Top

Aplicabilitatea OUG 95/2002 modificată prin OUG 22/2004 în cazul societăţilor comerciale cu capital privat

Dosar nr. 6118 /110/2008

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BACAU – SECTIA CIVILA

SENTINTA CIVILA NR. 352 DIN

SEDINTA PUBLICA DE A 03.03.2009

INSTANTA

deliberând

Constata ca prin actiunea principala si actiunea conexa, înregistrata sub nr.6118/110/2008 pe rolul Tribunalului Bacau, la data de 15.10.2008, Sindicatul I.A.B., a formulat actiune ca reprezentant al reclamantilor: F. M., D. C., P. P., s.a., împotriva pârâtei A.J.O.F.M., solicitând ca pe cale de hotarâre judecatoreasca, pârâta sa fie obligata la plata drepturilor banesti cuvenite ca urmare a aplicarii prevederilor art.12 din OUG 95/2002, modificata prin OUG nr.22/2004, precum si la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea actiunii s-au aratat urmatoarele:

În luna iulie 2008, ca urmare a aplicarii unui program de restructurare a societatii A. SA, având ca efect efectuarea de concedieri colective de personal, reclamantii au fost disponibilizati.

La data de 15.07.2008, când reclamantii erau deja în perioada de preaviz, la sediul angajatorului s-au deplasat reprezentanti ai pârâtei, pentru a efectua serviciile de preconcediere, ocazie cu care cei concediati au fost public ca, ulterior disponibilizarii, datorita faptului ca angajatorul lor este o societate care activeaza în domeniul industriei de aparare, ei vor beneficia de drepturile banesti prevazute în art.12 din OUG 95/2002, adica de o suma egala cu de doua ori salariul mediu net pe economie la momentul concedierii, plus un numar de plati compensatorii lunare, un numar de luni – venit de completare si indemnizatie de somaj.

Cu acelasi prilej, reclamantilor li s-a mai explicat ce documente trebuie sa obtina de la societate si ce piese trebuie sa cuprinda dosarul de somaj al fiecarui reclamant, pentru a putea beneficia de drepturile prevazute de OUG nr.95/2002. Totodata, reclamantilor li s-a mai comunicat si ca procedura pentru a beneficia de prevederile OUG 95/2002 este aceea de deschidere pentru fiecare a dosarului de somaj, si ca în prima luna vor beneficia doar de indemnizatia de somaj si de venit de completare, dupa care din a doua luna se va suspenda dosarul de somaj pe toata perioada de acordare a platilor compensatorii, dosarul de somaj urmând a fi reactivat dupa aceasta perioada.

Raportat la aceasta situatie, în luna iulie 2008, pentru un lot de 66 persoane s-a platit îndemnizatia de somaj plus venitul de completare, iar în luna august s-a platit salariul compensatoriu, pentru ca în luna septembrie 2008, pârâta A.J.O.F.M. sa dispuna anularea acestor drepturi, reclamantii urmând sa primeasca doar ajutorul de somaj cuvenit în temeiul Legii 76/2002.

Nefiind de acord cu aceasta evolutie negativa a platii drepturilor lor banesti, reclamantii au formulat actiune în justitie , pentru ca pârâta sa fie obligata la plata drepturilor banesti stabilite initial, cuvenite ca urmare a aplicarii prevederilor art.12 din OUG 95/2002.

La dosar, pârâta A.J.O.F.M a depus întâmpinare solicitând respingerea actiunii ca nefondata pentru urmatoarele considerente:

– Art. 12 din O.U.G. 95/2000 se aplica doar societatilor comerciale cu capital de stat din industria de aparare, o interpretare contrara dând nastere la discriminari fata de personalul din celelalte societati comerciale cu capital privat.

– Statul nu poate interveni în politica manageriala a unei societati private.

– Din interpretarea teleologica a dispozitiilor art. 12 rezulta ca singura cauza a disponibilizarii personalului, disponibilizare care ar avea ca efect platile compensatorii, ar trebui sa o constituie privatizarea societatii.

De asemenea, prin întâmpinare s-a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a sindicatului I.A.B.

Prin cererea înregistrata sub nr. 6860/110/2008 reclamantul C. C. a solicitat anularea deciziei nr. 707/02.10. 2008 a A.J.O.F.M. prin care s-au anulat drepturile prevazute în art. 12 din O.U.G. 95/2002 ca urmare a interpretarii acestei dispozitii legale de catre initiatorul legii.

În motivarea actiunii , reclamantul a aratat ca interpretarea data de initiatorul legii nu poate veni în contradictie cu vointa legiuitorului însusi.

La termenul din 13.02. 2008 instanta a dispus conexarea celor doua cauze.

În cauza s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele:

În fapt reclamantii au fost disponibilizati de la SC A. SA –, începând cu luna iulie 2008m, ca urmare a reorganizarii societatii. Desi initial, reprezentantii pârâtei i-au informat ca urmeaza sa primeasca drepturile banesti prevazute în O.U.G. 95/2002, ulterior, A.J.o.F.M. a revenit asupra pozitiei sale, refuzând plata acestor drepturi. Pârâta si-a justificat refuzul prin prisma adresei nr. 1142/10.09.2008 a Ministerului Muncii si Egalitatii de sanse – Directia Programe si Strategii Forta de Munca, adresa care reprezinta un punct de vedere al acestei directii. Conform acestui punct de vedere, masurile de protectie sociala reglementate de O.U.G.95/2002 cu modificarile si completarile ulterioare nu se pot aplica salariatilor concediati de agentii economici cu capital privat din industria de aparare.

Referitor la exceptia ridicata, pârâta a aratat ca Sindicatul I.A.B. nu are calitate procesuala activa deoarece la momentul formularii actiunii, persoanele în numele carora a formulat actiune în calitate de „ reprezentant” nu mai aveau calitatea de salariati si implicit nici de membri de sindicat, reprezentarea unor eventuale procese ale acestora de catre sindicat excedând dispozitiilor Legii 54/2003 si celorlalte acte normative care reglementeaza reprezentarea unor persoane.

Ca atare, pârâta a considerat ca Sindicatul I.A.B. nu putea formula actiune în numele si pentru persoanele mentionate în actiune, solicitând admiterea exceptiei si respingerea actiunii ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesuala activa.

Din analiza celor de mai sus, instanta retine ca pârâta face confuzie între doua exceptii procedurale civile, respectiv între lipsa calitatii procesuale active si lipsa calitatii de reprezentant, în sensul ca pârâta ridica exceptia lipsei calitatii procesuale active, dar o motiveaza ca fiind pe exceptia lipsei calitatii de reprezentant.

Calitatea procesuala trebuie sa corespunda cu calitatea de titular al dreptului si respectiv al obligatiei ce formeaza continutul raportului juridic de drept material supus judecatii.

În ipoteza în care pârâta ar fi invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a sindicatului se observa ca aceasta exceptie nu poate fi retinuta, deoarece cadrul procesual este delimitat din chiar continutul actiunii, unde, în preambul, se stabileste fara echivoc: „Sindicatul I.A.B., în calitate de reprezentant al reclamantilor…”.

Fata de aceste aspecte instanta califica exceptia invocata ca fiind exceptia lipsei calitatii de reprezentant, urmând a o respinge pentru urmatoarele considerente:

Art. 28 din Legea nr. 54/2003 prevede ca organizatiile sindicale apara drepturilor membrilor lor ce decurg din legislatia muncii,… contractele colective de munca, contractele individuale de munca… în fata instantelor judecatoresti.

Cum în prezentul litigiu se invoca drepturi ce decurg din normele la care se face referire în articolul sus mentionat, instanta constata ca Sindicatul I.A.B are calitatea de reprezentant al reclamantilor.

În ceea ce priveste fondul litigiului, instanta constata ca actiunea principala si actiunea conexa sunt întemeiate pentru urmatoarele motive:

Aplicabilitatea în speta a dispozitiilor art. 12 din O.U.G. 95/2002 (astfel cum a fost modificat) rezulta din faptul ca art. 1 din ordonanta prevede ca acest act normativ stabileste cadrul juridic al activitatilor industriei de aparare, iar art. 2 lit. a prevede ca, în întelesul ordonantei, industria de aparare cuprinde agenti economici care dispun de capacitati de productie si resurse umane destinate sistemului national de aparare, agentii economici fiind aprobati prin hotarâre de guvern, conform art. 3 din ordonanta. Din analiza acestor dispozitii legale rezulta ca nu se face distinctie între agenti economici cu capital de stat si agenti economici cu capital privat, or, „ unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa distinga.”

Prin H.G. nr. 813/2002 s-a aprobat lista agentilor economici din industria de aparare, în aceasta lista incluzându-se si SC A. SA care si la data emiterii hotarârii de guvern detinea capital privat.

Sustinerea conform careia art. 12 din O.U.G. 95/2002 se aplica doar societatilor comerciale cu capital de stat deoarece în caz contrar s-ar da nastere la discriminari fata de personalul din celelalte societati comerciale cu capital privat nu poate fi primita deoarece legiuitorul este în masura sa adopte masuri diferite în situatii diferite, iar specificul masurilor de protectie în ordonanta este dat de domeniul în care activeaza agentii economici .

De asemenea, nu poate fi primita nici sustinerea conform careia statul nu poate interveni în politica manageriala a unei societati private, neavând calitatea de angajator.

Conform art. 124 din O.U.G. 95/2002 sumele necesare pentru acordarea drepturilor prevazute la art. 12 se suporta din bugetul asigurarilor pentru somaj. Din aceasta prevedere legala rezulta ca politica manageriala a societatii comerciale nu este afectata prin acordarea sumelor prevazute în art. 12.

Instanta nu va retine nici apararea pârâtei conform careia din interpretarea teleologica a art. 12 din O.U.G. 95/2002 ar rezulta ca acest articol se refera doar la salariatii disponibilizati ca urmare a privatizarii si reorganizarii.

Astfel, din preambulul O.U.G. 22/2004 prin care s-a modificat art. 12 din O.U.G. 95/2002 rezulta ca aceasta modificare rezulta din necesitatea realizarii obiectivelor de restructurare si privatizare a societatilor comerciale din industria de aparare si protejarea fortei de munca disponibilizata în cadrul politicii de sustinere a restructurarii si accelerarii procesului de privatizare.

Din aceasta expunere de motive nu rezulta nici expres, nici implicit, ca plata drepturilor banesti s-ar acorda numai daca restructurarea avea ca premisa privatizarea. Conjunctia „ si ” folosita între cuvintele „restructurare” sau „reorganizare” pe de o parte , si „privatizare” nu conduce automat la ideea unui cumul de conditii.

Fata de cele aratat, instanta urmeaza sa admita actiunea principala si cea conexa, iar în baza art. 274 C.pr. civ. urmeaza sa oblige pârâta sa achite reclamantilor din actiunea principala cheltuieli de judecata reprezentând onorariu avocat.

Etichete: