Top

Vătămare corporală gravă

Tip speţă: sentinta penala

Titlu: vatamare corporala grava

Data speţă: 04.10.2010

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuşi nr.230/P/12.10.2009 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului minor B. O. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.182 al.2 Cod penal cu aplicarea art.99 al.3 Cod penal.

S-a reţinut în sarcina inculpatului că la data de 15.03.2009 a lovit partea vătămată F. C., cu pumnii şi picioarele, cauzându-i pierderea a patru dinţi frontali aflaţi pe maxilarul superior.

În cauză s-au audiat părţile şi martorii.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele: în seara zilei de 15.03.2009, în jurul orelor 19,30, partea vătămată F. C., se întorcea la domiciliu însoţit de către inculpatul B. O., după ce împreună consumaseră băuturi alcoolice la un bufet din sat. Pe drum, între cei doi, pe fondul unor neînţelegeri izbucnite spontan şi a consumului de alcool, a început o ceartă, inculpatul lovind partea vătămată cu pumnul şi apoi cu piciorul în zona feţei.

În urma loviturilor primite, partea vătămată a suferit o contuzie dento-alveolară cu avulsie 11,12, 21, 22 şi leziuni pentru care au fost necesare un număr de 11-13 zile de îngrijiri medicale.

În certificatul medico-legal nr.363/A/19.03.2009 se mai face menţiunea că lipsa dinţilor reprezintă un prejudiciu estetic temporar până la data efectuării lucrării protetice.

Inculpatul a recunoscut la urmărirea penală fapta săvârşită. La instanţă, inculpatul a declarat că a lovit partea vătămată întrucât aceasta i-a dat o palmă, mai întâi, dar nu a recunoscut că ar fi lovit partea vătămată peste gură, a mai declarat inculpatul că partea vătămată a căzut după ce a lovit-o şi atunci s-a lovit la gură.

Susţinerile inculpatului sunt combătute de declaraţiile martorei B. M. care a văzut partea vătămată plină de sânge, târâtă de inculpat şi lovită.

Din relatările martorilor şi certificatul medico-legal dar şi din declaraţiile părţii-vătămate, rezultă indubitabil vinovăţia inculpatului, din certificatul medico-legal reieşind că lovirea s-a produs cu mijloace contondente.

Instanţa, reţine că prin pierderea dinţilor se cauzează un prejudiciu estetic, iar pierderea presupune sacrificarea şi a altor dinţi laterali pentru montarea unei proteze.

Instanţa, apreciază de asemenea, că dinţii fiind organe, infracţiunea săvârşită de inculpat este cea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 al.2 Cod penal, astfel încât va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice.

Fapta de mai sus este probată cu plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, certificatul medico-legal, declaraţiile martorilor coroborate cu declaraţiile inculpatului.

La individualizarea juridică a pedepsei, instanţa, va avea în vedere gradul de pericol social al infracţiunii, împrejurările comiterii ei, dar şi persoana inculpatului, care este minor, infractor primar, fără ocupaţie, a recunoscut fapta săvârşită (la urmărirea penală) .

Raportul de evaluare, efectuat în cauză a concluzionat că inculpatul nu s-a mai implicat, anterior sau ulterior săvârşirii infracţiunii în alte fapte penale şi se implică în munca în gospodărie. De asemenea, membrii familiei nu deţin resurse materiale şi morale necesare corectării conduitei inculpatului, şi nu manifestă interes în acest sens.

Instanţa va face aplicarea dispoziţiilor art.99 al.3 Cod penal, 109 Cod penal, inculpatul fiind minor şi ale art.74 lit.a,c şi 76 lit.d Cod penal.

Faţă de circumstanţele reale şi cele personale ale inculpatului, instanţa apreciază că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins fără privare de libertate.

Faţă de cele ce preced, instanţa în temeiul art.81 Cod penal va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei în temeiul art.81 Cod penal.

Va stabili termenul de încercare potrivit art.82 Cod penal şi va atrage atenţia asupra dispoziţiilor art.83 Cod penal.

În temeiul art.71 al.2 şi având în vedere jurisprudenţa CEDO, instanţa va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza aIIa, b Cod penal, exercitarea drepturilor de mai sus fiind incompatibilă cu pedeapsa închisorii.

În temeiul art.71 al.5 Cod penal, va suspenda pedeapsa accesorie aplicată inculpatului.

În ceea ce priveşte latura civilă, instanţa reţine că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 6000 lei daune materiale şi 2000 lei daune morale.

În dovedirea laturii civile, partea vătămată a depus acte, respectiv un deviz în valoare de 3600 lei reprezentând c/val lucrări dentare.

Referitor la daunele morale, instanţa, faţă de leziunile cauzate şi de numărul de zile îngrijiri medicale, apreciază că partea vătămată a suferit un prejudiciu moral dar într-un cuantum mai mic, apreciat de instanţă.

Urmează ca instanţa, în temeiul art.14, 346 Cod pr.penală şi 998 Cod civil, 1000 al.2 Cod Civil să oblige inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata daunelor materiale aşa cum au fost dovedite şi la plata daunelor morale aşa cum au fost apreciate de instanţă.

Va dispune plata din fondurile M.J.L.C. a onorarului pentru apărător oficiu la urmărirea penală şi instanţă pentru inculpat.

Etichete: