Top

Plati

SENTINŢA CIVILĂ NR. 645/24.02.2011

Deliberând asupra cauzei civile de fata constata următoarele:

Prin cerere înregistrată pe rolul acestei instanţe sub numărul 1833/260/13.04.2010 creditoarea SC E.K.SRL, in calitate de creditor cesionar a chemat în judecată pe debitorul A.A. solicitând instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care debitorul să fie somată la plata sumei de 1160,32 lei reprezentând debit principal şi penalităţi. Cu cheltuieli de judecată.

în motivarea cererii, creditoarea arată că debitul principal este datorat in baza serviciilor de telefonie prestate debitoarei, penalităţile şi taxa de reziliere sunt datorate în temeiul contractului.

în drept, creditoarea şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile OG nr. 5/2001, Codul Comercial şi Codul Civil..

în dovedirea cererii, creditoarea a solicitat, iar instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar, contract(f. 11) dovada cesiune de creanţă(f.22).

Acţiunea a fost legal timbrată cu suma de 39 lei, taxa judiciară de timbru, şi 0,30 lei, timbru judiciar.

Debitorul, legal citat, nu a formulat întâmpinare si nu s-a prezentat in faţa instanţei pentru a-şi susţine apărările.

La termenul din 18 noiembrie 2010 instanţa a solicitat creditoarei să depună o copie lizibilă a contractului care constituie temeiul pretenţiilor acesteia.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele.

în cauză, creditoarea a întemeiat pretenţiile sale pe contractul încheiat cu debitorul.

Art. 1 din O.G. nr. 5/2001 instituie anumite condiţii de admisibilitate ale procedurii speciale a somaţiei de plată şi anume 1. existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile, 2. creanţa să izvorască dintr-un contract sau dintr-un statut, regulament sau a altui înscris 3. contractul, statutul, regulamentul sau alt act juridic izvor al creanţei fie constatat printr-un înscris semnat de părţi sau însuşit de acestea prin alt mod admis de lege.

Cerinţele speciale de admisibilitate ale procedurii ordonanţei de plată trebuie întrunite în mod cumulativ.

Caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei se determină în conformitate cu prevederile art. 379 alin. 3 şi 4 C.proc.civ. potrivit cu care creanţa certă este aceea a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de

creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitoare sau recunoscute de dânsul.

Creanţa este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă sau şi a altor acte neautentice, fie emanând de la debitoare, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziţii legale sau a stipulaţiilor conţinute în actul de creanţă, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală.

Instanţa a solicitat creditoarei să depună o copie lizibilă a contractului care constituie temeiul pretenţiilor acesteia, având în vedere că înscrisul depus la fila 11 nu este lizibil.

Răspunzând la solicitarea instanţei creditoarea a depus o copie a înscrisului solicitat.

Se constată că această copie este, de asemenea, ilizibilă.

Prin urmare, instanţa apreciază că situaţia de fapt constând în imposibilitatea verificării calităţii de debitor a pârâtului chemat în judecată, precum şi a pretenţiilor creditoarei impun instanţei cercetări cu privire la raportul juridic dedus judecăţii, incompatibile cu procedura somaţiei de plată, ca procedură de soluţionare a petiţiilor, în care aparenţele cercetate de instanţa judiciară trebuie să susţină netăgăduit creanţa afirmată.

Constatând că, în lipsa unor înscrisuri lizibile se pune în discuţie certitudinea creanţei precum şi calitatea procesuală pasivă instanţa, apreciază ca neîndeplinite condiţiile pentru promovarea somaţiei de plată, astfel încât va respinge cererea ca neîntemeiată.

Această soluţie, întemeiată pe dispoziţiile speciale ale OG nr. 5/2001 nu are autoritate de lucru judecat faţă de promovarea cererii pendinte pe calea dreptului comun.

Etichete: