Top

Plasament

Prin sentinţa civilă nr.910 din 29 octombrie 2008 a Tribunalului Bacău s-a admis acţiunea formulată de reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bacău în contradictor cu pârâta A. G., dispunându-se instituirea măsurii plasamentului pentru copilul D. V. la bunicii materni A. C. şi G. – cu acordarea alocaţiei de plasament şi delegarea exerciţiului drepturilor şi obligaţiilor părinteşti pe toată durata plasamentului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin cererea introductivă, reclamanta a chemat în judecată pârâta pentru a se institui măsura plasamentului pentru copilul D. V. la bunicii materni A. C. şi G.

S-a reţinut că minorul de 10 ani, provine din relaţia de concubinaj a pârâtei cu numitul D. I. şi de la vârsta de 2 ani, acesta se află în grija exclusivă a bunicilor materni, care s-au ocupat de creşterea şi îngrijirea lui.

S-a reţinut şi că prin cererea nr.5919 din 3 iulie 2008 înregistrată la reclamantă şi formulată de bunicii materni, aceştia au solicitat instituirea măsurii plasamentului nepotului lor la ei, întrucât mama copilului nu doreşte să-şi asume responsabilitatea îngrijirii minorului, iar tatăl acestuia nu s-a interesat niciodată de acesta.

S-a apreciat de instanţa de fond că în interesul minorului este a se institui măsura plasamentului acestuia la bunicii săi materni.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta, recursul fiind declarat şi motivat în termen şi scutit de plata taxei de timbru conform art.131 din Legea 272/2004.

În motivarea recursului s-a arătat în esenţă că instanţa, la pronunţarea hotărârii, nu a analizat cererea decât prin prisma unor simple afirmaţii, fără nici o dovadă în acest sens.

A susţinut recurenta că s-a ocupat permanent de îngrijirea copilului său şi că părinţii ei au luat minorul din domiciliul său, refuzând să-1 înapoieze, doar pentru a beneficia de ajutoarele, pensia şi celelalte drepturi materiale ce se cuvin minorului, în timp ce ea s-a ocupat în exclusivitate de acesta.

La termenul din 23 februarie 2009 s-a pus în discuţia părţilor, motivul de casare prevăzut de art.304 pct.5 Cod procedură civilă întrucât în cauză la instanţa de fond nu au figurat ca pârâţi şi persoanele la care a fost dat în plasament minorul, respectiv bunicii materni, A. C. şi A.G.

Examinând cauza sub aspectul motivului de recurs invocat, Curtea de Apel a reţinut următoarele:

Intimata reclamantă a solicitat instituirea măsurii de protecţie a plasamentului pentru minorul D. V. la bunicii materni, A. C. şi A. G. solicitând a se judeca în contradictor, doar cu mama minorului A. G.

De aceea, bunicii materni ai minorului nu au fost citaţi ca părţi în cauză, deşi plasamentul minorului s-a stabilit la aceştia.

Or, s-a apreciat că în mod nelegal nu au figurat ca părţi şi nu au fost citaţi în cauză bunicii materni în favoarea cărora s-a instituit plasamentul minorului D. V., respectiv numiţii A. V. şi A. G., întrucât pentru a se putea aprecia dacă aceştia îndeplinesc sau nu condiţiile prevăzute de art.58 al.2 din Legea 272/2004 şi a se aprecia asupra poziţiei acestora cu privire la plasamentul minorului în familia lor, se impunea citarea acestora în cauză. În acest mod şi aceste persoane puteau administra probe şi susţine apărări în raport de interesul lor şi al minorului probe şi apărări care puteau fi examinate şi apreciate de instanţă.

Având în vedere situaţia reţinută Curtea de Apel în baza art.304 pct.5 şi 312 Cod procedură civilă a admis recursul, a casat sentinţa recurata şi a trimis cauza spre rejudecare cu citarea părţilor menţionate.

Tags: