Top

Contestaţie la executare

Tip speţă: sentinta civila

Titlu: contestatie la executare

Data speţă: 21.10.2010

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buhuşi sub nr. 390/199/2010 din 19.03.2010, contestatorul G. P.M. a formulat în contradictoriu cu S.C. TBI Leasing IFN S.A. , contestaţie la executare împotriva somaţiei nr.70/05.03.2010 emisă de executorul IFN.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 194 lei taxă timbru şi 0,3 lei timbru judiciar.

În motivarea cererii, contestatorul arată că executarea silită începută împotriva sa este nelegală pentru următoarele, motive:

l)Creanţa a cărei executare silită se cere nu îndeplineşte condiţiile cumulative prevăzute de art.379 Cod procedura civilă, nefiind certă şi lichidă şi exigibilă, întrucât a fost somată să plătească debitoarei cheltuielile de executare, fără să se precizeze cuantumul acestora şi fără să i se prezinte înscrisuri din care ar rezulta sau cu ajutorul cărora s-ar putea determina acest cuantum. De asemenea, deşi prin somaţia de plată nr.70/5.03.2010 i se aduce la cunoştinţă că datorează intimatei-creditoare o sumă foarte mare de bani în baza unui contract de leasing, nu se face nicio precizare în legătură cu natura juridică a obligaţiei de plată şi nici nu se dau relaţii suplimentare despre sumele ce intră în componenţa acestui total de plată, din moment ce singurele obligaţii de plată prevăzute şi calculate explicit în cuprinsul contractului de leasing nr. 53508/11.05.2007 sunt cele referitoare la avansul de 1375,04 euro şi la cele 36 rate lunare de câte 153,05 euro fiecare.

Contestatorul apreciază că, în lipsa acestor precizări, nu se poate verifica dacă pretinsa creanţă îşi are cu adevărat izvorul în contractul de leasing (menţiunea făcută în acest sens de executor nu este suficientă dacă nu poate fi verificată) şi nici dacă suma de 7321,54 lei este corect calculată în baza dispoziţiilor contractuale.

2) In condiţiile invocării în faţa creditoarei a excepţiei beneficiului de „discuţie”, aceasta ar fi trebuit să urmărească mai întâi bunurile debitoarei.

Prin somaţia nr.70/05.03.2010 i s-a acordat un termen de 15 zile pentru a plăti, în calitate de fidejusor, o presupusă obligaţie a debitorului pe care ar fi garantat-o prin semnarea contractului de leasing nr. 53508/11.05.2007.

3) Consideră că prin înfiinţarea popririi s-au încălcat atât dispoziţiile art. 387 alin.2 din Codul de procedura civila (deoarece s-a trecut la executarea silită înainte de a se împlini termenul dat în somaţie pentru executarea de bunăvoie a obligaţiei) cât şi ale art. 409 alin.l pct.b din Codul de procedura civila (deoarece s-a indisponibilizat întreg salariul şi nu doar 1/3 din acesta).

4) Prin precizările depuse, în completarea motivelor contestaţiei la executare (fila 244 dosar), contestatorul arată că, deşi exista un singur titlu executoriu, respectiv, contractul de leasing nr. 53508/11.05.2007, s-au format două dosare distincte de executare (nr.1162/IFN/E/2009 şi nr.1163/IFN/E/2009), obţinându-se două încheieri de încuviinţare a executării silite (pronunţate în dosarele nr.1448/199/22010 şi 1449/199/2010 ale Judecătoriei Buhuşi). Arată că începerea celei de-a doua executări este nelegală, având în vedere că se urmăreşte recuperarea aceleiaşi creanţe.

Creditorul a ataşat cererii somaţia nr.70/05.03.2010, cererea nr.2180/17.03.2010, adresa de contestator către Raiffeisen Bank (filele 7-8), cererea prin care debitorul a invocat beneficiul de discutie (fila 9), extrase de cont- Raiffeisen Bank .

Intimata a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei la executare.

Arată că, potrivit contractului de leasing, finanţatorul are obligaţia de a achiziţiona bunul solicitat de către utilizator şi a plătit valoarea de intrare către furnizor (4622 EUR + TVA) pe care urma să o recupereze de la utilizator eşalonat pe toata durata leasingului în termen de 36 de luni.

Având în vedere neplata ratelor de leasing (nr.29 si 30) în acord cu prevederile art. 9.5 din contract, finanţatorul a reziliat contractul de leasing, expediind în acest sens declaraţia de reziliere. Rezilierea contractului de leasing are semnificaţia încetării unilaterale a contractului de leasing şi prin aceasta se solicită îndeplinirea a două obligaţii distincte: plata debitului restant, format din ratele datorate până la data rezilierii, şi ratele datorate în acord cu prevederile art. 9.9 din contract, potrivit căruia “ratele de leasing rămase de achitat la momentul rezilierii contractului de leasing din cauza utilizatorului se declară scadente în totalitate, reprezentând daune interese datorate de utilizator finanţatorului”.

Caracterul cert al crenţei rezultă din existenţa contractului de leasing în baza căruia debitorul -fidejusorul se obligă să achite ratele de leasing pe o perioada de 36 luni, creanţa este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă sau când este determinabilă, respectiv, contractul de leasing încheiat între părţi şi recunoscut de către fidejusor; creanţa este exigibilă aceasta ajungând la scadenţă, fapt demonstrat de contestatoare prin contractul de leasing.

În ceea ce priveşte valabilitatea obligatiei fidejusorului, intimata invedereaza prevederile art. 4.4 si 4.5 din Contract, in care se stipuleaza ca fidejusorul renunta la beneficiul de discutiune si de diviziune, obligandu-se fata de finantator nelimitat. In cazul in care utilizatorul nu isi onoreaza obligatiile de plata la scadenta, sumele sunt datorate de catre garantul personal – fidejusorul care in materie comerciala este solidar cu obligatul principal potrivit art. 42 Cod Comercial.

La data rezilierii contractului exista un debit de 1874,56 lei reprezentand contravaloarea ratelor de leasing nr. 29 si 30, precum si alte penalitati de intarziere, conform desfasuratorului anexat intitulat „Situatie detaliata penalizari.”

Potrivit art. 9.9 din Contract devin scadente anticipat ratele de leasing nr. 31-36 in valoare de 4164,31 lei (echivalentul a 936,96 EUR), valoarea acestora fiind mentionata in mod expres in Anexa 2 – Lista platilor, valoare insusita de catre toate partile contractante prin semnare, inclusiv de catre fidejusor.

Avand in vedere neplata la scadenta a sumelor datorate, potrivit art. 9.1 din Contractul de leasing s-au calculat penalitati de intarziere in cuantum de 534,32 lei.

Faţă de sustinerile contestatorului „ca nu au fost respectate dispozitiile art. 454 C.pron.civ, invedereaza intantei ca poprirea se infiinteaza fara somatie, prin adresa insotita de o copie certificata insotita de o copie de pe titlul executoriu, comunicata celei de-a treia persoane, instiintandu-se totodata si debitorul despre masura luata.

Referitor la precizarile formulate de catre contestator, intimata işi completeaza apărările, arătând, prin cererea depusă la fila 265, că formarea a doua dosare de executare silita este fireasca, atat timp cat exista doi debitori, respectiv, utilizatorul si fidejusorul, in speta, contestatorul.

Prin adresa cu nr.4878/27.05.2010 a fost inaintat dosarul de executare nr.1163/IFN/E/2009 (filele 31-242).

Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine:

Prin cererea de executare silită nr.1822/25.03.2010 formulată de către creditorul SC TBI LEASING IFN SA , adresată Corpului executorilor de pe lângă SC TBI LEASING IFN SA, s-a întocmit dosarul de executare nr.1163/IFN/E/2009 .

Prin somaţia nr.70/05.03.2010 adresată debitorului i s-a pus în vedere faptul că, în termen de 15 zile de la primirea acesteia, să restituie suma de 7321,54 lei, pe care o datorează în baza contractului de leasing nr. 53508/11.05.2007, precum şi a cheltuielilor de executare, avansate de către creditoare.

In ceea ce priveşte motivele invocate de către contestator, instanţa va analiza cu prioritate îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art.379 Cod pr.civ., care tind să dovedească certitudinea şi lichiditatea creanţei, urmând a verifica îndeplinirea procedurii executării silite ex tunc, respectiv la data somaţiei de executare.

Din verificarea dosarului de executare ataşat în copie la dosar şi înaintat de executorul bancar , instanţa reţine că acesta nu a făcut nici o verificare a sumelor pretinse de creditoare, întrucât din titlul executoriu aşa cum a fost el ataşat nu rezultă în nici un fel ce sume datorează şi dacă datorează contestatorul intimatei.

La data începerii executării titlul creanţei menţionate în somaţie nu era nici cert şi nici lichid, aceasta nefiind determinată printr-o dosebită socoteală conf.dispoz.art 379 al.3 şi 4 Cod pr.civilă.

Astfel, contestatorul a fost somat să plătească debitoarei cheltuielile de executare, fără să se precizeze cuantumul acestora şi fără să i se prezinte înscrisuri din care ar rezulta sau cu ajutorul cărora s-ar putea determina acest cuantum.

De asemenea, deşi prin somaţia de plată nr.69/05.03.2010 i se aduce la cunoştinţă că datoreaza intimatei-creditoare o sumă în baza unui contract de leasing, fără a se face vreo precizare în legatură cu natura juridică a obligaţiei de plată şi nici nu se dau relatii suplimentare despre sumele ce intră în componenţa acestui total de plată, din moment ce singurele obligaţii de plată prevăzute şi calculate explicit în cuprinsul contractului de leasing nr. 53508/11.05.2007 sunt cele referitoare la avansul de 1375,04 euro şi la cele 36 rate lunare de câte 153,05 euro fiecare.

In lipsa acestor precizari, nu se poate verifica dacă pretinsa creanţă îşi are cu adevărat izvorul în contractul de leasing (menţiunea făcută în acest sens de executor nu este suficientă dacă nu poate fi verificată) şi nici dacă suma de 7321,54 lei este corect calculată în baza dispoziţiilor contractuale.

Întrucât intimata nu a dovedit prin actele depuse la executorul judecătoresc că creditoarea unei sume, certe, lichide şi exigibile şi cum potrivit art.379 Cod procedură civilă „nici o urmărire silită nu poate avea loc decât pentru o creanţă certă, lichidă şi exigibilă”, instanţa urmează a admite contestaţia la executare, considerând-o întemeiată.

Faptul că ulterior, în cursul procesului de contestare a executării silite, intimata a mai depus înscrisuri care să îi dovedească pretenţiile, nu este de natură a acoperi neregularităţile procedurii de executare pornite de executorul IFN, în dosarul nr. 1163/IFN/E/2009 întrucât aceasta este o procedură formală, strict prevăzută de art.3711 şi următoarele din Codul de procedură civilă.

Faţă de cele ce preced, instanţa urmează a dispune conform dispozitivului ce urmează.

În temeiul art.274 Cod procedură civilă, constatând culpa procesuală a intimatei, instanţa urmează a dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de desfăşurarea procesului, constând în plata taxei de timbru şi a onorariului de avocat.

Etichete: