Top

Anulare contract vânzare-cumpărare

La ordine fiind soluţionarea recursurilor declarate de pârâţii M V , M V, şi L D A , L C I, împotriva sentinţei civile nr.315/14.10.2005 pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr.196/F/2002, în contradictoriu cu intimaţii S.C. V T SRL FOCŞANI, D.G.F.P. VRANCEA, B.R.D. -SUCURSALA VRANCEA, A.V.A.S. BUCUREŞTI, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI FOCŞANI, C.U.P. RA FOCŞANI, S.C. D SRL GALAŢI, H E şi O.R.C. – TRIBUNALUL VRANCEA, având ca obiect anulare contract vânzare – cumpărare.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică răspunde recurenta pârâtă M V personal , av. B I pentru recurenţii pârâţi L D A şi L C I , intimata DGFP Vrancea prin consilier juridic A D şi pentru intimata debitoare SC V T SRL prin lichidator SC C SRL Focşani, răspunde av. S.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile sunt motivate şi timbrate corespunzător, cu câte 18,3 lei RON taxă judiciară de timbru şi câte 1500 lei timbru judiciar, după care;

Apărătorul intimatei debitoare , av.S depune întâmpinare , înmânând şi celorlalte părţi prezente copie de pe aceasta.

Apărătorul recurenţilor pârâţi L D A şi L C depune acte cu opis înmânând şi recurentei prezente un exemplar.

Recurenta depune un set de acte constând în hotărâri judecătoreşti şi solicită termen pentru a lua cunoştinţă despre conţinutul întâmpinării şi a actelor primite astăzi.

Curtea, faţă de cererea recurentei, lasă cauza la a doua strigare acordând recurentei posibilitatea studierii actelor depuse astăzi la dosar.

La a doua strigare a cauzei răspund aceleaşi părţi care au fost prezente la prima strigare a cauzei.

Avocat S pentru intimata debitoare învederează că, la studierea dosarului instanţei a constatat că nu au fost înaintate toate actele din dosarul de lichidare şi cu încuviinţarea instanţei le depune în copie, la acest moment.

Reprezentantul intimatei DGFP Vrancea, faţă de actele depuse, precizează că are cunoştinţă de conţinutul acestora , astfel că , la acest termen consideră că se pot pune concluzii.

Recurenta pârâtă prezentă expune şi oral motivele de recurs depuse în scris la dosar precizând că în cauză este vorba de un contract de vânzare – cumpărare în care ambele părţi sunt persoane fizice şi nu o persoană fizică şi o societate.

Invocă excepţia necompetenţei materiale a instanţei comerciale, apreciind că, competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei de drept civil.

Mai arată că la data când s-a făcut vânzarea acestui imobil către adjudecatar H E , nu cunoşteau patrimoniul societăţii, iar înstrăinarea imobilului s-a făcut cu 2 luni înainte de a i se comunica hotărârea de lichidare. În atare situaţie susţine că la data înstrăinării imobilului actul de proprietate era în vigoare, aspect dovedit şi cu certificatul de sarcini eliberat de Cartea Funciară. Susţine că lichidatorul cunoştea la acel moment toate sarcinile ce grevau imobilul , iar vânzarea s-a efectuat în cadru legal, toate actele existente erau la vedere. Solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi depune concluzii scrise pentru a fi avute în vedere la pronunţare.

Apărătorul recurenţilor L D A şi L C apreciază hotărârea recurată ca fiind nelegală şi netemeinică pe excepţia de necompetenţă materială, apreciind că acţiunea de anulare act vânzare cumpărare este de competenţa Judecătoriei Focşani şi nu a judecătorului sindic. În atare situaţie apreciază ca fiind nule toate actele de procedură efectuate în cauză.

Pe fond, din actele depuse astăzi , respectiv extrasul de la Cartea Funciară şi alte acte, rezultă că imobilul a fost cumpărat cu credit bancar iar, cu diligenţe minime, judecătorul sindic ar fi putut constata că actul de proprietate al vânzătorilor nu era valabil, întrucât fusese anulat.

Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei la Judecătoria Focşani, competentă să judece cauza, iar în subsidiar, solicită admiterea recursului şi pe fond , respingerea cererilor.

Întrebată fiind de instanţă, la cererea apărătorului lichidatorului judiciar , recurenta prezentă a precizat că în prezent locuieşte în imobilul în litigiu, plătind chirie soţilor L.

Lichidator judiciar, prin av. S , pe excepţia necompetenţei susţine că instanţa de lichidări este competentă să judece cauza. Depune şi practică judiciară în acest sens.

Pe fond, solicită a se constata că la fila 12 – dosar fond exista adresa lichidatorului prin care solicita să i se confirme interdicţia de înstrăinare a imobilului, aspect despre care a luat la cunoştinţă la 10.02.2005. În atare situaţie nu mai era necesar ca în martie 2005 să se mai menţioneze această interdicţie. Pentru cele expuse, solicită respingerea recursurilor ca nefondate.

Reprezentantul intimatei DGFP Vrancea consideră că în mod temeinic şi legal judecătorul sindic a stabilit că imobilul aparţine SC V T SRL. Apreciază că imobilul a fost înstrăinat în mod fraudulos, motiv pentru care solicită respingerea recursurilor ca nefondate.

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la nr.196/F/2002 din 11 aprilie 2005 la Tribunalul Vrancea, DGFP VRANCEA, în calitate de creditor, a solicitat anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.232 din 18 martie 2005 la BNP C N prin care a fost înstrăinat imobilul proprietatea debitoarei SC V T SRL de către M V şi M V către L D A şi L C.

Prin cererea înregistrată la acelaşi număr din 25 martie 2005, lichidatorul judiciar desemnat în cauză a solicitat de asemenea în contradictoriu cu M V şi M V, pe de o parte şi L D A şi L C, pe de altă parte, anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.232/18 martie 2005 la BNP C N, încheiat între aceştia, restituirea către debitoarea SC V T SRL Focşani a bunului imobil teren şi construcţie situate în Focşani, şi autentificarea vânzării imobilului situat în Focşani efectuată de către lichidatorul judiciar către adjudecatara H E.

În motivarea celor două cereri, se arată că în fapt, imobilul înstrăinat aparţine debitoarei SC V T SRL, că ulterior trecerii la faliment, M V şi M V , în baza unei sentinţe nedefinitive prin care erau declaraţi proprietarii imobilului şi care în mod nelegal a fost intabulată , prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.232/18.03.2005 au înstrăinat imobilul, contract care este însă lovit de nulitate. Atât creditoarea cât şi societatea debitoare prin lichidator judiciar solicită admiterea cererilor, anularea contractului de vânzare cumpărare şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, precum şi autentificarea vânzării bunului către adjudecatara H E.

Pârâţii, prin întâmpinarea depusă la dosar au invocat în principal, necompetenţa materială a judecătorului sindic de a soluţiona cererile de anulare, iar pe fondul cauzei respingerea acestora, motivat de faptul că sunt persoane de bună credinţă şi că au încheiat actul de vânzare cumpărare determinaţi de faptul că reclamanţii sunt proprietarii imobilului, aşa cum rezultă din extrasul de carte funciară şi din actele de proprietate.

Excepţia necompetenţei materiale a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr.193 din 8 iunie 2005, rămasă irevocabilă.

Prin sentinţa civilă nr.2972 din 10 septembrie 2004 a Judecătoriei Focşani, judecătorul sindic a fost sesizat şi cu soluţionarea contestaţiei la executare formulată de M V împotriva actelor de executare întocmite de lichidatorul judiciar asupra imobilului situat în Focşani imobil care este proprietatea sa şi nu a debitoarei.

În fine, la data de 2 septembrie 2004, M V a formulat şi cerere de intervenţie în nume propriu, solicitând a se lua act, în baza sentinţei civile nr.4731/16 decembrie 2003 a Judecătoriei Focşani că imobilul este proprietatea sa şi nu a debitoarei SC V T SRL Focşani.

Judecătorul sindic, prin sentinţa civilă nr.315/14.10.2005, a admis cererile de anulare formulate de lichidatorul judiciar SC C SRL Focşani şi creditoarea DGFP Vrancea.

A anulat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.232/18.03.2005 de BNP C N şi a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul restituirii către debitoarea SC V T SRL Focşani a imobilului compus din teren şi casă de locuit, situat în Focşani.

A respins ca neîntemeiată cererea de intervenţie în nume propriu, formulată de M V.

A respins ca neîntemeiată, contestaţia la executare, formulată de M V.

A hotărât ca judecătorul sindic să se pronunţe asupra capătului de cerere privind autentificarea vânzării imobilului către adjudecatara H E, după rămânerea irevocabilă, a hotărârii de faţă.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că prin sentinţa civilă nr.24/22.01.2003 s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului împotriva debitoarei SC V T SRL, iar prin sentinţa civilă nr.168/1 iulie 2003 s-a dispus intrarea în faliment.

Deşi cunoşteau această împrejurare, M V, asociat şi administrator al societăţii debitoare şi M V, creditoare a aceleiaşi societăţi, au formulat o acţiune în constatare în contradictoriu cu SC V T SRL, fără a arăta că pârâta este în faliment. Prin sentinţa civilă nr.4731/16.12.2003 a Judecătoriei Focşani s-a constatat perfectă vânzarea cumpărarea încheiată de părţi, având ca obiect imobilul din Focşani.

Prin decizia civilă nr.191/A din 11 martie 2003 a Curţii de Apel Galaţi, s-a anulat sentinţa civilă susarătată, iar prin decizia civilă nr.501/A/15 aprilie 2005 s-a respins ca nefondată acţiunea în constatare perfectă vânzare cumpărare.

În pofida anulării sentinţei civile ce reprezenta titlul de proprietate al celor doi, la data de 18 martie 2005, M V şi M V au înstrăinat imobilul în litigiu către L D A şi Lr C I.

A reţinut judecătorul sindic că, urmare desfiinţării titlului vânzătorilor, sunt desfiinţate şi drepturile pe care aceştia le-au constituit în favoarea terţilor.

Mai mult, terţii L A şi L C , cu diligenţe minime, dacă ar fi verificat titlul vânzătorilor, ar fi constatat că acesta nu mai era în fiinţă.

De asemenea, actul este lovit de nulitate absolută, fiind încheiat în frauda legii, în scopul de a-l scoate din patrimoniul societăţii falite, în dauna creditorilor acesteia.

Î m p o t r i v a acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs atât pârâţii M V şi M V, cât şi pârâţii L D A şi L C, înregistrat sub nr.2754/2005 pe rolul Curţii de Apel Galaţi – Secţia comercială, maritimă şi fluvială.

Recurenţii M V şi M V au criticat sentinţa recurată sub aspectul nelegalităţii, pentru următoarele motive:

În mod greşit, judecătorul sindic prin sentinţa civilă nr.193/8.06.2005, a respins excepţia de necompetenţă materială a judecătorului sindic.

Astfel, disp.art.9 din Legea nr.64/1995 republicată se referă doar la actele încheiate de administrator privind bunurile societăţii debitoare, nu la actele juridice încheiate de persoane fizice.

De asemenea, în mod greşit s-a reţinut incidenţa disp.art.11 alin.1 pct.e, întrucât judecătorul sindic nu are competenţa de soluţionare a oricăror cereri privind dreptul de proprietate asupra unor bunuri din averea debitoarei.

Pe fondul cauzei, a susţinut că, la data perfectării actului de vânzare cumpărare, sentinţa civilă nr.4731/16.12.2003 a Judecătoriei Focşani era definitivă şi irevocabilă şi s-a bazat pe clauza cuprinsă în procesul verbal din 14.02.2002. De asemenea, judecătorul sindic a ignorat faptul că, din anul 2000 toate taxele şi impozitele aferente imobilului au fost plătite de pârâţii M.

De asemenea, pârâţii L D şi L C I au fost cumpărători de bună credinţă, de vreme ce actul s-a bazat pe extrasul de carte funciară nr.6819/18.03.2005 şi certificatul fiscal nr.838/16.03.2005.

Pârâţii L A şi L C, au criticat sentinţa recurată sub următoarele aspecte:

În primul rând, judecătorul sindic a încălcat competenţa materială a altei instanţe (instanţa civilă) de vreme ce potrivit art.11 lit.e coroborat cu art.29 lit.c, art.60 şi art.61 alin.1 din Legea nr.64/1995 republicată, lichidatorul poate solicita doar anularea actelor frauduloase încheiate de debitoare. Or, actul nu a fost perfectat de societatea debitoare, ci de persoane fizice.

Pe fondul cauzei, au susţinut că au fost cumpărători de bună credinţă, de vreme ce vânzătorii figurau ca proprietari ai imobilului în cartea funciară.

Or, potrivit art.27 din Legea nr.7/1996, înscrierile în cartea funciară devin opozabile faţă de terţi de la data înregistrării cererii. Cumpărătorii nu au cunoscut faptul că, cu o săptămână înaintea vânzării, hotărârea judecătorească ce constituia titlul vânzătorilor fusese anulată. Buna credinţă a recurenţilor, care, de altfel se prezumă, până la proba contrarie, rezultă şi din faptul că pentru a plăti preţul au contractat un împrumut de la Banca Transilvania.

Ca atare, au solicitat că se constate că, în speţă, caducitatea titlului de proprietate al transmiţătorului cu titlu oneros nu este de natură să atragă caducitatea actului în ce îl priveşte pe terţul achizitor, câtă vreme a fost de bună credinţă.

În dovedirea recursului, pârâţii L D A şi L C s-au folosit de proba cu înscrisuri: copia sentinţei civile nr.4371/16.12.2003 a Judecătoriei Focşani, certificatul de urbanism nr.231/2.03.2005, certificatul fiscal nr.6728/16.03.2005, extras de carte funciară nr.1414/18.03.2005, contract de vânzare cumpărare, copia încheierii nr.6858/18.03.2005, privind intabularea dreptului de proprietate al cumpărătorilor.

În combaterea recursului, debitoarea SC V T SRL, prin lichidator judiciar, s-a folosit de proba cu înscrisuri, copia sentinţei civile nr.57/11 martie 2004, pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr.196/F/2002 al Tribunalului Vrancea, copia deciziei civile nr.391/A/11 martie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, raport de expertiză tehnică judiciară, proces verbal de adjudecare la licitaţie publică din 16.07.2004, tabelul definitiv consolidat al creanţelor, publicaţii de vânzare din 7.06.2004, copia sentinţei civile nr.3523/10.11.2005 a Judecătoriei Focşani.

Recursurile sunt n e f o n d a t e, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În ce priveşte încălcarea de către judecătorul sindic a competenţei materiale a altei instanţe (a instanţei civile), reţine că la data perfectării actului a cărui anulare s-a solicitat , imobilul în litigiu făcea parte în mod indubitabil din averea debitoarei falite. Astfel, sentinţa civilă nr.4731/16.12.2003 a Judecătoriei Focşani ce constituia pretinsul titlu al vânzătorilor la data de 18.03.2005 (data vânzării) fusese deja anulată prin decizia civilă nr.391/A din 11 martie 2005 a Curţii de Apel Galaţi.

În speţă, sunt prin urmare aplicabile disp.art.49 alin.1 din Legea nr.64/1995 republicată, potrivit cărora în afară de cazurile prevăzute de lege sau de cele autorizate de judecătorul sindic, toate actele efectuate de debitor după deschiderea procedurii sunt nule.

Atribuţiile prevăzute de art.11 din Legea nr.64/1995 republicată, pentru judecătorul sindic, au caracter exemplificativ şi nu exhaustiv, fapt ce rezultă din sintagma „principalele atribuţii”. Dacă legea stabileşte că judecătorul sindic are competenţa de a soluţiona acţiunile introduse de administrator sau lichidator pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii, cu atât mai mult anularea acestor transferuri, efectuate după deschiderea procedurii cad în sarcina judecătorului sindic. De precizat că textul de lege face referire la diminuarea patrimoniului societăţii aflate în insolvenţă, fără a impune ca actul de înstrăinare să fie semnat de înstrăinător, în calitate de reprezentant al debitoarei în insolvenţă sau în nume propriu (ca în prezenta speţă). Important este faptul că înstrăinarea de bunuri ale debitorului, după deschiderea procedurii insolvenţei, sunt efectuate în scopul sustragerii acestora de la aplicarea procedurii cu consecinţa fraudării creditorilor.

Cât priveşte buna credinţă a cumpărătorilor, faţă de care operează regula de drept potrivit căreia nevalabilitatea titlului vânzătorilor nu atrage şi nulitatea titlului subachizitorului cu titlu oneros, reţine că această regulă nu se aplică în materia specială a procedurii insolvenţei.

Astfel, chiar dacă am aprecia că pârâţii L au avut convingerea că imobilul aparţine vânzătorilor M pe baza înscrierilor din cartea funciară (art.27 din Legea nr.7/1996), deşi în raport de alte elemente (faptul că imobilul a făcut obiectul unei vânzări la licitaţie, în cadrul procedurii insolvenţei, în cadrul căreia s-au publicat anunţuri de vânzare în publicaţii locale, încă din anul 2004 – filele 71-72 şi 87 din dosar sau împrejurarea că vânzătorii locuiesc încă în imobil – a se vedea consemnările din încheierea din 13.01.2006), această bună credinţă este discutabilă, este o împrejurare lipsită de relevanţă.

Din coroborarea disp.art.49 alin.1 şi art.50 alin.1 şi 2 din Legea nr.64/1995, republicată, rezultă cu prisosinţă că actele încheiate de debitor după deschiderea procedurii, deci după ridicarea dreptului de administrare şi dispoziţie al foştilor reprezentanţi ai debitoarei – persoană juridică sunt nule de drept, fără ca legea să proteguiască pe terţii contractanţi de bună credinţă. Astfel, potrivit art.48 alin.3 , prejudiciile suferite de terţii de bună credinţă vor fi reparate de persoanele care au încheiat actele fără a fi atinsă averea debitorului. Or, neatingerea averii debitorului conduce la concluzia că pârâţii cumpărători nu se pot apăra, invocându-şi buna credinţă, cu consecinţa păstrării titlului de proprietate, în dauna creditorilor.

Prin urmare, regula instituită de doctrină şi practică pe considerente de echitate şi utilitate socială, nu-şi găseşte aplicabilitate în această materie, ce ocroteşte interesul colectiv al creditorilor.

Faţă de considerentele ce preced, potrivit art.312 alin.1 c.pr.civ. va respinge cele două recursuri ca nefondate.

R E S P I N G E recursurile declarate de pârâţii M V , M V, L D A , L C I, a, împotriva sentinţei civile nr.315/14.10.2005 pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr.196/F/2002, ca fiind nefondate.

I r e v o c a b i l ă.

Etichete: