Top

Calculul rentei lunare a unui veteran de război în urma intrării în vigoare a Legii nr.210/2004.

Prin sentinţa civilă nr. 877/24.04.2007 a Tribunalului Galaţi, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul P.G. în contradictoriu cu pârâta M.A.I. Bucureşti.

A fost obligată pârâta să calculeze renta lunară datorată reclamantului, în funcţie de nivelul soldei de grad şi al soldei de funcţie la minim ale unui sublocotenent din cadrul M.A.I. începând cu luna martie 2004.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele.

Reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plat rentei lunare începând cu luna martie 2004 potrivit Legii nr. 210/2004.

A arătat că, potrivit art. 14 din Legea nr. 44/1994, veteranii de război decoraţi cu medalia „Crucea Comemorativă a celui de-al doilea război mondial 1941-1945” beneficiază de o rentă lunară echivalentă cu 25% din solda de grad a unui sublocotenent.

Legea a fost modificată prin O.U.G. nr. 12/2004 în sensul că, începând cu luna martie 2004, renta se calculează în funcţie de nivelul soldei de grad şi funcţie la minim ale unui sublocotenent din cadrul M.A.I.

Analizând şi coroborând materialul probator administrat în cauză, prima instanţă a reţinut următoarele.

Reclamantul, începând cu data de 01.12.2000, beneficiază de indemnizaţia prevăzută de art. 12 din Legea nr. 44/1994 precum şi de o rentă prevăzută de O.U.G. nr. 215/2000 care a modificat şi completat Legea nr. 44/1994.

Conform O.U.G. nr..12/2004, începând cu luna martie 2004, renta lunară prevăzută de art. 13 şi 14, se calculează după caz, în funcţie de nivelul soldei de grad şi al soldei de funcţie la minim al unui sublocotenent din cadrul M.Ap.N., stabilite în conformitate cu legea.

A apreciat instanţa că, renta lunară nu reprezintă un procent de 25% din solda de grad, aşa cum susţine pârâta, ci din cuantumul soldei de grad şi soldei de funcţie la minim ale unui sublocotenent din cadrul M.Ap.N.

Întrucât pârâta a calculat drepturile de rentă ale reclamantului cu încălcarea dispoziţiilor legale sus arătate, acţiunea a fost admisă.

Împotriva acestei sentinţe civile a declarat recurs pârâta M.I.R.A. susţinând că prin completarea de către O.U.G. nr. 12/2004 a Legii nr. 44/1994 cu art. 141, s-a dorit aplicarea unui tratament egal tuturor veteranilor de război care beneficiau de prevederile Legii nr. 44/1994, în sensul stabilirii cuantumului rentei lunare, prin raportare, după caz, la nivelul soldei de grad şi/sau al soldei de funcţie la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării.

Prin dispoziţiile O.U.G. nr. 12/2004 nu au fost modificate dispoziţiile art. 13 şi 14 din Legea nr. 44/1994.

Prin decizia civilă nr.691/R/24 iulie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârât M.I.R.A. împotriva sentinţei nr.877 din data de 24 aprilie 2007 a Tribunalului Galaţi,faţă de următoarele considerente:

Interpretarea dată de recurentă art. 141 din O.U.G. nr. 12/2004 este proprie şi nu se regăseşte în textul articolului invocat.

Astfel, textul legal este clar, lipsit de echivoc şi prevede că, începând cu luna martie 2004, renta lunară prevăzută la art. 13 şi 14 se calculează, după caz, în funcţie de nivelul soldei de grad şi al soldei de funcţie la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, stabilite conform legii.

Legiuitorul nu a prevăzut expresia „şi/sau”, aşa cum susţine recurenta ci doar cuvântul „şi”. În aceste condiţii, nu putem reţine motivele de recurs ca fiind întemeiate , faţă de normele de interpretare gramaticală a actului normativ şi faţă de faptul că recurenta adaugă la lege.

Chiar şi din nota de fundamentare a O.U.G. nr. 12/2004 rezultă clar, intenţia legiuitorului indicată în ultimele fraze, în care se arată că, prezentul act normativ prevede completarea Legii nr. 44/1994 republicată în sensul că, începând cu luna martie 2004, renta veteranilor de război să se calculeze în funcţie de nivelul soldei de grad şi a soldei de funcţie la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.

Ori, unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă,.

Faţă de aceste considerente, sentinţa primei instanţe este legală şi temeinică din toate punctele de vedere şi, în baza disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul.

Etichete: