Top

Încredinţare minor

Prin sentinţa civilă nr. 6152/03.07.2008 Judecătoria Bacau a respins excepţia lipsei de interes ca neîntemeiată, a respins a neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul C.C.T.împotriva pârâtei G.V., a admis în parte cererea reconvenţională, a încredinţat pârâtei reclamante pe minora A.M. născută la 19.01.2006, a obligat reclamantul pârâtul către minora la plata unei pensii lunare de întreţinere în sumă de 225 lei, a respins ca neîntemeiată cererea de stabilire a domiciliului minorei la reclamantă.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut următoarele:

Faţă de obiectul cererii, faţă de faptul că situaţia juridică a copilului nu a fost stabilită, instanţa apreciază că reclamantul justifică un interes legitim, născut şi actual pentru promovarea acţiunii de încredinţare, cererea sa având ca scop apărarea drepturilor copilului.

Din relaţia părţilor a rezultat minorul A.M., iar după despărţirea părţilor copilul a stat o perioadă cu mama, iar în prezent se află în grija tatălui.

Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză coroborate cu susţinerile părţilor, instanţa reţine faptul că ambii părinţi şi-au îndeplinit obligaţiile de creştere şi educare a copilului, fiind legaţi afectiv de acesta. Instanţa trebuie să analizeze condiţiile oferite de fiecare părinte în parte, prin raportare la interesul copilului care primează în faţa interesului mamei sau a interesului tatălui Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat faptul că, în cauzele cu minori, guvernate de prevederile art 8 din Convenţie, examinarea elementelor care servesc cel mai bine intereselor copilului este întotdeauna de o importanţă fundamentală (Johansen împotriva Norvegiei, hotărârea din 7 august 1996), interesul copilului trebuind considerat ca fiind primordial.

Faţă de probele administrate în cauză, instanţa apreciază faptul că cererea pârâtei este întemeiată, pentru următoarele considerente: copilul se găseşte la o vârstă fragedă, având nevoie de prezenţa mamei, aceasta păstrând legăturile personale, după despărţirea în fapt a părţilor, contribuind sub aspect material şi moral la creşterea şi educarea acestuia. Din probele administrate nu s-a făcut dovada faptului că încredinţarea copilului către mamă constituie un pericol pentru acesta, şi nici că mama ameninţă interesele minorului sau îi încalcă drepturile acestuia. Mai mult decât atât situaţia actuală a fost stabilită de reclamant fără a avea acordul pârâtei, copilul aflându-se în grija tatălui fără consimţământul mamei.

Motivele invocate de către reclamant cu privire la moralitatea pârâtei nu au fost susţinute de probele administrate, instanţa apreciind că pârâta este o mamă bună, iar copilul este îngrijit şi iubit de aceasta. Mama s-a căsătorit, întemeindu-şi o familie aspect care întăreşte ideea că poate să ofere copilului condiţiile necesare creşterii şi educării. Chiar şi faptul că reclamantul îi permite pârâtei să îşi viziteze copilul subliniază ideea că mama nu constituie un pericol pentru minoră. Instanţa apreciază că, deşi pârâta, în prezent, nu are un loc de muncă stabil, eforturile sale sunt evident făcute pentru a asigura cele necesare propriului copil, fiind respectate dispoziţiile Legii 272 /2004 privind drepturile copilului pentru ca acesta să fie lăsat în grija mamei. Situaţia materială nu trebuie privită ca un criteriu definitoriu în problema încredinţării copilului; într-adevăr, probele administrate sunt de partea reclamantului atunci când se pune în discuţie problema veniturilor obţinute sau a spaţiului de locuit, însă dragostea maternă nu poate fi înlocuită de bunuri materiale.

În ceea ce priveşte reclamantul, instanţa nu neagă legătura de afectivitate tată-copil, dar apreciază că este în interesul copilului de a încredinţa copilul către mamă, despărţirea unei fetiţe în vârstă de 2 ani de mamă putând avea efect traumatizant pentru acesta, tatăl păstrând dreptul de a avea legături personale cu minora şi de a veghea la creşterea şi educarea acesteia..

Domiciliul minorului, în cazul în care numai unul dintre părinţii săi îl reprezintă ori cazul în care se află sub tutela, este la reprezentantul legal.

Având în vedere faptul că fetiţa va fi încredinţată mamei, nu se mai impune şi stabilirea domiciliului acesteia la pârâtă, această măsură operând de drept din măsura de încredinţare.

La stabilirea pensiei de întreţinere, instanţa va avea în vedere salariul net al pârâtului. În ceea ce priveşte cota avută în vedere, instanţa apreciază că în interesul copilului este de a stabili pensia de întreţinere raportat la plafonul maxim, copilul trebuind să se bucure de condiţii materiale corespunzătoare.

Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul C.C.T.pentru următoarele considerente:

– instanţa nu a apreciat în mod corect probele dosarului

– s-a trecut cu vederea că deţine în proprietate un imobil compus din cinci camere din care una este special amenajată pentru fetiţă în timp ce pârâta reclamantă nu deţine o locuinţă în proprietate

– nici în condiţiile în care pârâta s-a căsătorit nu deţine o locuinţă astfel cum rezultă şi din ancheta socială în care nu s-a precizat însă câte şi ce fel de persoane locuiesc în apartamentul socrilor pârâtei, dacă prezintă graranţii morale pentru educarea unui copil.

– pârâta –reclamantă s-a căsătorit cu un bărbat care este extrem de violent atât fizic cât şi verbal şi de o moralitate îndoielnică

– pârâta –reclamantă duce o viaţă dezorganizată, nu are un serviciu, contribuie la creşterea şi educarea minorei şi nu a reuşit să stabilească o legătură afectivă între ea şi copil

– instanţa nu a reţinut că în scurta perioadă de timp în care minora a locuit cu pârâta s-a îmbolnăvit grav aşa încât la 04.02.2008 a luat-o din domiciliul concubinului sorei sale iar din actele medicale depuse la dosar rezultă că starea sănătăţii copilului era precară

– instanţa omite faptul că în prezent minora locuieşte cu reclamantul şi bunica paternă, are un program zilnic de viaţă echilibrat şi liniştit iar în prezent este în interesul acesteia să locuiască la părintele care îi oferă aceste condiţii, cu atât mai mult cu cât practic încă de la data naşterii minora locuieşte cu tatăl şi cu bunica paternă

– pârâta-reclamantă a mai formulat pe calea ordonanţei preşedinţiale o acţiune având ca obiect încredinţare minor şi care a fost respinsă.

În apel s-a luat interogatoriu pârâtei, s-a dispus efectuarea anchetei sociale la domiciliul acesteia.

Apelantul-reclamant a depus la dosar înscrisuri.

La solicitarea acestuia în apel a fost audiat un martor.

Analizând actele şi lucrările dosarului reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 4084/12.05.2008 Judecătoria Bacau a respins cererea formulată de pârâta reclamantă din prezenta cauză privind încredinţarea minorei A.M. pe cale de ordonanţă preşedinţială instanţa reţinând că nu este îndeplinită condiţia urgenţei prevăzută de art. 581 .p.c. şi că aspectele privind situaţia celor doi părinţi, posibilitatea acestora de a acorda un mediu de viaţă cât mai bun copilului trebuie analizate pe fondul cauzei. Aşadar soluţionarea cauzei de încredinţare a minorei în procedura specială şi excepţională reglementată de art. 581 C.p.c. nu prezintă relevanţă în ceea ce priveşte rezolvarea litigiului în fond.

În apel s-au depus de către apelantul-reclamant acte medicale care atestă probleme de sănătate ale minorei constatate în februarie 2008. Însă aceste acte nu s-au coroborat cu probe din care să rezulte că această situaţie s-ar datora lipsei de îngrijire din partea mamei. Nu s-au probat nici afirmaţiile dezvoltate în cererea de apel în privinţa comportamentului agresiv şi moralitatea îndoielnică a actualului soţ al intimatei.

Decizia de încredinţare a minorului trebuie să aibă în vedere interesul acestuia determinat de o sferă largă de împrejurări care includ posibilităţile materiale ale părinţilor, vârsta şi sexul copilului minor, ocupaţia şi comportarea părinţilor, gradul de ataşament şi interesul pe care l-au manifestat faţă de copil, legăturile afective stabilite între părinţi şi copil.

Într-adevăr, situaţia materială nu trebuie privită ca un criteriu definitoriu în problema încredinţării minorului. Faptul că intimata- pârâtă nu are în proprietate o locuinţă nu echivalează cu imposibilitatea de a asigura condiţii de locuit. Sub acest aspect prezintă însă relevanţă faptul că intimata-pârâtă nu a fost în măsură să asigure minorei un mediu stabil, din răspunsurile la interogatoriu rezultând ( fila 84 dosar fond) că în perioada în care minora s-a aflat în grija sa au schimbat mai multe locuinţe unde au locuit cu diferite persoane.

Din februarie 2008 minora locuieşte împreună cu tatăl şi bunica paternă într-o casă în care are condiţii bune de locuit şi un spaţiu care-i este destinat. În situaţia în care ar fi încredinţată mamei spre creştere şi educare aceasta ar însemna că minora să schimbe mediul stabil în care locuieşte în prezent, urmând să locuiască într-o casă formată din trei camere împreună cu alte şapte persoane.

Determinarea interesului superior al copilului se face pe bază de probe iar în cauză nu s-au administrat probe care să confirme concluzia primei instanţe în sensul aprecierii interesului copilului minor prin raportare la vârstă şi la efectul despărţii de mamă.

De la vârsta de doi ani minora se află în grija tatălui iar declaraţiile martorilor audiaţi la fond şi în apel ( filele 86, 120 dosar fond, 59 dosar apel ) rezultă că acesta i-a asigurat condiţiile necesare pentru o bună dezvoltare fizică şi intelectuală, manifestă ataşament şi afecţiune faţă de copilul minor, se implică în programul pe care aceasta îl are, că minora este bine dezvoltată, curată, îngrijită şi s-a adaptat la grădiniţă.

Având în vedere mediul familial oferit de apelantul-reclamant minorei, mediu concretizat prin echilibru şi stabilitate materială şi afectivă, urmează să reţină că este în interesul său să rămână în îngrijirea părintelui care îi oferă aceste condiţii.

În consecinţă, văzând şi prevederile art. 296 C.p.c. va admite apelul şi va schimba în parte sentinţa apelată cu privire la măsura încredinţării minorei spre creştere şi educare în sensul celor reţinute, instanţa urmând să admită acţiunea principală şi să respingă în tot cererea reconvenţională ca nefondată.

Pe cale de consecinţă, în baza art. 86, art. 94 C. fam. va obliga pârâta la plata pensiei de întreţinere către minoră începând cu data de la care aceasta se afla în îngrijirea reclamantului şi până la majorat, baza de calcul fiind venitul minim pe economia naţională.

În temeiul art. 274 C.p.c. va obliga intimata la plata cheltuielilor de judecată către apelant reprezentând taxă de timbru şi timbru judiciar.

Etichete: