Top

Divorţ

Tip speţă: sentinţă civilă 568

Titlu: divorţ

Data speţă: 28.06.2010

Prin cererea înregistrată sub nr. 545/199/22. 04. 2010 pe rolul Judecătoriei Buhuşi reclamantul P. V. – L.a chemat în judecată pe pârâta P. O. solicitând desfacerea căsătoriei, încredinţarea spre creştere şi educare a minorei E. – I. – reclamantului, obligarea pârâtei la plata pensiei de întreţinere pentru minoră, revenirea pârâtei la numele avut anterior căsătoriei.

Cererea a fost legal timbrată cu 39 lei taxă timbru şi 0, 3 timbru judiciar.

În motivarea cererii se arată că reclamantul s-a căsătorit cu pârâta la data de 09. 07. 2005, după o relaţie de aprox. cinci ani , perioadă în care relaţiile dintre ei au decurs normal. Această situaţie a durat şi în timpul căsniciei, cu mici inadvertenţe, inerente oricărei căsnicii, până aproximativ două săptămâni, când a aflat de la nişte prieteni comuni din Italia că pârâta are o relaţie extraconjugală – lucru recunoscut de aceasta – şi a avut loc un scandal de proporţii, în urma căruia au hotărât amândoi că este mai bine să divorţeze, pârâta fiind de acord să-i fie lui încredinţată minora, pentru că ea doreşte să părăsească ţara.

În luna septembrie 2009 pârâta a venit în România să cumpere o maşină şi a plecat în Albania pentru 3 zile la un bărbat cu care coresponda prin intermediul internetului de aproximativ un an şi cu care încă ţine legătura.

Împreună cu pârâta şi minora a locuit în Italia având contract de muncă. A solicitat încredinţarea minorei întrucât îi poate oferi acesteia condiţii de trai bune în Italia unde are un serviciu stabil şi este foarte ataşat de fetiţă şi aceasta de el.

În dovedirea acţiunii a înţeles să se folosească de orice probă admisă de lege.

Cererii de chemare în judecată i-au fost anexate: certificatul de căsătorie, certificat de naştere al minorei, copie paşaport , copie contract de muncă, copie paşaport minoră .

Reclamantul a fost reprezentat de mandatar S. A..

Pârâta , deşi legal citată nu s-a prezentat la instanţă, dar a fost reprezentată de apărător ales şi a depus întâmpinare şi cerere reconvenţională timbrată cu 39 lei taxă timbru şi 2 lei timbru judiciar.

În motivare se arată că în cei 5 ani de căsătorie au existat tot timpul discuţii , reclamantul fiind foarte gelos. Nu a avut şi nu are o relaţie extraconjugală, reclamantul încercând să ducă instanţa în eroare.

Nu este de acord ca minora să-i fie încredinţată reclamantului , aceasta fiind foarte ataşată de pârâtă. Este ajutată de părinţii care lucrează şi la care locuieşte.

Sub aspect reconvenţional a solicitat desfacerea căsătoriei din vina reclamantului, să-i fie ei încredinţată minora , să fie obligat reclamantul la plata pensiei de întreţinere pentru minoră şi să revină la numele avut anterior căsătoriei. Reclamantul a solicitat cheltuieli de judecată.

În cauză a fost citată Autoritatea Tutelară – Consiliul Local Buhuşi care a efectuat ancheta socială la domiciliul părţilor.

La termenul din 28. 06. 2010 reclamantul prin mandatar şi-a modificat cererea solicitând desfacerea căsătoriei din culpă comună fără motivarea hotărârii, minora să fie încredinţată pârâtei, fără cheltuieli de judecată.

La rândul ei pârâta prin apărător şi-a modificat cererea reconvenţională solicitând desfacerea căsătoriei din culpă comună fără motivare, fără cheltuieli de judecată.

În cauză s-a audiat martora R. M..

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Părţile s-au căsătorit la data de 09. 07. 2005, căsătoria acestora fiind înregistrată în registrul stării civile al Primăriei B. sub nr. 56.

Din căsătoria părţilor a rezultat minora E. – I. născută la data de 11 dec. 2007.

Întrucât ambele părţi au solicitat ca hotărârea să nu fie motivată , faţă de prevederile art. 617 al. 2 Cod procedură civilă instanţa se va limita să reţină că potrivit probelor administrate în cauză sunt întrunite dispoz. art. 38 al. 1 Cod Familiei , va admite acţiunea principală şi cererea reconvenţională aşa cum au fost modificate şi va dispune desfacerea căsătoriei din culpă comună.

În baza art. 40 al. 3 C. Fam. , pârâta – reclamantă va purta în viitor numele avut anterior căsătoriei.

În raport de conţinutul anchetei sociale, de opinia Autorităţii Tutelare în sensul încredinţării minorei pârâtei – reclamante spre creştere şi educare, coroborate cu depoziţia martorei R.M. dar şi de acordul reclamantului, în sensul încredinţării minorei pârâtei, instanţa consideră că interesul copilului este de a fi încredinţat pârâtei.

Instanţa în temeiul art. 42 al. 1, 3 Cod Familie , va încredinţa pârâtei – reclamante spre creştere şi educare pe minora E. – I., născută la data de 11 dec. 2007.

Întrucât potrivit art. 86 Cod familie , între părinţi şi copii există o obligaţie legală de întreţinere care se stabileşte potrivit art. 95 C. fam, potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti, în temeiul art. 42 al. 3 C. fam, instanţa, va obliga pârâtul să plătească reclamantei în favoarea minorei o pensie lunară de întreţinere de la data introducerii acţiunii şi până la majoratul acesteia.

La stabilirea cuantumului pensiei, instanţa va avea în vedere dispoz. art. 94 al. 3 C. Fam., care prevăd că pensia se stabileşte până la o pătrime pentru un copil şi venitul minim pe economia naţională care la data pronunţării hotărârii era de 600 lei.

În temeiul art. 277 C.p.c. va compensa cheltuielile de judecată efectuate de părţi.

Etichete: