Top

Plângerea formulată în baza art.278 1 din Codul de procedură penală. Obligaţia instanţei, în cazul pronunţării soluţiei prevăzută de art.2781 alin.8 lit.b din Codul de procedură penală, de a arăta motivele pentru care a trimis cauza procurorului

Petentul S.L a formulat la data de 27.03.2007 plângere penală împotriva intimatului S.P., nepotul său, susţinând că în seara zilei de 28.01.2007, în timp ce se afla în grădina locuinţei sale din comuna U., judeţul V., a fost lovit cu un bolovan în cap de către intimat. În urma loviturii a suferit o fractură temporo parietală.

Prin rezoluţia nr.133/P/2007 din 10.04.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea s-a început urmărirea penală faţă de intimatul Ş.P pentru infracţiunea de tentativă de omor calificat, prev.de art. 20 Cod penal, raportat la art. 174, 175 lit,c Cod penal.

In urma probelor administrate în timpul urmăririi penale, prin Ordonanţa nr. 133/P/2007 din 15.05.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatului Ş.P pentru infracţiunea de tentativă de omor prev.de art. 20 Cod penal cu referire la art. 174 Cod penal potrivit art. 11 pct.1 lit.b Cod proc.penală şi art. 10 lit.d Cod proc.penală.

In motivarea ordonanţei s-a arătat că din certificatul medico-legal rezultă că petentul Ş.L. a prezentat hematom epicranian, fractură craniană fără deplasare, leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure şi care pot data din 28.01.2007.

S-a mai reţinut că în prima parte a zilei de 28.01.2007 între Ş.L şi soţia fratelui său , Ş.E, a avut loc un incident, în sensul că petentul a lovit-o pe cumnata sa cu pumnii şi cu picioarele.

Atunci când fiul lui Ş.E, intimatul Ş.P s-a întors de la serviciu în jurul orei 17,00 petentul Ş.L a început din nou scandalul, dar nimeni nu a recunoscut că s-ar fi aruncat cu vreun obiect în petent.

In ordonanţă se concluzionează că deşi rezultă cu certitudine că între cele două familii există un conflict permanent, nu s-a putut stabili că lovitura primită în cap de Ş.L se datorează lui Ş.P sau altui membru al familiei.

Se mai arată în ordonanţă că, ţinând seama de faptul că petentul se află mai tot timpul sub influenţa băuturilor alcoolice, este posibil să fi căzut şi în cădere să se fi lovit cu partea stângă a capului de o piatră.

Împotriva acestei ordonanţe petentul Ş.L a formulat plângere la procurorul ierarhic, care a fost respinsă prin ordonanţa nr. 877/III/2/2007 din 22.06.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea.

Prin Sentinţa penală nr. 394/21.09.2007, Tribunalul Vrancea a admis plângerea formulată potrivit art. 2781 Cod procedură penală de petent.

A desfiinţat ordonanţa nr. 133/P/2007 din 15 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea şi a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea pentru redeschiderea urmăririi penale.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că urmărirea penală este incompletă.

Astfel, prima instanţă a considerat că, chiar dacă din actul medico-legal rezultă că leziunile cauzate părţii vătămate s-ar fi putut produce şi prin lovire de corpuri dure, organul de urmărire penală trebuia să administreze probe din care să rezulte indubitabil această situaţie. Astfel, se impune identificarea şi audierea unor martori care să nu fie în relaţii de rudenie cu părţile.

Totodată, tribunalul a considerat că organul de urmărire penală trebuia să ceară lămuriri medicului legist dacă leziunile au pus în primejdie viaţa petentului, în vederea unei încălcări juridice corecte a faptei.

S-a reţinut că ordonanţa procurorului este şi nelegală, deoarece urmărirea penală a început faţă de intimat pentru infracţiunea de tentativă de omor calificat prev.de art. 20 Cod penal, raportat la art. 174, al.1, 175 al.1 lit.c Cod penal, iar rezoluţia de scoatere de sub urmărire penală s-a dat pentru infracţiunea de tentativă de omor prev.de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal.

De asemenea, deşi s-a motivat în cuprinsul ordonanţei că nu s-a dovedit împrejurarea că intimatul a lovit pe petent, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatului pe un alt motiv şi anume că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, fără a se preciza care anume.

Împotriva sentinţei penale nr.394/21.09.2007 a Tribunalului Vrancea a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, criticând-o ca nelegală, deoarece în mod greşit prima instanţă a admis plângerea petentului şi a trimis cauza la procuror pentru redeschiderea urmăririi penale.

Prin Decizia penală nr.715/R/2007,Curtea de Apel Galaţi a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, a casat sentinţa penală nr.394/2007 a Tribunalului Vrancea şi, în rejudecare a respins ca nefondată plângerea petentului S.L.

Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a avut în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art.2781 alin.8 lit.b Cod procedură penală, atunci când admite plângerea, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, judecătorul este obligat să indice faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin ce anume mijloace de probă.

Dispoziţiile instanţei sub aspectul faptelor şi împrejurărilor ce urmează a fi constatate şi a mijloacelor de probă indicate sunt, potrivit dispoziţiilor art.273 alin.11 din Codul de procedură penală, obligatorii pentru organul de urmărire penală.

Interpretarea coroborată a textelor de lege mai sus enunţate conduce la concluzia că judecătorul trebuie să indice în mod concret fiecare faptă sau împrejurare ce urmează a fi constatată şi fiecare mijloc de probă ce urmează a fi administrat, deoarece numai în acest mod poate fi angajată obligaţia organului de urmărire penală de a respecta indicaţiile instanţei.

În speţă, prima instanţă a dispus desfiinţarea rezoluţiei de scoatere de sub urmărire penală privind pe intimatul Ş.P şi trimiterea cauzei la procuror pentru redeschiderea urmăririi penale, fără a indica, în mod concret, care sunt faptele sau împrejurările care trebuie dovedite şi prin ce anume mijloace de probă.

Indicaţia instanţei, în sensul că „se impune identificarea şi audierea unor martori care să nu fie în relaţii de rudenie cu părţile” are un caracter general şi nu se poate constitui într-o obligaţie pentru organul de urmărire penală, atâta timp cât din actele dosarului nu rezultă indicii că, în afara celor 5 martori deja audiaţi, care sunt rude sau afini cu părţile, ar exista şi alte persoane care au cunoştinţă despre fapta care a făcut obiectul urmăririi penale.

Totodată, clarificările de natură medico-legală indicate de prima instanţă-în sensul de a se restabili dacă leziunile suferite de partea vătămată i-au pus în primejdie viaţa-ar fi fost relevante doar în cazul în care s-ar fi dovedit că aceste leziuni au fost cauzate de făptuitor, deoarece numai în acest caz s-ar fi pus problema corectei încadrări juridice a faptei.

În condiţiile în care, în urma administrării tuturor probelor identificate de către organele de urmărire penală, nu a putut fi înlăturată prezumţia de nevinovăţie a făptuitorului Ş.P şi nu s-a conturat convingerea că acesta ar fi săvârşit vreo faptă prevăzută de legea penală, în mod corect, s-a dispus, prin rezoluţia atacată, scoaterea de sub urmărire penală pentru infracţiunea de tentativă de omor.

Este adevărat că, în raport cu expozitivul ordonanţei-din care rezultă că fapta pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale nu există – s-ar fi impus scoaterea de sub urmărire penală, în temeiul art.11 pct. 1 lit.b raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală ( şi nu al art.10 lit. d Cod procedură penală, aşa cum în mod greşit s-a dispus), dar această contradicţie putea fi clarificată de către prima instanţă, fără a impune desfiinţarea ordonanţei atacate şi trimiterea cauzei la procuror pentru redeschiderea urmăririi penale.

Etichete: