Ordonanţă preşedinţială – Evacuare

Pronunţând sentinţa civilă nr.7099/7.07.2010 Judecătoria Bacău a respins cererea formulată de reclamanta V.N. in contradictoriu cu parata S.A..

Pentru a pronunţa această sentinţă, a reţinut judecătoria că potrivit art. 581 C.proc.civ. „Instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.” Prin urmare, pentru a fi admisibilă o ordonanţă preşedinţială este necesar a fi îndeplinite trei condiţii, şi anume urgenţa, vremelnicia şi neprejudecarea fondului.

Cu privire la prima condiţie respectiv urgenţa, aceasta este îndeplinită doar dacă ne aflăm în prezenţa unuia dintre cele trei cazuri strict prevăzute de lege, respectiv pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Din probatoriul administrat în cauză, se arată în motivarea sentinţei, a rezultat că părţile locuiesc împreună după data decesului soţului reclamantei (care a avut loc la data de 23.10.2005, conform certificatului de deces aflat la fila 24 dosar), pârâta (în calitate de tolerată în apartament) având acordul iniţial al reclamantei (în calitate de titulară a dreptului de folosinţă al apartamentului în litigiu) şi că relaţiile de conlocuire a acestora au decurs normal până la acum aproximativ un an.

Relaţia conflictuală existentă în prezent între acestea pe care instanţa o reţine şi care constă în certuri, temeri şi suspiciuni ale reclamantei (fără a reţine şi lovirile fizice afirmate de către reclamantă, în lipsa unor probe în acest sens pe care reclamanta avea obligaţia să le producă în temeiul Art. 1169 C.civ., declaraţiile martorei reclamantei fiind nerelevante, aceasta relatând doar fapte pe care le-a auzit de la reclamantă) nu este însă de natură a justifica evacuarea pârâtei pe cale de ordonanţă preşedinţială, neaflându-ne în prezenţa vreuneia dintre situaţiile legale prevăzute pentru îndeplinirea condiţiei urgenţei.

Prin urmare, considerând ca nefiind întrunită una dintre cele trei condiţii cumulative de admisibilitatea a ordonanţei preşedinţiale (analizarea celorlalte două devenind superfluă), instanţa a respins ca neîntemeiată cererea de emitere a unei ordonanţe preşedinţiale.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, d-na N.V., solicitând modificarea în tot a sentinţei în sensul admiterii acţiunii sale şi al evacuării pârâtei cu motivarea că prima instanţă nu a ţinut cont de probele administrate în cauză care au demonstrat urgenţa cererii de evacuare a pârâtei, aceasta neavând nici un drept locativ şi având un comportament care face imposibilă convieţuirea în acelaşi apartament.

Formulând întâmpinare (f.11), d-na A.S. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, în mod corect reţinând prima instanţă că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada susţinerilor sale, obligaţie ce-i revenea potrivit art.1169 Cod civil, susţineri neadevărate care denotă reaua sa credinţă, scopul acţiunii fiind acela de a obţine un avantaj injust în dosarul de rezoluţiune a contractului de întreţinere.

La dosarul de recurs au fost depuse înscrisuri (f. 15-18).

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată recursul ca fiind fondat, urmând a fi admis, în mod greşit reţinând prima instanţă că reclamanta nu a făcut dovada urgenţei cererii sale, condiţie cerută de dispoziţiile art.581 Cpc, probele administrate dovedind existenţa unei stări tensionate între părţi (a se vedea declaraţia martorului audiat la cererea reclamantei, d-na S.J. – f.40 dosar judecătorie, sesizările adresate Secţiei 2 a Poliţiei Bacău – f.50-54), impunându-se a fi avută în vedere şi vârsta recurentei-reclamante (de aproape 80 de ani) precum şi faptul că nu este de esenţa contractului de întreţinere coabitarea celui întreţinut şi a întreţinătorului.

În consecinţă, în temeiul art.312 alin.(1) cpc instanţa va admite recursul, va modifica în tot sentinţa recurată şi în rejudecare va admite acţiunea formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale, dispunând evacuarea pârâtei din apartamentul situat în municipiul Bacău.

Dând eficienţă şi dispoziţiilor art.274 cpc, instanţa va obliga intimata-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurenta-reclamantă, atât în faţa primei instanţe cât şi în instanţa de recurs.

Tags: Ordonanţă preşedinţială (evacuare)

Ordonanţă preşedinţială; evacuare.

Prin sentinţa civilă nr. 11364/18.08.2010 pronunţată de Judecătoria Iaşi, s-a admis acţiunea civilă formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale de reclamanta V. V., în contradictoriu cu pârâtul S. I.
S-a dispus evacuarea pârâtului din imobilul situat în Iaşi str. Rampei, nr. 5, bloc 402, et. 8 ,ap. 35 şi a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată.
Pronunţându-se astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele aspecte de fapt şi de drept:
Reclamanta este proprietar al imobilului situat în Iaşi , str. Rampei, nr. 5 , bloc 402, et. 8 ,ap. 35, potrivit contractului de vânzare cumpărare nr. 19987/1992 .
În anul 2007 a plecat în Italia iar în imobil a rămas să locuiască pârâtul iniţial cu acordul reclamantei.
Ulterior deşi reclamanta a dorit să revină la domiciliu a fost ameninţată de către pârât cu acte de violenţă.
Astfel când aceasta a revenit în concediu a fost nevoită să locuiască în altă parte.
În afară de acest aspect pârâtul nu a achitat cheltuielile la Asociaţia de Proprietari acumulând datorii de 917,15 lei conform adeverinţei nr. 55/31.05.2010.
Pârâtul locuieşte în imobil fără a avea vreun drept locativ, fiind un simplu tolerat în baza relaţiei de concubinaj a părţilor.
Art. 581 Cod proc. civ. prevede posibilitatea instanţei de a ordona măsuri vremelnice în cazuri grabnice ,pentru păstrarea unui drept ce s-a păgubi prin întârziere ,pentru prevenirea unei pagube şi care nu s-ar putea repara ,precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări .
Potrivit textului două sunt condiţiile ce specifice exercitării procedurii ordonanţei preşedinţiale : urgenţa şi caracterul vremelnic al măsurii ce se ia pe această cale .
Din caracterul vremelnic decurge şi o a treia condiţie şi anume ca prin măsura luată să nu se prejudece fondul litigiului .
Condiţiile exercitării ordonanţei preşedinţiale trebuie să existe cumulativ, inexistenţa uneia dintre ele făcând cererea inadmisibilă .
În lipsa unui titlu legal care să-i confere pârâtului dreptul de a locui în apartament acesta are ă doar calitatea de tolerat, deoarece i s-a îngăduit de către proprietar să locuiască în imobil o anumită perioadă de timp.
Or, această îngăduinţă nu generează vreun drept propriu de folosinţă a locuinţei pentru pârât.
Astfel pârâtul continuă să deţină fără drept apartamentul, ceea ce face ca urgenţa să fie justificată prin acest fapt, deoarece reclamanţii sunt lipsiţi în mod abuziv de folosinţa bunului proprietatea lor.
De aceea, dat fiind că pârâtul ocupă apartamentul proprietatea reclamantei fără titlu, la cererea acesteia , care nu înţeleg să o mai tolereze, poate fi evacuat pe calea ordonanţei preşedinţiale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul S. I., considerând-o nelegală şi netemeinică, cu invocarea următoarelor motive:
Nu sunt îndeplinite cumulativ condiţii pentru o acţiune de evacuare pe calea ordonanţei preşedinţiale, deoarece reclamanta nu poate justifica o pagubă iminentă produsă de el şi care nu s-ar putea repara.
Nu a fost probat faptul că ar fi ameninţat-o pe reclamantă şi nici faptul că i-ar fi interzis să vină în apartament, instanţa de fond a ţinut cont de un certificat medico – legal din anul 1995.
Reclamanta intimată a afirmat în răspunsul la interogatoriu că relaţiile dintre ei durează de peste 17 ani, aspect important de care instanţa de fond a omisă să ţină cont.
Susţinerea reclamantei intimate că a refuzat să achite cheltuielile de întreţinere este greşită, a arătat instanţei că a avut intenţia de a plăti şi că a întâmpinat dificultăţi financiare şi din cauza unor probleme de sănătate, debitul datorat este de doar 547,25 lei, instanţa de fond a omis să ţină cont şi de aceste aspecte.
În timpul relaţiei de concubinaj de peste 17 ani, au achiziţionat împreună apartamentul nr. 35, compus din una cameră, precum şi bunuri mobile dobândite pe parcursul relaţiei. Despre contribuţia sa la achiziţionarea acestor bunuri reclamanta nu face referire, ci doar menţionează că locuieşte fără drept în apartament.
A arătat instanţei de fond că are o contribuţie la dobândirea bunurilor menţionate de 50% şi nu este drept să fie evacuat din apartament.
A făcut dovada că pe rolul Judecătoriei Iaşi se află un dosar civil cu termen de judecată la data 13.10.2010 prin care as solicitat constatarea contribuţiei sale la dobândirea apartamentului nr. 35, achiziţionat împreună cu reclamanta, pe perioada relaţiei de concubinaj, în cotă de 1 pentru fiecare, stabilirea dreptului de creanţă, precum şi stabilirea dreptului de retenţie până la stingerea datoriei prin plată.
Avansul la cumpărarea camerei de locuit l-a plătit pentru că acea loc de muncă, de asemenea ratele, cu toate că erau achitate pe numele ei, banii proveneau de la pârâtul recurent.
Garsoniera a fost achitată integral în anul 1993 – 1994 având şi pârâtul contribuţie la plata sumei integrale, valoarea acestor bunuri depăşeşte 132.000 lei.
Contribuţia sa la dobândirea acestor bunuri este de 50%.
Faţă de cele arătate, consideră că pentru a-şi recupera banii investiţi în achiziţionarea bunurilor menţionate are dreptul să locuiască în apartament şi nu se impune evacuarea sa.
Reclamanta a fost plecată la muncă în străinătate şi nu a fost împiedicată să folosească apartamentul sau bunurile din acesta, dobândite împreună pe timpul relaţiei de concubinaj de 17 ani. Chiar din contractul de muncă depus de aceasta rezultă că este angajată pe perioadă nedeterminată, urmând să plece din nou în Italia la muncă.
A rămas în apartament cu acordul reclamantei şi pentru că a contribuit cu bani la achiziţionarea imobilului şi a bunurilor mobile din acesta, drept pentru care consideră că nu trebuie să fie evacuat din imobil.
În drept, întemeiază recursul pe disp. art. 304 pct. 8, 9, art. 582 şi 274 Cod procedură civilă.
În faza procesuală a recursului, intimata V. V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat şi menţinerea sentinţei civile pronunţate de instanţa de fond, ca fiind legală şi temeinică.
În această fază procesuală, cu încuviinţarea instanţei, potrivit disp. art. 305 Cod procedură civilă, s-au depus acte şi înscrisuri de către ambele părţi.
Din examinarea motivelor de recurs invocate şi văzând apărările formulate prin întâmpinare, raportat şi la reglementările legale imperative aplicabile speţei deduse judecăţii, instanţa constată că recursul nu este fondat cu reţinerea următoarelor considerente:
Prin sentinţa civilă nr. 11364/18.08.2010 instanţa de fond a admis acţiunea civilă formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale a recurentului S. I. din imobilul situat în Iaşi str. Rampei, nr. 5, bloc 402, et. 8 ,ap. 35.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs S. I., pe de o parte, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a se admite o evacuare pe cale de ordonanţă preşedinţială şi, pe de altă parte exista pe rolul Judecătoriei Iaşi un dosar civil privind stabilirea contribuţiei recurentului la achiziţionarea bunurilor.
În anul 2007 intimata a plecat în Italia, iar în imobil a rămas să locuiască reclamantul. Intimata speriată de ameninţările pârâtului a mai revenit în apartament, iar recurentul, fără a avea nici un drept locativ locuieşte în continuare în imobil.
În urma pronunţării sentinţei de către instanţa de fond s-a procedat la evacuarea recurentului din imobil, lucru care s-a finalizat, sens în care depune copia procesului verbal încheiat la momentul evacuării. S-a depus dovada că intimata este cea care a acoperit datoriile făcute de recurent la întreţinere, respectiv copia după chitanţă.
Deşi recurentul face referire la existenţa dosarului civil nr. 17663/245/2010 se observă că nu există nici o legătură între acest dosar şi prezenta cauză ce are ca obiect evacuarea pe cale de ordonanţă preşedinţială. Astfel, la momentul judecării acelui dosar, instanţa de judecată va stabili contribuţia recurentului atât în ceea ce priveşte apartamentul cât şi bunurile mobile. Toate bunurile mobile au rămas în posesia recurentului, fiind luate din imobil la momentul evacuării acestuia, un drept de retenţie nu se poate solicita cât timp recurentul nu mai locuieşte în imobil.
În afară de aceste aspecte, recurentul a refuzat în mod nejustificat să achite datoriile la asociaţia de proprietari, precum şi celelalte utilităţi. În acest sens, intimata s-a deplasat la Asociaţia de Proprietari care i-a comunicat prin adeverinţa nr. 55/31.05.2010 că datora se ridica la suma de 917,05 RON. Aceste datorii sunt acumulate doar de către recurent, deoarece doar acesta a locuit în imobil, intimata fiind plecată. Deşi intimata i-a solicitat recurentului să plătească aceste datorii, acesta a refuzat,mai mult i-a spus că nu renunţă până când intimata nu-şi va pierde casa din cauza datoriilor la asociaţie.
Multe aspecte din cele reţinute au fost confirmate prin declaraţia martorului P. Ş. audiat de către instanţa de fond, pe care instanţa de recurs o are în vedere.
Potrivit considerentelor expuse cât şi a situaţiei de fapt corect reţinute de către instanţa de fond, se constată că în cauză sunt îndeplinite condiţiile specifice exercitării procedurii ordonanţei preşedinţiale, respectiv cele prevăzute de disp. art. 581 Cod procedură civilă.
Astfel, urmează a se respinge recursul declarat de pârât contra sentinţei civile nr. 11364/18.08.2010 a Judecătoriei Iaşi, sentinţă care va fi menţinută.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimată.

Tags: Ordonanţă preşedinţială (evacuare)

Ordonanta presedintiala. Evacuare

TIP SPETA: SENTINTA CIVILA
AUTOR: JUDECATORIA IASI
DOMENIU ASOCIAT: ORDONANTA PRESEDINTIALA

Dosar nr. 13949/245/2009

DATA SI NUMARUL: Sentinta civila nr. 12218/30.11.2009

TITLU: Ordonanta presedintiala. Evacuare

Prin hotarârea pronuntata, instanta a respins cererea reclamantului prin
care a solicitat, pe calea ordonantei presedintiale, evacuarea pârâtilor din
apartamentul proprietatea sa.
Instanta a constatat ca în cauza nu sunt întrunite conditiile de
admisibilitate ale ordonantei presedintiale, astfel cum rezulta din dispozitiile art.
581 C.pr.civ.
Astfel, în speta nu este incidenta urgenta, în conditiile în care, contractul
de închiriere a fost încheiat în anul 2003, iar reclamantul a avut cunostinta de
existenta acestuia, din moment ce, în anul 2006, o împuterniceste pe numita E.A.
sa faca demersuri în vederea rezilierii acestui act, prezenta cerere de chemare în
judecata fiind înregistrata abia în iunie 2009.
Pe cale de ordonanta presedintiala, s-ar putea dispune evacuarea doar în
cazul existentei unui abuz evident, situatie care nu se regaseste în speta, din
moment ce exista încheiat un contract de închiriere chiar si daca acesta ar fi
discutabil din punct de vedere al validitatii sale, aspecte care nu pot fi puse în
discutie decât în cadrul unei actiuni formulate pe calea dreptului comun.
De asemenea, în speta nu este incidenta conditia vremelniciei, în cazul
evacuarii, care este o masura definitiva, rezolvându-se raporturile locative dintre
parti si prejudecându-se, astfel, fondul cauzei.
Totodata, aspectul vizând cuantumul redus al chiriei, invocat de
reclamant, tine de existenta si validitatea clauzelor contractuale caror analiza nu
se poate realiza pe calea ordonantei presedintiale, prejudecându-se fondul.

Tags: Ordonanţă preşedinţială (evacuare)

Ordonanţă preşedinţială (evacuare)

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1925/05.04.2011-ordonanţă preşedinţială (evacuare)

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ la data de 14.02.2011, sub nr. 1227/279/2011, reclamantul xx, prin avocat xx, a chemat în judecată pe pârâta xx solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună pe cale de ordonanţă preşedinţială, evacuarea acesteia din imobilul situat în Piatra Neamţ, str. Mihai Eminescu, nr. 12, bl. B5, sc. B, ap. 21, jud. Neamţ.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul apartamentului evocat, pe care l-a achiziţionat de la partea adversă, în urma unei licitaţii publice, organizate de Biroul Executorului Judecătoresc xx, pentru suma de 290000 lei, achitată în integralitate, prin act de adjudecare, în anul 2007.

A mai menţionat acesta faptul că, datorită unui lung şir de procese iniţiate de pârâtă, care refuză să predea imobilul, ocupându-l în mod abuziv, a fost în imposibilitate de a-şi exercita prerogativele de proprietar asupra apartamentului.

De asemenea, s-a prevalat de faptul conform căruia preţul imobilului a scăzut de la data cumpărării, precum şi că pârâta îl utilizează într-o stare precară de întreţinere.

Acţiunea a fost legal timbrată, cu suma de 10 lei – taxă judiciară de timbru, şi 3 lei – timbru judiciar.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 581 – 582 Cod procedură civilă.

În susţinerea acţiunii, a ataşat înscrisuri.

Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, motivat de faptul că nu a fost proprietarul apartamentului, având doar domiciliul acolo, precum şi că reclamantul a cumpărat imobilul prin înşelăciune, în complicitate cu executorul judecătoresc.

În drept, nu a fost invocată nicio dispoziţie legală.

În susţinerea apărării, pârâta a depus înscrisuri.

La termenul din data de 29.03.2011, avocatul reclamantul şi-a precizat acţiunea, în sensul că înţelege să-şi întemeieze cererea pe dispoziţiile legale ale dreptului comun.

La acelaşi termen de judecată, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia lipsei de interes, amânând pronunţarea, la cererea avocatului reclamantului pentru a depune concluzii scrise, acesta neconformându-se.

Analizând materialul probator administrat, precum şi susţinerile părţilor, cu prioritate excepţia lipsei de interes, în raport de prevederile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa reţine următoarele:

În fapt, urmare a licitaţiei publice desfăşurate la data de 03.08.2007, s-a adjudecat licitatorului xx, imobilul format din apartament cu două camere şi dependinţe, confort 1, cu suprafaţă utilă de 44,53 mp, situat în Piatra Neamţ, str. Mihai Eminescu, nr. 12, bl. B5, sc. B, ap. 21, jud. Neamţ, proprietatea debitoarei xx, aspect probat prin copia actului de adjudecare nr. 27/27.08.2007 ( fila 41 ). Din conţinutul aceluiaşi înscris rezultă că preţul vânzării a fost de 290.000 lei, achitaţi conform recipisei CEC nr. 501816/1/02.08.2007 – în valoare de 9430 lei, şi recipisei CEC nr. 503114/1/13.08.2007 – în valoare de 280.570 lei.

Dreptul de proprietate al reclamantului a fost înscris în cartea funciară, astfel cum reiese din copia extrasului, depusă la ultimul termen de judecată.

În drept, în virtutea prevederilor art. 516 pct. 8 Cod procedură civilă, actul de adjudecare reprezintă titlu de proprietate, pentru adjudecatar constituind, în acelaşi timp, şi titlu executoriu împotriva debitorului, dacă imobilul se află în posesiunea acestuia din urmă, sau împotriva oricărei persoane care are în posesiune ori deţine în fapt, fără nici un titlu, imobilul adjudecat, fiind obligatoriu ca atari aspecte să transpară chiar din conţinutul actului.

Cercetând conţinutul actului de adjudecare, instanţa constată îndeplinită condiţia enunţată, precum şi calitatea acestuia de titlu executoriu.

Faţă de aceste aprecieri, întrucât reclamanta deţine un înscris cu putere de titlu executoriu, se poate conchide că folosul practic urmărit la iniţierea demersului justiţiar, nu mai subzistă; cu alte cuvinte, aceasta nu are interes în promovarea acţiunii.

Calea procesuală corectă este cea de punere în executare a titlului, după încuviinţarea executării silite, fără a fi nevoie învestirea cu formă executori, în raport de dispoziţiile art. 3741 Cod procedură civilă. Desigur, în situaţia în care executorul refuză să îndeplinească actul de a proceda la evacuarea pârâtei, reclamantul are posibilitatea de a învesti instanţa cu o acţiune având ca obiect contestaţie la executare, în virtutea prevederilor art. 399 şi următoarele Cod procedură civilă.

Tags: Ordonanţă preşedinţială (evacuare)