-Serviciul Inspecţia teritorială a apelor, Serviciul Reglementări şi S.G.A. Bacău pe râul Bistriţa zona albiei vechi, comunele Hemeiuşi şi Gîrleni din data de 18.07.2008 s-a reţinut că în perimetrul balastierei S.C. Andra S.R.L., identificat prin coordonate cadastrale precise s-au depistat depuneri de deşeuri masive din demolări construcţii (betoane), fiind ataşate şi fotografii în acest sens.

Chiar dacă instanţa nu va lua în considerare declaraţia martorului Mincu Constantin, dat fiind că acesta, deşi nu are calitatea de agent constatator, este angajat al petentei şi ar putea exista suspiciuni cu privire la imparţialitatea lui, totuşi petenta nu a reuşit să facă dovada că acele depuneri nu existau în perimetrul său, martorul audiat în apărare neputând preciza dacă în luna iulie 2008 a fost sau nu în zonă. De altfel, acesta a declarat că atunci când se revărsau apele erau aduse tot felul de deşeuri ca animale moarte, copaci smulşi, betoane, podeţe şi că din caza faptului că perimetrul petentei este situat în curbă şi are o suprafaţă mai joasă e posibil ca deşeurile să se afle mai mult în zona ei. Mai arată martorul că nici o societate care foloseşte balastiera nu depozitează materiale provenite din demolări, însă afirmaţia lui este contrazisă de fotografiile depuse de către intimată şi chiar de către petentă, în care se văd clar bucăţi mari de betoane aflate fie în albia râului, fie pe malul apei şi care după modul de amplasare (mai multe deşeuri aglomerate în aceeaşi zonă) fac improbabilă ipoteza că ele au fost aduse de viituri, ci sugerează mai mult posibilitatea depozitării intenţionate. De altfel, instanţa apreciază ca fiind nereală afirmaţia martorului petentei că betoanele au fost aduse de viituri, dat fiind că râul Bistriţa e un râu cu multe baraje, iar în anul 2008 nu au existat revărsări atât de puternice care să antreneze deplasarea acestor materiale a căror provenienţă este necunoscută, iar pe de altă parte în fotografii nu se observă nici animale moarte, nici copaci smulşi sau podeţe.

Potrivit autorizaţiei de gospodărire a apelor nr. 41/07.11.2007, petenta avea obligaţia să menţină albia şi malurile curate, fără depozitarea materialelor de orice fel, pe sectorul de drum pe care este autorizat să lucreze. Prin urmare, obligaţia se referă nu numai la a se abţine ea însăşi de la orice act care să încalce autorizaţia, dar şi la aceea de a lua toate măsurile ca perimetrul său să fie curat, împiedicând alte persoane de a depozita materiale în acea zonă. De aceea instanţa apreciază că existenţa unor astfel de deşeuri în perimetrul său creează prezumţia că au fost aduse fie de către petentă, fie de către alţii cu acordul său, în cauză nefăcându-se dovada că acestea au fost depozitate de terţi, afirmaţia că este posibil ca ele să fi fost aduse de autobasculanta BC-70-ARA nu este susţinută de nici o probă, din raport reieşind că mai multe maşini veniseră la încărcat agregate, dar în ultimul moment a fost anulată comanda.

În ceea ce priveşte procesul-verbal încheiat la data de 21.07.2008, la sediul Primăriei Hemeiuşi, instanţa precizează că acesta nu are nici o relevanţă în cauză, deoarece se referă la alte aspecte relevate prin raportul din data de 18.07.2008 şi anume privind gropile de împrumut şi bornarea perimetrelor de exploatare, iar faptul că societatea a remediat neconformităţile constatate nu are nici o influenţă asupra contravenţiei ce a fost constatată cu ocazia controlului, existând posibilitatea legală ca procesul-verbal să fie încheiat ulterior.

Faţă de aceste considerente, instanţa va respinge plângerea ca nefondată şi pe cale de consecinţă va admite cererea de intervenţie în interes alăturat intimatei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge plângerea formulată de petenta SC ANDRA SRL cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Bacău, str. Cuza Vodă nr. 6, jud.Bacău cod 600274 la Cabinet de avocat Felicia Creţu, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ APELE ROMÂNE – DIRECŢIA APELOR „SIRET” cu sediul în Bacău, str. Cuza Vodă, nr. 1, judeţ Bacău, cod 600274, intervenienţi CANDET GIGI NUCU, CĂSĂNEANU LENUŢA – IZABELA, CĂSĂNEANU VASILICĂ GABRIEL şi CODRIN ANDONIU domiciliaţi în com. Hemeiuşi, judeţ Bacău cod 607235 ca nefondată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 19.01.2010.

Pt. Preşedinte plecat din instanţă, Grefier,

Preşedinte instanţă,

Red. D.M.C.-12.02.2010

Tehnored. D.M.C./Ş.M. ex. 8

12/16.02.2010

Etichete: