Daune

Prin sentinţa penală nr.234/20 aprilie 2010 a Judecătoriei M. pronunţată în dosarul nr.203/260/2009, inculpatul B.I., a fost condamnat la pedeapsa de 1000 lei amendă penală pentru comiterea infracţiunii silvice prevăzută de art.109 alin.l lit.c din Legea nr.46/2008, cu aplicarea art.13 şi art.41 alin.2 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din art.109 alin.1 lit.c din Legea nr.46/2008 cu aplicarea art.13 Cod penal.

In temeiul art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 1 (un) an inculpatului atrăgându-i-se atenţia cu privire la conţinutul art.83 Cod penal.

In ceea ce priveşte latura civilă, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 15.252,1 lei despăgubiri civile părţilor civile D.C., D.V., D.M. şi D.I..

In temeiul art.191 alin.1 Cod pr.penală, inculpatul a fost obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat, în cuantumul cărora a fost inclus onorariul avocatului desemnat din oficiu.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că:

D.C., D.V., D.M. şi D.I. sunt moştenitorii defunctului D.C.I. pe numele căruia a fost emis titlului de proprietate nr.11431/28.06.1995 pentru o suprafaţă de 5000 mp teren pădure situat jud. Bacău – fila 14 dosar urm.pen.

În apropierea terenului arătat anterior, are poziţionată stâna inculpatul B.I..

Datorită faptului că de pe teren arborii au fost tăiaţi în decursul timpului , pădurea a regenerat natural din seminţiş.

Între partea vătămată D.C. şi inculpat au existat conflicte generate de faptul că inculpatul a lăsat turma de oi la păşunare în lăstărişul din pădurea proprietatea părţii vătămate.

Astfel în data de 16.01.2008 D.C. s-a deplasat cu martorul J. la un teren aflat tot în indiviziune , livadă care este în imediata vecinătate a pădurii. Atunci a surprins păscând în pădure lăstărişul cele 200 de oi ale inculpatului.

Luând legătura cu acesta , B.I. şi-a luat angajamentul ca pe viitor să nu mai intre pe terenul proprietatea părţii vătămate, cu turma de oi la păşunat.

B.I. a recunoscut chiar în declaraţia de inculpat că în cursul anului 2007 a avut conflict pe această temă cu D.C. dar şi-a respectat promisiunea că nu va mai intra cu animalele la păscut pe teren.

Din declaraţiile părţilor vătămate D.C., D.V., D.M. şi D.I., au rezultat următoarele aspecte:

Prin declaraţia dată de partea vătămată D.C. în faţa organelor de urmărire penală-fila 11 dos.urm.pen, acesta a arătat că l-a surprins pe inculpat cu turmele de oi la păşunat, pe terenul proprietatea să, în zilele de 16 şi 24 ianuarie 2008, aspect care poate fi confirmat de D.V., D.I. şi D.V..

În cursul cercetării judecătoreşti, fila 17, partea vătămată a arătat că l-a surprins pe inculpat cu oile la păşunat pe terenul moştenit de la tatăl său, la începutul lunii ianuarie 2008.

Partea vătămată D.V., în declaraţia dată în cursul urmăririi penale, fila 11, a arătat că în luna ianuarie, a surprins turma de oi aparţinând inculpatului, pe terenul moştenit de la tatăl său.

Partea vătămată D.M., prin declaraţia dată în cursul urmăririi penale, fila 12, a arătat că fii săi au surprins la păscut turma de oi a inculpatului, în lunile ianuarie şi februarie, iar partea vătămată D.I., în declaraţiile date în cursul urmăririi penale, filele 13 şi 19 dosar, arată că în zilele de 16 şi 24 ianuarie a mers împreună cu fraţii săi la pct. G.G., unde l-au găsit pe inculpat cu turmele de oi la păscut.

În conformitate cu dispoziţiile art. 75 C.pr.pen, declaraţiile părţii vătămate au valoare probantă condiţionată.

Instanţa a reţinut însă cu declaraţiile părţilor vătămate se coroborează cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, astfel:

Martorul D.V., în declaraţia dată în cursul urmăririi penale, fila 22, a arătat că i-a surprins pe inculpate şi pe fiul acestuia, în luna ianuarie sau februarie, pe terenul părţii vătămate D.C., cu turmele de oi la păscut.

Martorul J. N., în declaraţia dată în cursul urmăririi penale, fila 24, a arătat că în lunile ianuarie şi februarie s-a deplasat împreună cu partea vătămată D.C. la terenul proprietatea acestuia, unde l-a surprins pe inculpat cu turmele de oi la păscut, acesta precizând că între inculpat şi partea vătămată a avut loc o discuţie cu privire la acest aspect. În declaraţia dată de acelaşi martor în cursul cercetării judecătoreşti, acesta a confirmat faptul că a surprins oile inculpatului păscând pe terenul aflat în proprietatea părţilor vătămate.

Martorul D.V., în declaraţia dată în cursul urmăririi penale, fila 21, a arătat că în repetate rânduri, în lunile februarie şi martie, a surprins oile inculpatului la păşunat, pe terenul părţilor vătămate.

Martorul M.L., fila 17 dosar urm.pen şi fila 19 dosar instanţă, a arătat că a fost solicitat de către poliţia din localitatea P., în calitate de organ silvic şi a constatat că proprietatea pădurea aparţinând familiei D. pe o suprafaţă de aproximativ 30% era păşunată abuziv. Ca şi specialist a determinat atât calculul mediu de 4 puieţi pe metru pătrat şi cât şi categoria lor, respectiv stejar, fag şi carpen , situaţie consemnată în procesul verbal din data de 10.06.2008 , semnat inclusiv de inculpat(fila 7 dosar urmărire penală) ,totalizând 12.100 bucăţi puieţi.

Aceeaşi situaţie de fapt a fost reţinută şi prin procesul verbal datat 03.03.2008 (fila 6 dosar urmărire penală).

Martorul M.L. care este pădurar în cadrul Ocolului Silvic M. şi-a putut da seama că puieţii distruşi în luna ianuarie 2008 sunt alţii decât cei din anul 2007.

Şi martorul asistent I.R.I., fila 18 dosar urm.pen şi fila 19 dosar instanţă a confirmat în declaraţia sa că puieţii existenţi pe terenul părţilor vătămate fuseseră roşi de către animale .

Inculpatul, deşi nu a recunoscut fapta, vinovăţia sa a fost pe deplin dovedită.

In final, în sarcina inculpatului s-a reţinut că în zilele de 16 şi 24 ian.2008 a distrus prin păşunare cu turmele de oi şi capre un număr de 12.100 bucăţi puieţi specia stejar, fag, carpen şi prun, aparţinând părţilor vătămate D.C., D.V., D.M. şi D.I., fapta sa constituind infracţiunea silvică prevăzută de art.109 alin.l lit.c din Legea nr.46/2008 cu aplicarea art.13 şi 41 alin.2 Cod penal.

Instanţa de fond a reţinut că la data faptei era în vigoare art.102 din vechiul cod silvic (Legea nr.26/1996), care a fost abrogat prin actualul Cod silvic (Legea nr.46/2008), distrugerea prin păşunarea puieţilor fiind încriminată la data hotărârii prin art.109 alin.l lit.c din actualul cod silvic.

In ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa de fond a constatat că D.C., D.V., D.M. şi D.I. s-au constituit părţi civile cu suma de 18.150 lei, însă calculul prejudiciului fără TVA realizat de Ocolul Silvic M. a fost de 15252,10 lei (fila 15 dosar urm.p.).

Impotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul B.I..

Apelul a fost declarat în termen, fără a fi motivat în scris.

Apelantul s-a prezentat la un termen când a solicitat amânarea soluţionării cauzei pentru a-şi angaja avocat, însă la termenul acordat nu s-a mai prezentat fiind reprezentat la proces de către avocatul desemnat din oficiu, care a criticat hotărârea primei instanţe sub aspectul greşitei condamnări a inculpatului, solicitând achitarea acestuia.

Examinând sentinţa atacată pe marginea actelor şi lucrărilor din dosarul cauzei se constată că achitarea inculpatului nu este cu putinţă întrucât vinovăţia sa există şi a fost pe deplin dovedită însă hotărârea este criticabilă sub multe alte aspecte şi anume:

-s-a stabilit în mod greşit legea mai favorabilă inculpatului, cu efecte în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei supuse judecăţii;

-greşita reţinere în considerentele hotărârii a prevederilor art.99 Cod civil, în condiţiile în care infracţiunile silvice sunt fapte intenţionate nicidecum din culpă;

-în dispozitiv s-a trecut că inculpatul ar avea atât 4 cât şi 12 clase;

-prejudiciul a fost greşit calculat;

-trebuia defalcat prejudiciul pentru fiecare parte civilă în sensul că trebuie precizat cât anume trebuie să plătească inculpatul fiecăreia;

-dacă oile şi caprele inculpatului au distrus prin păşunare puieţii de stejar fag şi carpen, apare de neînţeles de ce a fost obligat să plătească şi puieţi de prun, ceea ce înseamnă că nici situaţia de fapt nu a fost corect stabilită.

Având în vedere cele de mai sus, instanţa de control judiciar va analiza din nou situaţia de fapt pentru că de aici pornesc greşelile.

Din cuprinsul procesului – verbal de cercetare a locului faptei din 3 martie 2008 rezultă că „la faţa locului, partea vătămată ne indică puieţii păşunaţi, fiind pe o suprafaţă de 3000 m.p. şi circa 4 puieţi pe m.p., în total rezultând 12.000 puieţi păşunaţi. Din aceştia aproximativ 6000 puieţi sunt din specia stejar, aproximativ 4000 puieţi din specia fag şi circa 2000 puieţi din specia carpen”. (fila 6 dosar urm.p.).

Prin ordonanţa procurorului 392/P/19 mai 2008 dosarul a fost restituit Postului de Poliţie P. în vederea completării urmăririi penale pentru a se efectua mai multe activităţi, printre care refacerea cercetării la faţa locului (fila 1 dosar urm.p.).

La data de 10 iunie 2008, s-a întocmit un alt proces-verbal de cercetare la faţa locului faptei, din cuprinsul căruia rezultă următoarele: „la faţa locului, partea vătămată ne indică puieţi păşunaţi pe o suprafaţă de 3000 m.p. în total rezultând 12.000 puieţi păşunaţi. Din aceştia 6000 puieţi sunt din specia stejar, 4000 puieţi din specia fag şi 2000 puieţi din specia carpen”. (fila 7 dosar urm.p.).

Prin urmare nici vorbă de pruni, chiar dacă D.C. a reclamat şi distrugerea prin păşunare lăstărişul pomilor din livada personală cu pomi fructiferi (fila 5 dosar urm.p.).

Cu toate acestea, în calculul prejudiciului au fost incluşi şi 100 puieţi de prun (fila 15 dosar urm.p.).

Din cuprinsul celor două procese verbale de cercetarea locului faptei a rămas neschimbată suprafaţa păşunată de oile şi caprele inculpatului de 3000 m.p.

Este posibil să fi ieşit şi câte 4 puieţi pe m.p. însă la calculul prejudiciului trebuia să se şină seama doar de unul pentru că numai un puiet pe m.p. era valabil.

Este adevărat că O.U.G.85/8 nov.2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora, nu face nici o referire în acest sens, aşa cum făcea legea veche (nr.81/1993), care la pct.15 lit.d din cap.B, preciza că în ceea ce priveşte puieţii din plantaţii şi regenerări naturale se ia în calcul un puiet sau lăstar la m.p.

Chiar dacă legea nouă nu mai cuprinde o precizare în acest sens, aceasta nu înseamnă că se putea lua în calcul mai mult de un lăstar pe m.p. la stabilirea prejudiciului.

Fiind 3000 m.p., nu se putea lua în calcul la stabilirea prejudiciului mai mult de 3000 de puieţi (câte unul pentru fiecare m.p.).

Folosind aceeaşi formulă de calcul ca cea folosită de ocolul Silvic M., prin adresa nr.2054/12 martie 2008 se constată că paguba aferentă celor 3000 puieţi este de 4.500 lei (în condiţiile în care paguba pentru 100 de puieţi era de 150 lei).

Paguba urmează a fi împărţită pentru fiecare parte civilă, nefiind cu putinţă obligarea inculpatului la o sumă globală pentru toate persoanele îndreptăţite, defalcarea neputându-se face cu prilejul punerii în executare a hotărârii.

Păşunatul în pădure a fost şi este interzis.

Atât vechiul cât şi noul cod silvic au pedepsit şi pedepsesc distrugerea puieţilor şi lăstarilor prin păşunare.

Infracţiunea silvică supusă judecăţii a fost comisă sub vechiul cod silvic, inculpatul fiind însă trimis în judecată potrivit actualului cod silvic.

In speţă trebuia să fie aplicată legea mai favorabilă inculpatului, numai că aceasta a fost stabilită greşit de către prima instanţă.

Intr-adevăr, art.102 din vechiul cod silvic îi corespunde art.109 din actualul cod silvic.

Potrivit art.102 din Codul silvic anterior, distrugerea sau vătămarea arborilor, puieţilor ori lăstarilor prin păşunare în păduri sau zone în care păşunatul este interzis, dacă valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui m.c. masă lemnoasă pe picior se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

Potrivit art.109 alin.(1) lit.c din actualul cod silvic, păşunatul în pădurile sau în suprafeţele de pădure în care acesta este interzis constituie infracţiune silvică şi se sancţionează cu închisoarea de la 2 la 7 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului este cel puţin 50 de ori mai mare decât preţul mediu al unui m.c. de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei.

La data faptei preţul unui m.c. de masă lemnoasă era de 74 lei, iar prin Ordinul 715/27.nov.2008 al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale era de 86 lei/m.c.

Prin urmare, paguba era de peste 5 ori preţul unui m.c. de masă lemnoasă.

Sub nici o formă legea nouă nu este mai favorabilă inculpatului.

Art.102 din vechiul cod silvic sub nici o formă nu-i corespunde art.109 alin.1 lit.c din actualul cod silvic, cum a stabilit prima instanţă.

Atât procurorul prin rechizitoriu, cât şi instanţa de fond au greşit atunci când au reţinut la încadrarea juridică legea nouă, aplicând însă pedeapsa din legea veche prin efectul art.13 Cod penal, deoarece trebuia să aplice legea veche, adică art.102 din Legea nr.26/1996 cu aplicarea art.13 Cod penal.

Chiar dacă vechiul cod silvic a fost abrogat, art.15 alin.(2) din Constituţie permite aplicarea legii penale vechi dacă este mai favorabilă.

Având în vedere cele arătate mai sus, apelul inculpatului este întemeiat şi se va admite.

Sentinţa atacată va fi desfiinţată în ceea ce priveşte stabilirea legii mai favorabile inculpatului, respectiv încadrarea juridică a faptei supuse judecăţii şi în ceea ce priveşte soluţionarea laturii civile.

Cauza va fi reţinută pentru rejudecare şi în fond se va proceda la o nouă condamnare a inculpatului, având însă în vedere cele arătate mai sus, astfel încât să nu i se agraveze situaţia în propria cale de atac.

Etichete: daune