Top

Fond funciar

Pronunţând sentinţa civilă nr.2829/5.10.2009 judecătoria Oneşti a admis acţiunea formulată de reclamanţii M.V. şi M.E. în contradictoriu cu pârâţii C.L. U. de aplicare a legilor fondului funciar, C.J. B. de aplicare a legilor fondului funciar şi M.C., a constatat că reclamanţii sunt proprietarii următoarelor terenuri, situate în intravilanul comunei U., sat U., jud. B.:

– teren curţi-construcţii în suprafaţă de 954 m.p. cu vecinii: N-grădină, vie şi livadă; S – drum sătesc şi teren aferent curţii moştenitorilor M.P.I.; E – D. C. şi moştenitorii defunctului M.P.I.; V – moştenitorii M.P.I.;

– teren grădină aferent terenului curţi construcţii în suprafaţă totală de 1270 m.p.(764 m.p. livadă şi 503 m.p. teren vie) cu vecinii: S – teren curţi construcţii, E – D.C., V – C.I. precum şi nulitatea absolută parţială a T.P.nr.75217/29.XI.1994 cu privire la terenurile sus-menţionate.

Prin aceeaşi sentinţă, judecătoria a luat act de nesolicitarea cheltuielilor de judecată şi a dispus ca Biroul de expertize din cadrul Tribunalului B. să-i plătească expertului topo S.Ş. sumele de 800 lei achitată cu chitanţa CEC nr. 2218537 din 11.06.2009 şi 301 lei achitată cu chitanţa CEC nr.2471912/1 din 29.09.2009, sume ce reprezintă onorarii de expertiză.

Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătoria a reţinut că reclamanţii figurează, potrivit adeverinţei eliberată de Primăria com. U. în Registrul agricol la poziţia 43 cu o suprafaţă de 0,15 ha teren arabil începând cu anul 1983 si cu suprafaţă de 0,25 ha curţi construcţii începând cu anul 1981(vezi fila 9). De asemenea, potrivit adeverinţei nr.1005/13 03 2008 eliberată de aceiaşi primărie (fila 10) cei doi figurează în Registrul agricol la poz.29 cu o casă construită în anul 1971, iar la poziţia 25-incepând cu anul 1996 figurează cu o casă în suprafaţă de 154 mp dată în folosinţă în anul 1984.

Prin sentinţa civilă nr.3715/4 oct.1991a Judecătoriei Oneşti s-a constatat ca reclamanţii sunt proprietarii unei case construită în anul 1971.

Potrivit concluziilor la raportul de expertiză tehnică topo cadastru(filele 80-84) terenul în suprafaţă de 15oo mp la care se referă reclamanţii,fiind găsit la măsurători suprafaţa de 2.224 mp ca fiind cea reală, figurează în TP nr.75217/1994 emis pe numele lui M.I.- tatăl reclamantului si pârâtului.

Expertul topo a constatat la faţa locului că terenul în suprafaţă de 1500 mp(găsit la măsurători 2224 mp) este compus din teren curţi construcţii în suprafaţă de 954 mp aferent casei si anexelor gospodăreşti (marcat cu culoarea galbenă în schiţa anexă nr.1- fila 84), construcţii care sunt în proprietatea reclamanţilor şi teren gradină (livadă şi vie în suprafaţă de 1270 mp marcat cu culoarea verde în schiţa anexa).

Potrivit art.23(1) din Legea nr.18/1991 sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexele gospodăreşti, precum si curtea şi gradina din jurul acestora.

In privinţa reclamantului M.V. nu se poate contesta că nu a avut calitatea de membru cooperator. Acest lucru rezultă din adeverinţa de la fila 14. In plus, actele normative în vigoare înainte de anul 1989 în materie de drept cooperatist agricol prevedeau că prin înscrierea în CAP a capului de familie, căpătau calitatea de membrii cooperatori toţi membrii de familie.

Faţă de cele constatate, instanţa a apreciat că reclamanţii se încadrează in prevederile textului de lege sus – menţionat, aşa încât aceştia pot fi consideraţi ca proprietari de drept ai suprafeţelor de teren de 954 mp + 1270 mp.

Ca atare, acţiunea reclamanţilor a fost admisă şi în consecinţă s-a constatat că aceştia sunt proprietarii de drept ai suprafeţelor de teren sus – menţionate.

Având în vedere că terenurile respective figurează în titlul de proprietate nr.75217/29.11.1994, s-a constatat nulitatea absolută parţială cu privire la terenurile în cauză.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs d-l M.C. care a solicitat modificarea în totalitate a sentinţei recurate în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanţi, arătând în motivele de recurs că:

1.acţiunea trebuia timbrată la valoare, potrivit art.3 pct.1 lit.a) din L.146/1997, în ceea ce priveşte capătul de cerere privind constatarea calităţii de proprietar;

2.sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea dreptului său la apărare, consacrat de art.24 din Constituţia României;

3.au fost, de asemenea, încălcate dispoziţiile art.111 Cpc şi cele ale art.8 alin.(1)-(3) din L.18/1991, admiţându-se o acţiune în constatare deşi reclamanţii aveau la dispoziţie o acţiune în realizarea dreptului;

Formulând întâmpinare, intimaţii-reclamanţi au solicitat respingerea recursului ca nefondat (f.27,28).

La dosarul de recurs a fost depus în fotocopie certificatul de moştenitor nr.355/14.06.1995 eliberat de fostul notariat de stat Oneşti în dosar nr.347/1995 (f.24).

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oneşti la 17.03.2009 soţii M.V. şi M.E. au solicitat să se constate:

1.calitatea lor de proprietari asupra terenului în suprafaţă de 1500 mp teren aferent casei de locuit , anexelor gospodăreşti, curţii şi grădinii.

2.nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr.75217/29.11.1994, invocându-se ca temei în drept dispoziţiile art.23, ale art.III alin.1 lit.a şi c din L.18/1991.

Potrivit art.42 din L.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, „cererile sau acţiunile în justiţie, cererile accesorii şi incidente, precum şi intabularea titlurilor de proprietate rezultate din aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi a prezentei legi sunt scutite de taxa de timbru şi de timbru judiciar”.

Prin urmare, primul motiv de recurs referitor la necesitatea timbrării este neîntemeiat, acţiunea în întregul ei fiind întemeiată pe dispoziţiile L.18/1991.

Neîntemeiat se constată a fi şi cel de-al doilea motiv de recurs referitor la încălcarea dreptului la apărare, consacrat de dispoziţiile art.24 din Constituţia României, având în vedere că prezenţa părţilor la judecată nu este obligatorie, la dosarul primei instanţe nu a fost depusă cerere de amânare sau de lăsare a cauzei la sfârşitul şedinţei de judecată de către avocatul recurentului-pârât şi că, deşi pentru un alt motiv, respectiv din lipsă de timp pentru deliberare, pronunţarea a fost amânată astfel încât s-a dat posibilitatea formulării de concluzii scrise.

În ceea ce priveşte cel de-al treilea motiv invocat, instanţa constată că nu se poate vorbi de inadmisibilitatea acţiunii în constatare, art. 23 din L.18/1991 constituind o varietate specială a acţiunii în constatare, reglementată în dreptul comun de dispoziţiile art.111 cpc.

Recursul este, însă, întemeiat având în vedere art.304 pct.9 cpc, dispoziţiile art.23 din L.18/1991 fiind aplicate în mod greşit de către prima instanţă.

Potrivit acestor dispoziţii:

Sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii (alin.1).

Suprafeţele de terenuri aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădină din jurul acestora sunt acelea evidenţiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producţie (alin.2).

În cazul înstrăinării construcţiilor, suprafeţele de teren aferente prevăzute la alin. (2) sunt cele convenite de părţi la data înstrăinării, dovedite prin orice mijloc de probă (alin.21).

Pentru suprafaţa de teren agricol atribuită de cooperativa agricolă de producţie ca lot de folosinţă, potrivit prevederilor art. 4 din Decretul-lege nr. 42/1990, nu se reconstituie sau nu se constituie dreptul de proprietate persoanei căreia i s-a atribuit, indiferent dacă acest teren se află în continuarea grădinii în intravilan sau în alt loc, în extravilan, cu excepţia celor strămutaţi, pentru realizarea unor investiţii de interes local sau de utilitate publică (alin.3).

Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi persoanelor din zonele cooperativizate, care nu au avut calitatea de cooperator (alin.4).

Judecătoria Oneşti a reţinut că reclamanţii se încadrează în prevederile art.23 alin.(1), calitatea de membru cooperator a d-lui M.V. rezultând din adeverinţa aflată la f.14 şi având în vedere că prin înscrierea în CAP a capului de familie căpătau calitatea de membri cooperatori toţi membrii de familie admiţând acţiunea pentru întreaga suprafaţă solicitată, de 954 mp curţi-construcţii şi de 1270 mp teren grădină. Judecătoria a ignorat, însă, că potrivit adresei din 7.05.2009 a Primăriei comunei U. (f.39 dosar judecătorie) soţii M.V. şi E. au primit suprafaţa de 2500 mp ca lot în folosinţă pentru normele efectuate la CAP, teren pe care aceştia şi-au construit gospodăria iar raportul de expertiză efectuat în cauză a relevat faptul că reclamanţii nu au act de dare în plată de la fosta CAP, terenul în litigiu figurând la rolul părinţilor părţilor, situaţie în care sunt aplicabile dispoziţiile art.23 alin.(3) din L.18/1991.

În consecinţă, în temeiul art.312 alin.(1)-(3) cpc, instanţa va admite în parte recursul formulat, va modifica în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare, va admite în parte acţiunea, constatând că reclamanţii sunt proprietari asupra suprafeţei de 954 mp teren curţi-construcţii, urmând să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr.75217/29.11.1997 doar pentru această suprafaţă de teren, faţă de dispoziţiile art.3 alin.(1) lit.a) din L.169/1997, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Etichete: