Top

Ordonanţă preşedinţială – Evacuare

Pronunţând sentinţa civilă nr.7099/7.07.2010 Judecătoria Bacău a respins cererea formulată de reclamanta V.N. in contradictoriu cu parata S.A..

Pentru a pronunţa această sentinţă, a reţinut judecătoria că potrivit art. 581 C.proc.civ. „Instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.” Prin urmare, pentru a fi admisibilă o ordonanţă preşedinţială este necesar a fi îndeplinite trei condiţii, şi anume urgenţa, vremelnicia şi neprejudecarea fondului.

Cu privire la prima condiţie respectiv urgenţa, aceasta este îndeplinită doar dacă ne aflăm în prezenţa unuia dintre cele trei cazuri strict prevăzute de lege, respectiv pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Din probatoriul administrat în cauză, se arată în motivarea sentinţei, a rezultat că părţile locuiesc împreună după data decesului soţului reclamantei (care a avut loc la data de 23.10.2005, conform certificatului de deces aflat la fila 24 dosar), pârâta (în calitate de tolerată în apartament) având acordul iniţial al reclamantei (în calitate de titulară a dreptului de folosinţă al apartamentului în litigiu) şi că relaţiile de conlocuire a acestora au decurs normal până la acum aproximativ un an.

Relaţia conflictuală existentă în prezent între acestea pe care instanţa o reţine şi care constă în certuri, temeri şi suspiciuni ale reclamantei (fără a reţine şi lovirile fizice afirmate de către reclamantă, în lipsa unor probe în acest sens pe care reclamanta avea obligaţia să le producă în temeiul Art. 1169 C.civ., declaraţiile martorei reclamantei fiind nerelevante, aceasta relatând doar fapte pe care le-a auzit de la reclamantă) nu este însă de natură a justifica evacuarea pârâtei pe cale de ordonanţă preşedinţială, neaflându-ne în prezenţa vreuneia dintre situaţiile legale prevăzute pentru îndeplinirea condiţiei urgenţei.

Prin urmare, considerând ca nefiind întrunită una dintre cele trei condiţii cumulative de admisibilitatea a ordonanţei preşedinţiale (analizarea celorlalte două devenind superfluă), instanţa a respins ca neîntemeiată cererea de emitere a unei ordonanţe preşedinţiale.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, d-na N.V., solicitând modificarea în tot a sentinţei în sensul admiterii acţiunii sale şi al evacuării pârâtei cu motivarea că prima instanţă nu a ţinut cont de probele administrate în cauză care au demonstrat urgenţa cererii de evacuare a pârâtei, aceasta neavând nici un drept locativ şi având un comportament care face imposibilă convieţuirea în acelaşi apartament.

Formulând întâmpinare (f.11), d-na A.S. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, în mod corect reţinând prima instanţă că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada susţinerilor sale, obligaţie ce-i revenea potrivit art.1169 Cod civil, susţineri neadevărate care denotă reaua sa credinţă, scopul acţiunii fiind acela de a obţine un avantaj injust în dosarul de rezoluţiune a contractului de întreţinere.

La dosarul de recurs au fost depuse înscrisuri (f. 15-18).

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată recursul ca fiind fondat, urmând a fi admis, în mod greşit reţinând prima instanţă că reclamanta nu a făcut dovada urgenţei cererii sale, condiţie cerută de dispoziţiile art.581 Cpc, probele administrate dovedind existenţa unei stări tensionate între părţi (a se vedea declaraţia martorului audiat la cererea reclamantei, d-na S.J. – f.40 dosar judecătorie, sesizările adresate Secţiei 2 a Poliţiei Bacău – f.50-54), impunându-se a fi avută în vedere şi vârsta recurentei-reclamante (de aproape 80 de ani) precum şi faptul că nu este de esenţa contractului de întreţinere coabitarea celui întreţinut şi a întreţinătorului.

În consecinţă, în temeiul art.312 alin.(1) cpc instanţa va admite recursul, va modifica în tot sentinţa recurată şi în rejudecare va admite acţiunea formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale, dispunând evacuarea pârâtei din apartamentul situat în municipiul Bacău.

Dând eficienţă şi dispoziţiilor art.274 cpc, instanţa va obliga intimata-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurenta-reclamantă, atât în faţa primei instanţe cât şi în instanţa de recurs.

Etichete: