Top

Legea nr. 10/2001. Dovada calităţii de persoană îndreptăţită la beneficiul acestui act normativ.

Stabilirea calităţii de moştenitor (legal sau testamentar) a persoanei îndreptăţite la beneficiul Legii nr. 10/2001 se face potrivit legii civile române, norma referitoare la accesul moştenitorilor persoanei îndreptăţite la beneficiul legii implicând o analiză calificată a actelor doveditoare depuse de solicitant (acte de stare civilă, certificate de moştenitor, dacă acestea există, testamente) pentru stabilirea calităţii de moştenitor legal sau testamentar.

Art. 22 din Legea nr. 10/2001 nu conţine prevederi speciale în ceea ce priveşte dovedirea dreptului de proprietate al persoanei îndreptăţite asupra imobilelor solicitate şi, eventual, a calităţii sale de moştenitor al fostului ori adevăratului proprietar, ceea ce înseamnă că sunt aplicabile regulile de drept comun, dovada calităţii de moştenitor făcându-se cu certificatul de moştenitor sau de legatar, ori hotărârea judecătorească iar, în lipsa acestora, prin orice alte mijloace de probă care atestă legătura de rudenie, acceptarea moştenirii, etc., respectiv acte de stare civilă, testamentul întocmit de defunct şi altele.

Decizia civilă nr. 278/A/13.10.2009 a Curţii de Apel Galaţi

Reclamanţii P.M., P.C. şi P.O. au chemat în judecată pe pârâta Municipiul Brăila, prin Primar solicitând anularea dispoziţiei nr. 4720/24.02.2004 şi restituirea în natură a imobilului situat în Brăila, Bulevardul Al. I. Cuza, nr. 112 (fost 118).

În motivarea cererii reclamanţii au arătat că sunt moştenitorii autorului P.P., decedat la data de 3.11.2002, titular al notificării adresate Primăriei Municipiului Brăila. Imobilul aflat în litigiu a intrat în proprietatea defunctului G.A. în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1178/1946, imobil ce a fost preluat de către stat în baza Decretului nr. 223/1974. Defunctul G.A. a fost fratele defunctei A.A., defunctă care a lăsat aproape toate bunurile sale membrilor familiei P., în baza testamentului autentificat în 26.09.1995. Deoarece preluarea a fost abuzivă iar reclamanţii sunt persoane îndreptăţite, aceştia au apreciat că se justifică restituirea imobilului în natură.

În întâmpinarea formulată, pârâta Municipiul Brăila, prin Primar a arătat că nu există niciun certificat de moştenitor de pe urma defunctului G.A. din care să rezulte că sora sa, A.A., are vocaţie succesorală la imobilul a cărui restituire în natură se solicită. Mai mult, prin procura autentificată sub nr. 2459/1974, defunctul A.G. împuterniceşte pe A.M. să administreze imobilul aflat în litigiu. La data decesului, în patrimoniul defunctului G.A., nu se mai afla acest imobil deoarece fusese preluat de stat.

Prin sentinţa civilă nr. 165 din 23.02.2009 a Tribunalului Brăila, acţiunea reclamanţilor a fost respinsă ca nefondată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, deşi s-a făcut dovada că defunctul P.P. este moştenitor testamentar al defunctei A.A. nu s-a făcut dovada că aceasta din urmă este moştenitor legal sau testamentar al defunctului G.A., proprietarul imobilului preluat abuziv.

Împotriva sentinţei civile nr. 165 din 23.02.2009 a Tribunalului Brăila au declarat apel reclamanţii criticând-o pe motive de nelegalitate şi netemeinicie.

În esenţă, reclamanţii au susţinut că actele depuse la dosar dovedesc pe deplin calitatea defunctei A.A. de moştenitor al fostului proprietar al imobilului în litigiu, G.A., sens în care au solicitat ca, pe baza reanalizării acestora, instanţa să admită apelul şi, schimbând în tot sentinţa atacată, să admită acţiunea aşa cum a fost formulată.

Prin decizia civilă nr. 278 din 13.10.2009 a Curţii de Apel Galaţi apelul reclamanţilor a fost admis. A fost schimbată în tot sentinţa atacată şi, în rejudecare, a fost admisă contestaţia, a fost anulată dispoziţia emisă de Primar şi s-a dispus restituirea în natură a terenului în litigiu către reclamanţi, instanţa de apel reţinând, în acest sens, următoarele:

Potrivit art. 4.4 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, în toate cazurile, stabilirea calităţii de moştenitor (legal sau testamentar) a persoanei îndreptăţite la beneficiul Legii nr. 10/2001 se face potrivit legii civile române.

Pe de altă parte, art. 4.2 din Normele metodologice mai stabileşte că norma referitoare la accesul moştenitorilor persoanei îndreptăţite la beneficiul legii implică o analiză calificată a actelor doveditoare depuse de solicitant (acte de stare civilă, certificate de moştenitor, dacă acestea există, testamente) pentru stabilirea calităţii de moştenitor legal sau testamentar.

Pornind de la aceste dispoziţii legale, Curtea a constatat că, în speţă, deşi instanţa de fond a făcut o analiză atentă a tuturor actelor depuse de reclamanţi la dosar, concluzia la care a ajuns, în sensul că acestea nu sunt suficiente pentru a demonstra calitatea defunctei A.A. de moştenitor legal sau testamentar al fostului proprietar al imobilului în litigiu, G.A., este greşită.

Art. 22 din Legea nr. 10/2001 nu conţine prevederi speciale în ceea ce priveşte dovedirea dreptului de proprietate al persoanei îndreptăţite asupra imobilelor solicitate şi, eventual, a calităţii sale de moştenitor al fostului ori adevăratului proprietar, ceea ce înseamnă că sunt aplicabile regulile de drept comun.

Astfel, dovada calităţii de moştenitor se face, de regulă, cu certificatul de moştenitor sau de legatar, ori hotărârea judecătorească iar, în lipsa acestora, prin orice alte mijloace de probă care atestă legătura de rudenie, acceptarea moştenirii, etc., respectiv acte de stare civilă, testamentul întocmit de defunct şi altele.

În speţă, este adevărat că reclamanţii nu au putut prezenta un certificat de moştenitor care să ateste, dincolo de orice dubiu, calitatea de moştenitoare a defunctei A.A. în succesiunea fostului proprietar al imobilului revendicat, G.A..

Acest lucru nu a fost posibil, însă, din cauza unor împrejurări obiective, independente de voinţa reclamanţilor întrucât, aşa cum s-a reţinut şi de către instanţa de fond, deschiderea succesiunii defunctului G.A. a avut loc în urmă cu 30 de ani, respectiv în 1979, în SUA, fiind evidente impedimentele de natură temporală şi spaţială care i-au pus pe reclamanţi în imposibilitatea de a produce o asemenea dovadă, deşi diligenţe în acest sens au fost depuse.

În lipsa certificatului de moştenitor, însă, Curtea a apreciat că, în cauză, au fost administrate suficiente alte dovezi pe baza cărora se poate reţine că defuncta A.A. justifică calitatea de succesoare a lui G.A..

Astfel, din extrasul de pe certificatul de naştere emis pe numele A.A. şi din certificatul de botez de la fila 103 dosar fond, privindu-l pe G.A., rezultă că cei doi sunt fraţi (din părinţii A. şi M.).

Aceştia au mai avut un frate, M.A., decedat la data de 26.02.1993.

Cum data decesului este mult anterioară momentului apariţiei Legii nr. 10/2001, iar soţia supravieţuitoare a acestuia nu a urmat procedura administrativă reglementată prin acest act normativ, este evident că M.A. ori moştenitorii acestuia nu au calitatea de persoane îndreptăţite în sensul Legii nr. 10/2001, A.A. fiind singura moştenitoare a lui A.G. în ceea ce priveşte imobilul în litigiu, acesteia profitându-i şi cota ce i-ar fi revenit fratelui decedat, M.A., în conformitate cu dispoziţiile art. 4.7. din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.

Pe de altă parte, calitatea de moştenitoare a A.A. rezultă şi din împrejurarea că aceasta a fost citată la deschiderea succesiunii de pe urma defunctului G.A., iar în baza ordinului de plată telegrafic din 19.06.1984 a fost transferată, în favoarea acesteia, suma de 3,482.95 US$, suma ce provenea din succesiunea menţionată.

În înscrisul emanat de la B.R.C.E. adresat numitei A.A. se menţionează în mod expres că „în urma drepturilor ce vi se cuvin din succesiunea lui G.A., decedat în SUA la 28.04.1979, vă facem cunoscut că prin ordinul de plată s-a transferat suma de 3482,95 USD ce provine din succesiunea menţionată”.

Prin înscrisuri oficiale emise la data de 19.02.1980 şi 19.03.1980 de Societatea de bancă elveţiană, numitei A.A., în calitate de moştenitoare a defunctului G.A., i-a fost comunicat faptul că bunurile defunctului G.A. au fost transferate în Statele Unite, din ordinul administratorului succesiunii G.L.M..

În sfârşit, din cuprinsul cererii adresate Primăriei Galaţi în noiembrie 2001, de soţia celui de-al treilea frate, M.A., rezultă, de asemenea, că A.A. şi M.A., fraţi ai defunctului G.A., sunt singurii moştenitori ai acestuia.

Curtea a reţinut că toate aceste înscrisuri dovedesc calitatea de moştenitoare a numitei A.A. în succesiunea defunctului G.A. astfel încât, Curtea a constatat că motivul care a stat la baza respingerii notificării formulate de aceasta, menţinut ca atare şi de către instanţa de fond, este neîntemeiat.

În consecinţă, reţinând că s-a făcut dovada calităţii de moştenitor, atât în ceea ce o priveşte pe defuncta A.A. cât şi în ceea ce îi priveşte pe moştenitorii acesteia, respectiv reclamanţii din prezenta cauză, precum şi dovada preluării abuzive a imobilului în litigiu, prin Decizia nr. 571 din 17.12.1976 emisă în baza Decretului nr. 223/1974, având în vedere, totodată, şi faptul că restituirea în natură a imobilului revendicat este posibilă, acesta fiind ocupat de chiriaşi, Curtea, în conformitate cu dispoziţiile art. 296 Cod procedură civilă, a admis apelul declarat de reclamanţi şi, schimbând în tot sentinţa atacată, a admis contestaţia şi a anulat dispoziţia emisă de Primar, dispunând restituirea în natură a imobilului.

Etichete: