Top

Cerere de creanţă. Nerespectarea termenului de depunere la instanţă, conform prevederilor Legii 85/2006 – constatarea tardivităţii cererii. Invocarea în recurs a lipsei notificării prin nelegala citare – Probe contrare susţinerii recurentei.

Prin sentinţa civilă nr. 361 din 03 octombrie 2008 Tribunalul Bacău – judecătorul sindic a respins excepţiile tardivităţii, inadmisibiHtăţii şi lipsei de obiect a cererii de compensare. A admis cererea S.C „T 2000” S.RL. de înscriere în tabelul creditorilor S.C „M.I” S.RL.

A admis cererea de compensare creanţă formulată de SG „T 2000” S.KL, cu sediul în Bacău, str. MV bl.4/E/l.

Au fost compensate creanţele reciproce ale S.C „T 2000” S.KL. şi ale debitoarei falite până la concurenţa sumei de 53.856,69 lei şi dispune înscrierea creditoarei în T.D.G cu suma de 16.358,35 lei, creanţă chirografară (art.123 pct.7).

S-a dispus rectificarea tabelului definitiv consolidat al creditorilor debitoarei.

S-a respins contestaţia la tabelul suplimentar al creditorilor, formulată de S.C „R” SRL T., ca nefondată.

S-a reţinut de instanţa de fond că prin încheierea din 22.11.2007 pronunţată în prezenta cauză, s-a deschis procedura falimentului împotriva S.C „M. I” S.RL desemnându-se lichidator judiciar S.C „R” S.P.RL BACĂU, stabilindu-se următoarele termene limită, conform art. 108 al.2 din Legea 85/2006: 30.12.2007 pentru depunerea declaraţiilor de creanţă; 10.01.2008 – pentru întocmirea, afişarea şi comunicarea tabelului suplimentar, 30.101.-2008 – pentru depunerea contestaţiilor la creanţele născute în timpul procedurii şi 25.02.2008 – pentru întocmirea şi afişarea tabelului definitiv consolidat.

1. La data de 19.02.2008 S.C „T. 2000” S.RL Bacău, a formulat o cerere de compensare judec, până la suma de 53.856,69 lei a creanţelor reciproce şi de înscriere în tabelul creditorilor debitoarei cu suma de 16.358,35 lei reprezentând creanţă rămasă după compensare.

În motivarea cererilor s-a arătat că, în urma relaţiilor comerciale avute cu debitoarea falită, a rezultat un sold debitor de 70.215,06lei, în sarcina S.C „M. I” S.RL, reprezentând plăţi în avans.

La rândul său, S.C „T. 2000” S.RL re un sold debitor faţă de S.C „M I” de 53.856,69 lei, reprezentând plăţi în avans.

Aceasta a considerat că se impune compensarea creanţelor reciproce ,până la concurenţa sumei de 53.856,68 lei şi înscrierea diferenţei de 16.358,35 lei în tabelul creditorilor.

Lichidatorul judiciar a solicitat respingerea cererilor formulate de SC „T 2000″ S.R.L ca tardive , arătând că societatea a fost notificată şi nu a depus declaraţia de creanţă în termenul stabilit prin hotărârea de deschidere a procedurii.

Totodată, cererea de compensare trebuia formulată tot până la termenul de înscriere creanţe, cererea fiind inadmisibilă şi tardivă.

La termenul din 26.09. 2008, judecătorul sindic a pus în discuţie şi lipsa de obiect a cererii de compensare, motivat de faptul că SC „T 2000” S.R.L nu este înscrisă, cu creanţa în tabelul creditorilor.

Faţă de actele şi lucrările dosarului precum şi faţă de susţinerile părţilor judecătorul sindic a constatat întemeiate cererile formulate de SC „T 2000” SRL, pentru următoarele motive;

Cu privire la excepţiile tardivităţii cererilor, judecătorul sindic le-a să respins pentru faptul că administratorul judiciar/lichidatorul judiciar avea obligaţia notificării deschiderii procedurii de insolvenţă, tuturor creditorilor din lista depusă de debitoare în condiţiile art.32 al.2 şi să publice în BPI şi într-un ziar de largă circulaţie notificarea deschiderii procedurii, obligaţie prevăzută de art.61,al.l şi art. 108 al.l din Lg.85/2006.

Conform borderoului depus de administratorul judiciar (la fila 33 voi. II dosar) rezultă că a notificat creditoarea SC „T 2000” în comuna Mihai Viteazu; în loc Bacău, str. Mihai Viteazu nr.4, se. E, ap.l, unde este sediul creditoarei, ceea ce echivalează cu lipsa notificării.

Totodată, administratorul judiciar nu a făcut dovada publicării notificării într-un ziar de largă circulaţie.

În ceea ce priveşte inadmisibilitatea cererii de compensare, judecătorul sindic a respins şi această excepţie, motivat de faptul că art.52 din Lg.85/2006 nu condiţionează formularea cererii de compensare odată cu declaraţia de creanţă pe de o parte, iar pe de altă parte cererea de compensare a fost formulată de SC „T 2000” SRL odată cu declaraţia de creanţă.

De asemenea judecătorul sindic a respins şi excepţia lipsei de obiect având în vedere că s-a invocat o compensare judecătorească între creanţele certe, lichide şi exigibile, iar condiţiile compensării erau îndeplinite la data deschiderii procedurii.

Împotriva hotărârii pronunţate de Tribunalul Bacău a promovat recurs societatea comercială debitoare S.C „M I” S.KL prin lichidator judiciar „R” S.P.KL, considerând-o nelegală motivat de faptul că nu s-au analizat corect şi complet actele dosarului, din care rezultă în mod evident că cererea de creanţă formulată de S.C „T 2000” S.KL este tardivă, atât în ce priveşte suma cât şi capătul de cerere privind compensarea.

Analizând cererea de recurs, actele şi lucrările dosarului precum şi sentinţa recurată, instanţa – Curtea de Apel Bacău – reţine următoarele:

Prin adresa 67/12 septembrie 2007, cu confirmarea de primire 7134, administratorul judiciar a notificat intimata S.C. „T 2000” S.KL cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei şi a termenului limită de depunere a cererii de creanţă, respectiv 26 septembrie 2007; notificarea s-a primit la sediul intimatei, fiind semnată prin delegat la 14 septembrie 2007.

Intimata a susţinut că nu a primit această notificare, situaţie reţinută şi de instanţa de fond, motivat de faptul că din eroare, în loc de str. M.V. s-a trecut comuna M.V., iar în recurs, intimata a făcut o altă susţinere precum că persoana ce a primit corespondenţa – I.A. (fila 21 recurs).

Din actele dosarului, a rezultat că pentru primirea corespondenţei intimata, la data respectivă era numită I. şi care ulterior, 17 noiembrie 2008, a plecat de la societatea comercială intimată, prin demisie, deci la 15 septembrie 2007 era angajată la S.C. „T 2000” S.KL.

Faţă de cele mai sus menţionate, cât şi faptul că cererea de creanţă şi de compensare, s-a depus nu până la 26 septembrie 2007 ci la 19 februarie 2008, deci cu mult peste termenul prevăzut de Legea 85/2006, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă instanţa a admis recursul; a modificat în tot sentinţa şi a respins cererea de înscriere în tabloul creditorilor cât şi capătul de cerere privind compensarea, ca fiind tardive.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Etichete: