Top

Revizuire

Prin sentinţa penală nr. 1762/15.10.2009 a Judecătoriei Bacău s-a dispus în baza art. 211 al.1 , al.2 lit. b, al. 21 lit. a, b, c C.p. cu aplic. art. 37 lit.b C.p., art. 75 lit.c C.p. condamnarea inculpatului FB la pedeapsa de 7 ani închisoare; în baza art. 192 alin.2 C.p. cu aplic. art. 37 lit.b C.p., art. 75 lit.c C.p. condamnarea inculpatului FB la pedeapsa de 3 ani închisoare; în baza art. 217 alin.1 C.p. cu aplic. art. 37 lit.b C.p., art. 75 lit.c C.p. condamnarea inculpatului FB la pedeapsa de 2 ani închisoare; toate pedepsele anterior menţionate au fost contopite, inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.

În baza art. 71 al.2 C.p. a fost interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II- a şi b C.p. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C.p.p. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 88 C.p. s-a dedus din durata pedepsei durata reţinerii şi a arestării preventive de la 09.02.2009 la zi.

Prin decizia penală nr. 448/A/2009 din data de 03.12. 2009, pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul penal nr. 67338/110/2009 s-a respins ca nefundat apelul declarat de inculpatul apelant FB, împotriva sentinţei penale nr. 1762/15.10.2009 a Judecătoriei Bacău. S-a menţinut starea de arest a inculpatului.

S-a dedus perioada arestului preventiv în continuare de la 15.10. 2009 la zi.

Prin decizia penală nr. 66 din 28.01.2010, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în temeiul art. 385 /15 pct. 1 lit. b C.p.p. a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurentul – Inculpat FB împotriva deciziei penale nr. 448/A/2009 din data de 03.12. 2009, pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul penal nr. 67338/110/2009.

S-a dedus în continuare din pedeapsa principală aplicată recurentului – inculpat perioada executată prin arest preventiv de la data pronunţării deciziei penale recurate respectiv 03.12.2009 la zi.

În fapt, s-a reţinut că, în noaptea de 08/09.02.2009, inculpatul FB împreună cu inculpaţii GG şi TC, au pătruns fără drept în locuinţa părţii vătămate MG, prin forţarea uşii de acces şi spargerea geamurilor locuinţei, după care, prin exercitarea de violenţe şi ameninţări, au deposedat partea vătămată MG de suma de 2000 lei şi alte bunuri.

La data de 07.04.2010, condamnatul FB, actualmente deţinut în Penitenciarul , a formulat cerere de revizuire a sentinţei penale nr. 1762/15.10.2009 a Judecătoriei Bacău, pronunţată în dosarul nr. 2527/180/2009 al Judecătoriei Bacău, invocând în esenţă, în susţinerea cererii de revizuire, faptul că martorii au dat declaraţii false şi că doreşte administrarea de probatorii pentru a dovedi că nu este vinovat de comiterea infracţiunilor pentru care a fost condamnat. S-a propus de către condamnat audierea martorilor: MC,MD…

În temeiul art.399 C.p.p., procurorul a procedat la efectuarea actelor de cercetare prealabilă ce se impuneau a fi efectuate în cauză, raportat la susţinerile revizuientului FB. Astfel, a fost audiată martora MD care precizează, în esenţă, că îl cunoaşte pe revizuient, însă nu are cunoştinţă de împrejurările/circumstanţele comiterii faptelor din data de 08.02.2009 de către revizuientul-condamnat. De asemenea, martorul BB afirmă că nu a perceput personal împrejurările/circumstanţele comiterii faptelor de către revizuient, însă a auzit despre acestea prin sat.

Cu privire la martorul GH, procurorul a depus diligenţe în scopul audierii acestuia, însă s-a constatat imposibilitatea audierii acestuia întrucât lipsea de la locuinţa sa. Procurorul nu a procedat la audierea martorului PC, dat fiind faptul că acesta a fost audiat nemijlocit de către prima instanţă, iar pe calea revizuirii nu se poate face o reapreciere a probatoriului deja administrat.

Verificând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire prin prisma celor invocate de către revizuient, precum şi din perspectiva tuturor motivelor de revizuire, dar şi văzând cercetările efectuate de către procuror, instanţa reţine următoarele:

Pentru a fi incident primul caz de revizuire, astfel cum acesta este stipulat de art.394 alin.1 lit.a C.pr.pen, este necesar a fi întrunită şi cerinţa prevăzută de art.394 alin.2 C.pr.pen., şi anume aceea ca pe baza faptelor şi împrejurărilor noi să se poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal, ori de condamnare. Coroborând prevederile art.394 alin.1 lit.a C.pr.pen. şi ale art.349 alin.2 C.pr.pen. se poate conchide că prin acestea se instituie condiţiile pentru o revizuire totală a hotărârii, în sensul că trebuie să se ajungă la o schimbare a soluţiei atacate, ci nu doar la o modificare a acesteia. Astfel, în caz de condamnare trebuie să se ajungă la achitare sau la încetarea procesului penal. Aceasta presupune ca faptele sau împrejurările noi şi necunoscute de instanţă să aibă aptitudinea concretă de a face dovada existenţei unor erori de judecată cu privire la faptele cauzei deduse judecăţii, eroare datorată necunoaşterii de către instanţa care a pronunţat hotărârea definitivă a unor fapte sau împrejurări noi, în funcţie de care soluţia din hotărâre devine neconformă cu adevărul obiectiv.

În prezenta cauză, se constată că revizuientul nu invocă existenţa unor fapte sau împrejurări noi, ci precizează că urmează a propune probe în apărare în faţa instanţei/procurorului ce îi va soluţiona cererea de revizuire.

Or, administrarea acestor probe apare ca fiind inadmisibilă întrucât instanţa de revizuire nu are posibilitatea de a proceda la reaudierea unor martori, la administrarea unor noi probe ori la reaprecierea probelor deja administrate de instanţa de fond, caz în care s-ar ajunge la o continuare a judecăţii în calea extraordinară de atac a revizuirii, lucru nepermis de către lege.

Din coroborarea declaraţiilor martorilor MD şi BB, audiaţi de către procuror, instanţa nu poate reţine că aceştia învederează fapte sau împrejurări noi, ci din contră, aceştia relatează că nu au luat cunoştinţă personal despre împrejurările/circumstanţele comiterii faptelor de către revizuient.

Avându-se în vedere cele ce precedă, instanţa conchide că primul motiv de revizuire, invocat de către FB, nu este incident în prezenta cauză, astfel încât nu poate produce efecte juridice.

Privitor la cel de al doilea motiv de revizuire, prevăzut de art. 394 lit. b C.pr.pen, de care se prevalează revizuientul, se constată că acesta nu a depus vreo hotărâre a instanţei de judecată ori vreun act procedural emis de către parchetul competent, din care să rezulte că vreun martor, expert ori interpret au comis infracţiunea de mărturie mincinoasă în cadrul desfăşurării procesului penal în care a fost condamnat acesta. În consecinţă, simplele alegaţii ale revizuientului nu pot constitui un temei pentru a fi incident în cauză cel de al doilea motiv de revizuire.

De asemenea, nici cel de al treilea motiv de revizuire prevăzut de art.394 lit.c C.p.p. nu este susţinut de vreun mijloc de probă, avându-se în vedere că nici un înscris avut în vedere la soluţionarea cauzei, nu a fost declarat fals în condiţiile legii.

Privitor la motivele de revizuire prevăzute de art.394 lit.d, e C.p.p., se constată că acestea nu sunt incidente în prezenta cauză.

Examinând şi din oficiu dosarul în urma verificărilor se constată că soluţia pronunţată este legală, temeinică şi reflectă probatoriul administrat în cauză, nu au intervenit fapte sau împrejurări noi şi care să nu fi fost avute în vedere la pronunţarea hotărârii, nici un înscris avut în vedere la soluţionarea cauzei, nu a fost declarat fals în condiţiile legii, nici un martor ori expert nu au comis infracţiunea de mărturie mincinoasă şi în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, criticile aduse sunt neîntemeiate şi lipsite de suport juridic.

Motivele invocate de către revizuientul FB nu se încadrează în motivele de revizuire prevăzute expres şi limitativ de art. 394 C.pr.pen. pentru a o face admisibilă în principiu conform dispoziţiilor art. 403 C.pr.pen.

Avându-se în vedere cele ce precedă, instanţa urmează a respingere ca nefiind admisibilă în principiu cererea de revizuire formulată de către revizuientul FB.

Etichete: