Somatie de plata

Dosar nr. 9465/212/2008

R O M Â N I A

JUDECATORIA CONSTANTA

SECTIA CIVILA

SENTINTA CIVILA NR. 11320

Sedinta publica de la 23.06.2008

Pe rol solutionarea cauzei civile având ca obiect somatia plata, actiune formulata de creditoarea SC A SRL cu sediul in Constanta, în contradictoriu cu debitoarea SC MOG SRL cu sediul in Iasi.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în sedinta publica din data de 16.06.2008 au fost consemnate în încheierea de sedinta de la acea data ce face corp comun cu prezenta sentinta, când instanta avand nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea pentru data de 23.06.2008, când ,

I N S T A N T A

Deliberând asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr. 9465/212/2008, creditoarea SC A SRL a chemat în judecata pe debitorul SC MOG SRL, solicitând instantei emiterea somatiei de plata pentru suma de 2860 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr.0001332/2008, cu cheltuieli de judecata.

În motivarea cererii, creditoarea arata ca a asigurat transportul marfurilor societatii debitoare pe ruta Constanta-Iasi, sens în care a fost perfectata o scrisoare de transport si a fost emisa factura fiscala, ce nu a fost achitata pâna în prezent. Creditoarea învedereaza totodata ca este titulara unei creante certe, lichide si exigibile.

În drept, cererea a fost întemeiata pe dispozitiile OG nr.5/2001.

Debitorul, desi legal citat, nu a formulat întâmpinare si nu s-a înfatisat în fata instantei.

Analizând actele dosarului, instanta retine urmatoarele:

La dosarul cauzei a fost depusa factura fiscala emise de catre societatea creditoare si însusita prin semnatura si stampila, de catre debitoare.

Potrivit art. 1 alin. 1 din OG nr.5/2001 procedura somatiei de plata se desfasoara, la cererea creditorului, în scopul realizarii de bunavoie sau prin executare silita a creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însusit de parti prin semnatura ori în alt mod admis de lege si care atesta drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrari sau orice alte prestatii.

Raportând cererea creditoarei la dispozitiile legale anterior mentionate instanta apreciaza ca este întemeiata,aceasta facând dovada unei creante certe lichide si exigibile în cuantum de 2860 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale depuse.

Pentru aceste considerente, instanta va admite cererea si va soma debitorul la plata sumelor solicitate.

În baza art. 6 alin. 3 din OG nr.5/2001, instanta va fixa un termen de plata de 20 zile de la comunicarea prezentei sentinte.

Potrivit art. 274 Cod procedura civila, partea care a cazut în pretentii va fi obligata, la cerere, la plata cheltuielilor de judecata. Constatând ca debitorul este cel care a cazut în pretentii si existând si o cerere în acest sens, instanta îl va obliga pe acesta la plata în favoarea creditoarei a sumei de 39,3 RON cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând taxa de timbru si timbru judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Admite cererea formulata de creditoarea SC A SRL cu sediul in Constanta, în contradictoriu cu debitoarea SC MOG SRL cu sediul in Iasi.

Someaza debitorul, SC MOG SRL sa plateasca creditoarei urmatoarele sume:

– 2860 lei, reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr.0001332/16.01.2008

– 39,30 lei, reprezentând cheltuieli de judecata,

în termen de 20 de zile de la data comunicarii prezentei ordonante catre debitor.

Cu drept la cerere în anulare în termen de 10 zile de la data înmânarii sau comunicarii ordonantei catre debitor.

Pronuntata în sedinta publica, azi, 23.06.2008.

Tags: somaţie de plată

Somaţie de plată. Creanţă certă, lichidă şi exigibilă. Art. 2 din O.U.G. nr. 119/2007. Art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă.

Somatie de plata. Creanta certa, lichida si exigibila.

Art. 2 din O.U.G. nr. 119/2007.

Art. 379 alin. 3 Cod procedura civila.

Prin cererea înregistrata la aceasta instanta sub numarul 2282/229/2009 la data de 4 august 2009 reclamanta creditoare S.C. C. HBC R. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta-debitoare S.C. D.E. S.R.L. a solicitat pe calea procedurii somatiei de plata, obligarea debitoarei la plata sumei de 426,18 lei reprezentând contravaloarea marfii livrate si neachitate.

În motivarea cererii, creditoarea a aratat ca, în baza unor relatii comerciale, a livrat debitoarei marfa pâna în momentul în care aceasta nu a mai achitat facturile restante, rezultând datorii în valoare de 426,18 lei. Considera ca a facut dovada ca este titulara unei creante certe, lichide si exigibile, constatate printr-un înscris valabil, semnat si stampilat de parti, pretentiile sunt întemeiate, subliniind ca pârâta nu si-a îndeplinit pâna la aceasta data obligatiile contractuale.

Au fost anexate la dosarul cauzei copii dupa urmatoarele acte: factura fiscala nr. 4405654/18.12.2008, dovada sediului pârâtei.

Conform art. 2 din O.U.G. nr. 119/2007, procedura ordonantei de plata se aplica creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani rezultând din contracte comerciale.

Potrivit art. 379 alin. 3 Cod procedura civila, creanta certa este aceea a carei existenta rezulta din însusi actul de creanta sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. La alin. 4 al aceluiasi articol se arata ca o creanta este lichida atunci când câtimea ei este determinata prin însusi actul de creanta sau când este determinabila cu ajutorul actului de creanta sau si al altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispozitii legale sau a stipulatiilor continute în actul de creanta, chiar daca prin aceasta determinare ar fi nevoie de o deosebita socoteala.

Instanta a retinut ca între debitoare si SC „C. HBC R.” SRL s-au desfasurat la un moment dat relatii comerciale, asa cum rezulta din factura emisa de creditoare si acceptata de debitoare. Astfel, se constata ca acesteia din urma i s-au livrat marfuri în valoare totala de 1.076, 18 lei, din care potrivit celor aratate de creditoare, se retine ca s-a achitat suma de 650 lei, ramânând de plata un rest de 426,18 lei.

În ce priveste termenul de plata în vederea achitarii contravalorii facturii, instanta a constatat ca desi creditoarea a aratat în cuprinsul cererii de chemare în judecata ca în fiecare factura se stipuleaza ca plata se face în 14 zile, totusi aceasta dispozitie nu regaseste expres în cuprinsul facturii atasate la dosar, motiv pentru care urmeaza ca în cauza sa devina incidente dispozitiile art.3 ali.1 lit. ii teza a I-a din OUG nr.119/2007. În acest sens, instanta va avea în vedere ca termenul de la care debitoarea trebuia sa faca plata este de 30 de zile de la data la care aceasta primise factura, si anume data de 17.01.2009. Fata de cele retinute mai sus, instanta constata ca prin actele depuse creditoarea a facut dovada detinerii unei creante exigibile împotriva debitoarei, fara ca aceasta din urma sa fi produs dovezi cu privire la achitarea debitului.

Fata de înscrisurile depuse la dosar, instanta a constatat ca suma solicitata de creditoare este certa, existenta sa rezultând din continutul facturii fiscale nr. 4405654/18.12.2008. Creanta este lichida, si reprezinta contravaloarea produselor livrate pe baza facturii mai sus aratate, respectiv în suma de 426,18 lei. Creanta este exigibila, potrivit art. 3 ali.1 lit. i teza a I-a din OUG nr.119/2007.

Pentru motivele expuse anterior, în baza art. 2 si 10 din O.U.G. nr. 119/2007 instanta a dispus obligarea debitoarei la plata sumei de 426.18 lei, reprezentând contravaloarea marfii livrate si neachitate, în termen de 20 zile de la data comunicarii prezentei ordonante.

Tags: somaţie de plată

Somatie de plata

SENTINŢA CIVILĂ Nr.976

Şedinţa publică de la 30 Martie 2009

INSTANŢA

Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 23.12.2008, sub nr.6281/327/2008, -, a chemat în judecată pe debitoarea -, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să someze debitoarea la plata sumei de 34.366,91 lei, reprezentând contravaloarea energie termică şi a sumei de 17.817,69 lei reprezentând majorări de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii sale creditoarea a arătat că a furnizat energie termică debitoarei – în perioada martie 2006-martie 2008, prestaţie care nu a fost integral achitată, Asociaţia figurând în evidenţele acestora cu un debit restant de 34.366,91 lei.

Se arată că obligaţia de plată este stabilită în art.13 din contractul de furnizare a energiei termice încheiat între părţi.

De asemenea, debitoarea datorează majorări de întârziere de 0,1% pe zi potrivit art.17 din contract şi conform dispoziţiilor art.38 din Legea nr.325/2006.

În drept acţiunea se întemeiază pe dispoziţiile OG nr.5/2001, Legea nr.325/2006.

În dovada afirmaţiilor sale a anexat în copie contractele de furnizare a energiei termice încheiat cu asociaţia, facturile fiscale (f.9-19), bilanţ facturi.

Acţiunea a fost legal timbrată în conformitate cu art.3 lit.o1) din Legea nr. 146/1996 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, cu suma de 39 lei şi cu timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.

Deşi legal citat cu această menţiune, debitoarea nu a formulat întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a-şi formula apărări.

În cauză a fost încuviinţată şi s-a administrat proba cu înscrisurile anexate la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, în cadrul relaţiilor comerciale dintre părţi creditoarea a furnizat debitoarei energie termică, în perioada martie 2006-martie 2008, în executarea contractelor înregistrate sub nr.1785 din data de 21.06.2005 şi nr.2544 din data de 12.091.2007, sens în care au fost emise facturile fiscale ataşate la dosar (f.9-19), în sumă totală de 34.366,91 lei.

Prin art.8 din aceste contracte debitoarea s-a obligat să achite integral şi la termen facturile emise de furnizor, având obligaţia de a solicita efectuarea unor eventuale corecţii în termen de 10 zile lucrătoare de la data emiterii facturii.

Conform art.1 din O.G. nr.5/2001, „procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii”.

Instanţa constată în cauză îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de articolul indicat pentru întregul debit solicitat.

Astfel, în ceea ce priveşte debitul principal, acesta este datorat de către debitoare, având în vedere raporturile contractuale dintre părţi.

Creanţa este certă, în sensul art.379 alin.3 C. proc.civ., deoarece existenţa sa rezultă din facturile fiscale aferente perioadei martie 2006-martie 2008 ataşate la dosarul cauzei (f.9-19) şi necontestate de către debitoare, coroborate cu obligaţia de plată a sumelor facturate asumată prin contractele încheiate de părţi.

Creanţa este lichidă, în sensul art.379 alin.4 C. proc.civ., deoarece câtimea sa este determinată prin facturile fiscale.

În ceea ce priveşte condiţia exigibilităţii creanţei, acesta este îndeplinită în cauză, scadenţa obligaţiei fiind împlinită în termen de 30 zile de la data emiterii fiecărei facturii.

Astfel, creanţa avută în vedere este certă, lichidă şi exigibilă potrivit dispoziţiilor art.379 alin.3 şi 4 C.proc.civ., nefiind contestată de debitoare prin apărări de fond de natură să determine inadmisibilitatea cererii.

Din dispoziţiile art. 1 alin. 2 din OG 5/2001 reiese că pe lângă suma stabilită potrivit alin 1 al aceluiaşi articol cu titlul de obligaţie instanţa poate stabili dobânzi, majorări sau penalităţi datorate potrivit legii.

Potrivit art. 18 şi art. 17 din contractele de furnizare a energiei termice, debitoarea avea obligaţia să achite contravaloarea serviciilor efectuate în termen de 30 zile de la data emiterii facturii, neachitarea facturii la scadenţă atrăgând majorări de întârziere pentru fiecare zi. De asemenea, se arată că majorările sunt egale cu majorările datorate pentru plata datoriilor la bugetul de stat şi care sunt stabilite periodic prin hotărâri de guvern, în prezent acestea fiind în cuantum de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere.

Cu privire la majorările de întârziere, instanţa constată că acestea au fost calculate pe fiecare factură în parte, rezultând un cuantum total de 17.817,69 lei şi având în vedere dispoziţiile articolului 969 Cod procedură civilă potrivit cu care „convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante”, instanţa va obliga debitoarea la plata acestora.

Prin urmare, având în vedere că pretenţiile creditoarei sunt justificate, în baza art.1 şi 6 din O.G. nr.5/2001, instanţa va admite cererea formulată de aceasta şi va emite o ordonanţă prin care debitoarea va fi somată să-i plătească creditoarei în termen de 20 zile de la comunicarea prezentei hotărâri suma de 34.366,91 lei, reprezentând contravaloarea energie termică şi suma de 17.817,69 lei reprezentând majorări de întârziere.

În temeiul art.274 C.proc.civ., în considerarea culpei procesuale a debitorul în declanşarea litigiului de faţă, instanţa va obliga debitorul să plătească creditoarei cheltuieli de judecată, constând în taxă de timbru şi timbru judiciar.

Tags: somaţie de plată

Somatie de plata

SENTINŢA CIVILĂ Nr.975

Şedinţa publică de la 30 Martie 2009

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 23.01.2009 sub nr. 390/327/2009, creditoarea – a chemat-o în judecată pe debitoarea – instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, pe cale de ordonanţă, să dispună emiterea unei somaţii de plată pentru suma de 35100,11 lei defalcată astfel: 30003 lei reprezentând contravaloarea difuzării materialelor de reclamă şi suma de 5097,11 lei reprezentând penalităţi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii sale, creditoarea a arătat, în esenţă, că între părţi s-a încheiat contractul de prestări servicii nr.561b/06.03.2008 care a avut ca obiect difuzarea de către creditoare, în calitate de prestator, de materiale de reclamă în revistele editate de aceasta. Se arată că conform comenzii transmise de debitoare, materialele de reclamă au fost publicate, aşa cum rezultă din exemplarele revistelor pe care le ataşează şi în acest sens a emis facturi pentru prestaţiile realizate, care au fost comunicate debitoarei.

Se mai arată că debitoarea datorează penalităţi de 0,1 % pe zi de întârziere în temeiul art.7.6 din contract.

De asemenea, se arată că a convocat debitoarea la conciliere prin Biroul Executorului Judecătoresc „-”, însă aceasta nu s-a prezentat.

În drept, creditoarea şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001, art. 46 şi urm C.com.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 39 lei în conformitate cu dispoziţiile art. 3 lit. o din Legea nr. 146/1997 şi timbru judiciar de 0,3 lei conform art. 3 alin. 1 din O.G. nr.32/1995.

În dovedirea acţiunii, creditoarea a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri în cadrul căreia a depus la dosarul cauzei, în copie: aviz conciliere (f. 29-31), mod calcul penalităţi (f.5), materialele publicitare (15, 17, 21, 24, 27), contract de prestare servicii nr.561b/06.03.2008 (8-11), comanda (f.12), facturi fiscale (13-14, 16, 20, 23, 26).

Debitoarea, deşi legal citată, nu s-a prezentat în faţa instanţei şi nu a depus întâmpinare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, între părţi s-a încheiat la data 06.03.2008 Contractul nr. nr.561b având ca obiect furnizarea de energie electrică (f. 8-11).

În baza acestui contract creditoarea şi a comenzii transmise de debitoare (f.12), materialele de reclamă au fost publicate, aşa cum rezultă din exemplarele revistelor pe care le ataşează şi în acest sens a emis facturi pentru prestaţiile realizate (13-14, 16, 20, 23, 26).

În drept, potrivit art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide si exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.

Potrivit art. 379 Cod procedură civilă, creanţa are un caracter cert atunci când existenţa sa rezultă din însuşi actul de creanţă sau/şi din alte acte, chiar neautentice emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.

În cauza dedusă judecăţii, instanţa constată caracterul cert al creanţei în valoare totală de 30.003 lei în conformitate cu dispoziţiile art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă, existenţa sa rezultând din facturile fiscale nr. 1657 din 13.05.2008, nr. 1760 din 28.05.2008, nr.1885 din 24.06.2008, nr.2010 din 25.07.2008, nr.2100 din 25.08.2008 şi nr.2205 din 19.09.2008 (13-14, 16, 20, 23, 26), precum şi caracterul lichid, astfel cum este stabilit de art. 379 alin. 4 Cod procedură civilă, câtimea creanţei fiind determinată şi rezultând din înscrisuri însuşite de părţi, respectiv facturile fiscale enumerate mai sus.

Instanţa reţine faptul că facturile enumerate nu au fost însuşite de către debitoare prin semnătură dar au fost asumate implicit prin semnarea contract de prestare servicii nr.561b/06.03.2008, care în art.7.4 prevede în sarcina cumpărătorului obligaţia de a achita integral şi în termen de 7 zile calendaristice de la data emiterii lor. Deci, debitoarea s-a obligat să achite contravaloarea pentru prestaţiile realizate de creditoare în urma comenzii acesteia (f.12) fără ca această obligaţie să fie condiţionată de acceptarea facturii de către ea.

Caracterul exigibil al creanţei rezultă din faptul neplăţii preţului de către debitoare la scadenţa stabilită conform contractului şi anume 7 zile calendaristice de la data emiterii lor.

Faţă de prevederile art. 969 Cod Civil, instanţa reţine că debitoarei îi revenea obligaţia de a achita integral facturile invocate de către creditoare la datele când acestea au devenit scadente.

Întrucât creanţa solicitată de creditoare prin prezenta cerere este certă, lichidă şi exigibilă, pentru suma de 30.003 lei, reprezentând o obligaţie de plată a unei sume de bani şi este determinată potrivit facturilor asumate de către debitoare, având în vedere considerentele de fapt şi de drept expuse şi constatând întrunite condiţiile cerute de art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, instanţa va admite acţiunea şi va soma debitoarea să plătească creditoarei suma de 30.003 lei reprezentând contravaloarea difuzării materialelor de reclamă.

Cu privire la penalităţile de întârziere în cuantum de 5097,11 lei pentru neplata la termen a contravalorii difuzării materialelor de reclamă instanţa reţine că sunt întemeiate, urmând a obliga debitoarea la plata acestora.

Astfel, potrivit art.7.6 din contractul părţilor neachitarea facturii de către consumator după data scadenţei atrage penalităţi de întârziere de 0,1 % pe zi de întârziere.

În baza art. 6 alin.2 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, constatând că pretenţiile creditorului sunt justificate în scopul executării obligaţiei de plata, instanţa va fixa un termen de plată de 20 de zile de la data comunicării prezentei ordonanţe.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanţa va obliga debitoarea şi la plata sumei de 39,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (taxă timbru şi timbru judiciar), pe temeiul culpei sale procesuale.

Tags: somaţie de plată

Somatie de plata

Sentinţa civilă nr.875

Sedinţă publică din23.03.2009

Deliberând asupra cauzei comerciale de faţă reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de ……… sub nr. ………, creditoarea ………., prin …………, a chemat-o în judecată pe debitoarea ………….., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, pe cale de ordonanţă, să dispună emiterea unei somaţii de plată pentru suma de 2078,40 lei reprezentând contravaloare energie electrică, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii sale, creditoarea a arătat că a încheiat cu debitoarea contractul de furnizare energie electrică nr……….. pentru punctul de consum ………….., ……….

A mai precizat creditoare că deşi debitoarea a beneficiat în mod continuu de furnizarea energiei electrice, facturile emise după data de ……………. nu au mai fost achitate, debitoarea neîndeplinindu-şi astfel obligaţia prevăzută de art.22 lit.a din contractul menţionat anterior.

În drept, creditoarea şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 şi cele ale Legii nr.13/2007 a energiei electrice.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 39 lei în conformitate cu dispoziţiile art. 3 lit. o din Legea nr. 146/1997 şi timbru judiciar de 0,3 lei conform art. 3 alin. 1 din O.G. nr.32/1995.

În dovedirea acţiunii, creditoarea a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri în cadrul căreia a depus la dosarul cauzei, în copie: …………

Debitoarea, deşi legal citată, nu s-a prezentat în faţa instanţei şi nu a depus întâmpinare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, între părţi s-a încheiat la data …………Contractul nr. …………. având ca obiect furnizarea de energie electrică (f. 6-21).

În baza acestui contract creditoarea a furnizat energie electrică pentru care a emis factura fiscală nr. ………. în valoare de ………… lei.

În drept, potrivit art. 1 alin.1 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide si exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.

Potrivit art. 379 Cod procedură civilă, creanţa are un caracter cert atunci când existenţa sa rezultă din însuşi actul de creanţă sau/şi din alte acte, chiar neautentice emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.

În cauza dedusă judecăţii, instanţa constată caracterul cert al creanţei în valoare totală de ………….. lei în conformitate cu dispoziţiile art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă, existenţa sa rezultând din factura fiscală nr. 6193189/03.12.2007 (f.4), precum şi caracterul lichid, astfel cum este stabilit de art. 379 alin. 4 Cod procedură civilă, câtimea creanţei fiind determinată şi rezultând din înscrisuri însuşite de părţi, respectiv factura fiscală menţionată anterior.

Instanţa reţine faptul că deşi factura nr. ……….. nu a fost însuşită de către debitoare prin semnătură, a fost asumată implicit prin semnarea Contractului nr. ………….. de furnizare energie electrică (f. 6-21), care în art. 22 lit. a prevede în sarcina consumatorului obligaţia de a achita integral şi la termen contravaloarea energiei electrice furnizate. Deci, debitoarea s-a obligat să achite contravaloarea energiei electrice livrate de furnizor fără ca această obligaţie să fie condiţionată de acceptarea facturii de către ea.

Caracterul exigibil al creanţei rezultă din faptul neplăţii preţului de către debitoare la scadenţa stabilită conform art.16 al.1 din contract.

Faţă de prevederile art. 969 Cod Civil, instanţa reţine că debitoarei îi revenea obligaţia de a achita integral facturile invocate de către creditoare la datele când acestea au devenit scadente.

Întrucât creanţa solicitată de creditoare prin prezenta cerere este certă, lichidă şi exigibilă, pentru suma de ………. lei, reprezentând o obligaţie de plată a unei sume de bani şi este determinată potrivit facturii asumate de către debitoare, având în vedere considerentele de fapt şi de drept expuse şi constatând întrunite condiţiile cerute de art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, instanţa va admite acţiunea şi va soma debitoarea să plătească creditoarei, suma de 2078,40 lei, reprezentând contravaloare energie electrică.

În baza art. 6 alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, constatând că pretenţiile creditorului sunt justificate în scopul executării obligaţiei de plata, instanţa va fixa un termen de plată de 20 de zile de la data comunicării prezentei hotărâri.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanţa va obliga debitoarea şi la plata sumei de 39, 3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (taxă timbru şi timbru judiciar), pe temeiul culpei sale procesuale.

Tags: somaţie de plată

Somatie de plata

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 810

Şedinţa publică de la 16 Martie 2009

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei comerciale de faţă reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 20.01.2009 sub nr. 301/327/2009, creditoarea _ a chemat-o în judecată pe debitoarea _, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, pe cale de ordonanţă, să dispună emiterea unei somaţii de plată pentru suma de 7227,22 lei reprezentând contravaloare marfă livrată şi suma de 197,92 lei reprezentând penalităţi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii sale, creditoarea a arătat, în esenţă, că în cadrul relaţiilor comerciale desfăşurate între cele două societăţi, a livrat mai multe produse către debitoare, pentru care a emis facturile fiscale ataşate la dosarul cauzei, facturi neachitate de către creditoare.

De asemenea, creditoarea a precizat că prin neplata la termenul scadent, menţionat în factură, debitoarea şi-a asumat şi plata penalităţilor în procent de 0,5 pe fiecare zi de întârziere de la scadenţă, aceste menţiuni fiind pe factură.

În drept, creditoarea şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile O.G. 5/2001.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 39 lei în conformitate cu dispoziţiile art. 3 lit. o din Legea nr. 146/1997 şi timbru judiciar de 0,3 lei conform art. 3 alin. 1 din O.G. nr. 32/1995.

În dovedirea acţiunii, creditoarea a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri în cadrul căreia a depus la dosarul cauzei, în copie, notificare executor judecătoresc (f. 4), dovada notificării (f. 6), calcul penalităţi (f. 5), scadentar clienţi (f. 7), informaţii despre debitoare (f. 8-9), factura fiscală nr. 0040412/08.08.2008 (f. 11), factura fiscală nr. 0041506/14.08.2008 (f. 12), factura fiscală nr. 0044156/05.09.2008 (f. 13), factura fiscală nr. 0044545/12.09.2008 (f. 14), factura fiscală nr. 0045428/22.07.2008 (f. 15).

Debitoarea, deşi legal citată, nu s-a prezentat în faţa instanţei şi nu a depus întâmpinare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, între creditoare şi debitoare s-au stabilit relaţii comerciale având ca obiect livrare de produse, în temeiul cărora creditoare, în calitate de vânzător a emis facturile anexate la dosarul cauzei.

În drept, potrivit art. 1 alin. 1 din O.G. 5/2001, procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide si exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.

Potrivit art. 379 Cod procedură civilă, creanţa are un caracter cert atunci când existenţa sa rezultă din însuşi actul de creanţă sau/şi din alte acte, chiar neautentice emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.

În cauza dedusă judecăţii, instanţa constată caracterul cert al creanţei în valoare totală de 954,76 lei în conformitate cu dispoziţiile art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă, existenţa sa rezultând din factura fiscală nr. 0045428/22.07.2008 (f. 15), precum şi caracterul lichid, astfel cum este stabilit de art. 379 alin. 4 Cod procedură civilă, câtimea creanţei fiind determinată şi rezultând din înscrisuri însuşite de părţi, respectiv factura fiscală arătată mai sus care potrivit art. 46 Cod comercial face dovada şi împotriva debitorului în măsura în care este acceptată.

Potrivit art. 46 Cod comercial, obligaţiunile comerciale se probează şi cu facturi acceptate. Factura este un înscris care cuprinde elementele esenţiale ale unei operaţiuni comerciale: identitatea părţilor, cantitatea de marfa, calitatea, condiţii de livrare etc. În privinţa forţei probante, factura face dovada deplină împotriva emitentului şi în favoarea aceluia ce o deţine, adică a destinatarului. Factura poate sa facă dovada şi în favoarea emitentului, dacă este acceptată de către destinatar.

În cauza dedusă judecăţii acceptarea este expresă în ceea ce priveşte factura fiscale nr. 0045428/22.07.2008 (f. 15), făcându-se prin depunerea semnăturii destinatarului pe factură.

Instanţa apreciază că facturile nr. 0040412/08.08.2008 (f. 11), nr. 0041506/14.08.2008 (f. 12), nr. 0044156/05.09.2008 (f. 13), nr. 0044545/12.09.2008 (f. 14), nu au fost acceptate la plată de către debitoare întrucât nu au fost semnate de aceasta.

Astfel, facturile enumerate poartă numai ştampila societăţii, fără semnătură şi fără menţiunea “acceptat”. Ori, ştampila societăţii destinatare, nu constituie un element de identificare a persoanei juridice de drept privat şi nici nu este în măsură să angajeze răspunderea contractuală a persoanei juridice, prin raportare la dispoziţiile art. 35 alin.1 din Decretul nr. 31/1954, lipsind orice semnătură olografă din partea reprezentantului societăţii SC WILMAR GROUP SRL.

Raportând noţiunea de “acceptare a facturii” aşa cum rezultă din uzanţele comerciale la înscrisul depus la dosar, instanţa reţine că simpla aplicarea a unei ştampile, fără să se poată proba cine a aplicat-o şi dacă cel ce a aplicat-o avea împuternicire în aceste sens pentru a angaja răspunderea societăţii şi fără o semnătură olografă, care prin specificul elementelor de grafie conţinute ar fi permis identificarea celui care a executat-o şi dacă acesta poate reprezenta societatea în raporturile cu terţii sau că măcar avea calitatea de angajat a societăţii, nu poate echivala cu acceptarea tacită a facturii de către destinatarul acesteia. În aceste condiţii, nu se poate face proba asumării în mod valabil şi în numele societăţii S SC WILMAR GROUP SRL a obligaţiei de plată.

Caracterul exigibil al creanţei rezultă din faptul neplăţii preţului de către debitoare la scadenţă stabilită în factura fiscală, respectiv 17.10.2008.

Întrucât creanţa solicitată de creditoare prin prezenta cerere este certă, lichidă şi exigibilă, pentru suma de 954,76 lei, reprezentând o obligaţie de plată a unei sume de bani şi este determinată potrivit facturilor acceptate de către debitoare, având în vedere considerentele de fapt şi de drept expuse şi constatând întrunite condiţiile cerute de art. 1 din Ordonanţa Guvernului 5/2001, instanţa va admite în parte acţiunea şi va soma debitoarea să plătească creditoarei, suma de 954,76 lei, reprezentând contravaloarea marfă livrată şi neachitată.

În ceea ce priveşte plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 197,92 lei, debitoarea nu urmează a fi somată la plata acestora, întrucât au fost calculate de către creditoare în temeiul clauzei penale inserate în facturi, mai exact sunt prevăzute pe factură, condiţie ce nu are valoarea unui contract încheiat între părţi, nefiind însuşită de aceasta prin semnătură.

Instanţa consideră că simpla menţiune a penalităţilor de întârziere pe factură, în lipsa unui contract care să prevadă expres această sancţiune, nu suplineşte acordul părţilor cu privire la această clauză, în conformitate cu art.46 C.com., art.969 şi 970 C.civ. Aceste menţiuni reprezintă manifestarea de voinţă a unei singure părţi, respectiv a creditoarei, iar nu acordul de voinţă al părţilor.

Ca atare, nu se poate reţine că factura acceptată la plată conform art.46 C.com. produce efecte juridice şi în privinţa penalităţilor menţionate în cuprinsul acesteia, şi astfel instanţa va respinge capătul de cerere privind penalităţile ca fiind neîntemeiat.

În baza art. 10 alin. 3 din O.U.G. 119/2001, constatând că pretenţiile creditoarei sunt justificate numai în ceea ce priveşte suma de 954,76 lei, reprezentând contravaloare marfă neachitată, instanţa va admite în parte acţiunea şi va fixa un termen de plată de 20 de zile de la data comunicării prezentei ordonanţe.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanţa va obliga debitoarea şi la plata sumei de 39,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (taxă timbru), pe temeiul culpei sale procesuale.

Tags: somaţie de plată

Somatie de plata

Sentinţa civilă nr.574

Sedinţă publică din 23.02.2009

Deliberând asupra cauzei comerciale de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de ……….. sub dosar nr…….., creditoarea …………, prin mandatar SC EOS KSI România SRL, a chemat în judecată pe debitorul ………………., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea debitorului la plata sumei totale de 1156,82 lei, din care: suma de 302,17 lei debit principal constând din valoarea serviciilor prestate şi neachitate; suma de 773,87 lei reprezentând daune moratorii şi suma de 80,78 lei reprezentând costuri de încetare înainte de expirarea perioadei iniţiale, conform contractului de abonament, art.15; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, creditoarea a arătat că la data de ………… s-a încheiat între părţi contractul nr……………… în temeiul căruia i-a prestat debitorului servicii de telefonie mobilă pentru care a emis facturi fiscale, acceptate de către debitor prin necontestare în termenul contractual, dar neachitate de către acesta.

A mai învederat creditoarea că, deşi a notificat debitorul în numeroase rânduri în vederea efectuării plăţii datoriei, demersurile nu au avut niciun rezultat.

Creditoarea a precizat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale somaţiei de plată, prevăzute de art.1 din OG nr.5/2001, creanţa fiind certă, lichidă şi exigibilă.

În drept, creditoarea şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile OG nr.5/2001, precum şi pe dispoziţiile art.969, art.1073, art.1101 şi art.1111 Cod civil.

În dovedirea cererii sale, creditoarea a depus la dosar, în copii certificate, următoarele înscrisuri: …………….

În temeiul art.242 al.2 Cod procedură civilă s-a solicitat de către creditoare judecarea cauzei şi în lipsa părţilor.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 39 lei în conformitate cu dispoziţiile art. 3 lit. o din Legea nr. 146/1997 şi timbru judiciar de 0,3 lei conform art. 3 alin. 1 din O.G. nr.32/1995.

Debitorul, deşi legal citat, nu a depus întâmpinare şi nu s-a prezentat în instanţă pentru a propune probe şi a formula apărări.

În cauză instanţa a încuviinţat, în temeiul art.167 Cod procedură civilă, proba cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind legală, pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, între creditoarea ………….şi debitorul …………… s-a încheiat la data de …………… contractul nr. ……….. având ca obiect prestarea de către creditoare în beneficiul debitorului de servicii de telefonie mobilă.

Potrivit prevederilor contractuale, creditoarea s-a obligat să presteze servicii de comunicaţii electronice (art.6.1), iar debitorul s-a obligat să plătească tariful pentru aceste servicii, în termen de cel mult 14 zile de la emiterea facturilor de către creditoare (art.9.5), iar în caz de întârziere în efectuarea plăţii, să plătească penalităţi în cuantum de 0,5 % pe zi de întârziere care pot depăşi cuantumul debitului principal (art.9.5), conform copie contract (filele 12-16).

În temeiul acestui contract, creditoarea a emis facturile fiscale depuse la dosarul cauzei, ce nu au fost achitate de către debitor.

În drept, potrivit art.1 din OG nr.5/2001, procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.

Potrivit art.379 alin.3 C.pr.civ., creanţa are un caracter cert atunci când existenţa sa rezultă din însuşi actul de creanţă sau/şi din alte acte, chiar neautentice emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Creanţa este lichidă atunci când cuantumul acesteia este determinat prin înscrisul care o constată sau, cel puţin, este determinabil prin înscrisul respectiv sau prin alte înscrisuri ce emană, sunt recunoscute sau, după caz, sunt opozabile debitorului, conform art. 379 alin.4 C.pr.civ.. Creanţa este exigibilă (scadentă) dacă termenul prevăzut în favoarea ori şi în favoarea debitorului s-a împlinit ori, în condiţiile legii – art. 263 si art. 382 C.pr.civ. – debitorul este decăzut din beneficiul termenului.

Procedura somaţiei de plată presupune, conform art.1 din O.G. nr.5/2001 valorificarea dreptului de creanţă al creditoarei, printr-o modalitate facilă, accelerată, condiţionată de existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibilă care nu este combătută de către cealaltă parte prin apărări apte să pună în discuţie aceste elemente.

Faţă de această reglementare legală, instanţa apreciază că sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege întrucât factura a fost emisă în baza unui înscris asumat de către părţi, respectiv contractul de telefonie mobilă care este semnat de ambele părţi.

În cauză instanţa constată caracterul cert al creanţei în valoare de 302,17 lei, în sensul art.379 alin.3 C.pr.civ., existenţa creanţei reprezentând contravaloarea facturii de telefonie mobilă neachitate rezultând din contractul încheiat între părţi coroborat cu facturile emise şi necontestate.

Deşi facturile fiscale emise de către creditoare nu poartă semnătura debitorului, instanţa constată că aceste înscrisuri au fost însuşite de către debitor, acceptarea facturilor rezultând din faptul necontestării lor în condiţiile art.9, pct.9.3 din termenii generali ai contractului de abonament, în scris, în termen de 30 de zile calendaristice de la data emiterii.

Creanţa este lichidă, potrivit art.379 alin.4 C.pr.civ., deoarece cuantumul acesteia este determinat prin facturile emise de creditoare conform contractului dintre părţi, facturi necontestate de către debitor şi prin urmare opozabile acestuia în baza stipulaţiilor conţinute în actul de creanţă.

Creanţa este, de asemenea, exigibilă, scadenţa obligaţiei de plată a preţului fiind stabilită expres de câtre părţi în art.9.5 din contract şi anume a 14-a zi de la data emiterii facturii.

Faţă de prevederile art. 969 Cod Civil, instanţa reţine că debitoarei îi revenea obligaţia de a achita integral facturile invocate de către creditoare la datele când acestea au devenit scadente.

Întrucât creanţa solicitată de creditoare prin prezenta cerere este certă, lichidă şi exigibilă, pentru suma de 302,17 lei, reprezentând o obligaţie de plată a unei sume de bani şi este determinată potrivit facturii asumate de către debitoare, având în vedere considerentele de fapt şi de drept expuse şi constatând întrunite condiţiile cerute de art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, instanţa va admite acţiunea şi va soma debitoarea să plătească creditoarei, suma de 302,17 lei, reprezentând contravaloare servicii de telefonie mobilă.

În ce priveşte penalităţile de întârziere, instanţa reţine că potrivit art.9.5 din contractul încheiat între părţi, pentru sumele neplătite la termen creditoarea şi-a rezervat dreptul de a aplica penalităţi cu titlu de daune moratorii, în valoare de 0,5%, calculate la aceste sume, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua următoare datei scadenţei, până la data plăţii integrale a sumei datorate, totalul penalităţilor pentru întârziere putând depăşi cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate. În temeiul acestor dispoziţii creditoarea a calculat penalităţi de întârziere în valoare de 773,87 lei.

Instanţa apreciază că stipularea unei penalităţi de 0,5% pe zi de întârziere în condiţiile în care valoarea penalităţilor de întârziere poate depăşi valoarea debitului, echivalează cu o penalitate cumulată de 182,50 % pe an şi contravine dispoziţiilor imperative ale Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori.

Potrivit art.4 din această lege, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. Potrivit literei i) din anexă, este considerată clauză abuzivă clauza care obligă consumatorul la plata unor sume disproporţionat de mari în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant, ipoteză pe care instanţa apreciază că se regăseşte în cauză.

Penalităţile calculate de creditoare depăşesc cuantumul dobânzii legale şi se află într-o disproporţie vădită cu orice prejudiciu ce ar putea fi în mod rezonabil presupus, incluzând costurile pentru recuperarea creanţei. Această disproporţie creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, contrar cerinţelor bunei-credinţe şi în detrimentul consumatorului.

Cu toate că, în condiţiile art. 56 C.com., contractul din care izvorăsc pretenţiile creditoarei este un act de comerţ unilateral, fiind supus în principiu legii comerciale, specificul raporturilor juridice dintre comercianţi sau liber profesionişti, pe de-o parte, şi consumatori, pe de altă parte, a determinat adoptarea unei legislaţii speciale, cu caracter imperativ, menită să protejeze interesele consumatorilor.

Nerespectarea dispoziţiilor imperative, de ordine publică, ale art.4 din Legea nr. 193/2000, atrage nulitatea absolută parţială a clauzei penale abuzive, până la o limită ce poate fi apreciată ca rezonabilă în raport cu prejudiciul cauzat. Sancţiunea nulităţii are caracter virtual, dar rezultă în mod neîndoielnic din modul în care este redactată dispoziţia legală, ca şi din raţiunea şi scopul acesteia.

Având în vedere că legea a fost adoptată pentru a transpune în dreptul intern Directiva Comunităţii Europene nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii, iar România şi-a asumat obligaţia transpunerii şi aplicării efective, în raporturile interindividuale, a legislaţiei comunitare, numai o interpretare care să asigure eficacitatea reală a prohibiţiei stipulării unor clauze abuzive în contractele încheiate între comercianţi şi consumatori poate asigura atingerea scopului urmărit de legiuitor, aceea de a descuraja stipularea unor clauze dezavantajoase pentru consumatori, în cuprinsul unor condiţii generale impuse acestora.

Nu s-ar putea aşadar susţine că numai pe calea procedurii reglementate de art.8 şi urm. din Legea nr. 193/2000 se poate constata caracterul abuziv al unei clauze înscrise într-un contract comerciant – consumator. Procedura respectivă constituie un mijloc suplimentar, instituţionalizat, de protecţie, care prezintă avantajul că instanţa poate obliga comerciantul să modifice condiţiile sale generale de afaceri, cu repercusiuni asupra tuturor raporturilor juridice derulate de acesta. Ea nu înlătură însă sancţiunea civilă a nulităţii absolute – caracterul absolut decurgând din interesul de ordine publică ocrotit, respectiv protecţia consumatorilor, care poate fi invocată chiar din oficiu de instanţă în situaţia, mult mai frecventă, în care comerciantul formulează acţiuni în justiţie pentru executarea obligaţiilor decurgând din contractele cu consumatorii care cuprind clauze abuzive.

În acest sens, Curtea Europeană de Justiţie a decis că protecţia recunoscută consumatorilor prin Directiva nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii presupune ca instanţa naţională să poată verifica din oficiu dacă o clauză a contractului dedus judecăţii are caracter abuziv (cauza Murciano Quintero, C – 240/98).

În ce priveşte condiţia lipsei negocierii directe a clauzei, opţiunea consumatorului de a încheia sau nu contractul cu operatorul de servicii de telefonie mobilă nu înlătură în nici un fel realitatea că, în măsura în care doreşte să beneficieze de servicii de telefonie pe o piaţă dominată de câţiva operatori ce practică în esenţă condiţii generale similare, trebuie să accepte în bloc condiţiile prestabilite de acesta, încheind astfel un contract eminamente de adeziune, fără posibilitatea reală de a negocia vreo clauză.

Faptul că nu există monopol pe piaţă nu este de natură să înlăture caracterul abuziv al clauzei, întrucât art. 4 din Legea nr. 192/2000 nu impune condiţia inexistenţei unei opţiuni pentru alt comerciant care vinde produse ori prestează servicii similare, nefiind aşadar necesar ca clauzele abuzive cuprinse într-un contract prestabilit (de adeziune) să fie întrebuinţate de un comerciant care deţine un monopol pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.

Ceea ce sancţionează legea este că în măsura în care consumatorul doreşte să beneficieze de produsele sau serviciile unui anumit comerciant, trebuie să accepte în bloc condiţiile generale practicate de acesta, materializate într-un contract cu clauzele prestabilite, unele dintre acestea fiind abuzive în sensul art. 4 din Legea nr. 193/2000, sau să renunţe cu totul la a beneficia de respectivele produse sau servicii. Această opţiune nu poate fi considerată mulţumitoare, întrucât legislaţia pentru protecţia consumatorului urmăreşte să-l pună pe consumator în situaţia de a beneficia fără restricţii de produsele sau serviciile oferite pe o anumită piaţă, fără a fi nevoit să accepte clauze care creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, în detrimentul său şi contrar cerinţelor bunei-credinţe.

De aceea, luarea la cunoştinţă a condiţiilor generale de prestare a serviciului nu înlătură nici aplicabilitatea art.4 din Legea nr. 193/2000 şi nici caracterul abuziv al clauzei, motivat în considerentele anterioare.

Astfel, instanţa va limita cuantumul penalităţilor la valoarea creanţei (debitul principal). În acest mod se asigură un echilibru just şi legal între drepturile şi obligaţiile părţilor. De altfel, se apreciază că prin faptul introducerii cererii de chemare în judecată la mai bine de 1 an de când creanţa a devenit scadentă (ceea ce a dus la acumularea unor penalităţi exagerate, calculate conform prevederilor art. 9.5 din contract), creditoarea s-a dovedit a fi de rea credinţă. Faţă de aceste motive, instanţa apreciază că teza finală a art. 9.5 din contract prin care se prevede că totalul penalităţilor de întârziere poate depăşi cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate este abuzivă fiind lovită de sancţiunea nulităţii absolute. Prin raportare la întreaga clauză penală stipulată sancţiunea apare ca o nulitate parţială, ceea ce respectă principiul salvgardării actului supus interpretării actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat. În aceste condiţii, devenind incidente prevederile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 469/2002 care prevăd că penalităţile nu pot depăşi suma la care se calculează, debitoarea va fi obligată la plata unor penalităţi de întârziere egale cu suma rămasă neachitată, respectiv 302,17 lei.

În consecinţă, în temeiul art. 1 şi 6 din OG nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, art. 46 C.com., instanţa va admite în parte cererea şi va soma debitoarea să plătească creditoarei suma de ………. lei, reprezentând: debit principal-contravaloare servicii telefonie în cuantum de ………….. lei şi penalităţi de întârziere în cuantum de …………… lei, în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri.

În ceea ce priveşte suma de ………….. reprezentând costuri de încetare înainte de expirarea perioadei iniţiale, instanţa nu va soma debitorul la plata acesteia, urmând a respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.

Din interpretarea dispoziţiilor art.14 din contractul încheiat între părţi rezultă că în situaţia în care abonatul nu îşi respectă obligaţiile de plată, creditoarea poate rezilia contractul înainte de expirarea termenului, încetarea contractului urmând a se produce începând cu data constatării de către creditoare a neexecutării de către debitor a obligaţiei de plată. Instanţa mai reţine că această reziliere unilaterală operează de plin drept, fără notificare, fără punere în întârziere, fără nicio intervenţie din partea instanţei sau alte formalităţi prealabile.

Potrivit art.15 din contract, costurile de încetare înainte de expirarea perioadei iniţiale reprezintă valoarea abonamentului lunar aferent perioadei rămase până la terminarea perioadei iniţiale de contract.

Având în vedere dispoziţiile art.14 din contract, instanţa reţine că acestea instituie un drept în favoarea creditoarei, iar nu o obligaţia. Astfel, în situaţia în care debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile sale asumate contractual, creditoarea poate să rezilieze contractul.

Solicitând prin cererea de chemare în judecată obligarea debitorului la plata contravalorii costurilor de încetare a contractului înainte de perioada iniţială, se prezumă că, în temeiul art.14 din contract, creditoarea a înţeles să se prevaleze de aceste dispoziţii, reziliind unilateral contractul.

Însă, analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată că nu se poate stabili data la care a încetat contractul, respectiv data la care creditoarea a constatat neexecutarea de către debitor a obligaţiei sale.

În aceste condiţii nu se poate determina cuantumul creanţei reprezentând costuri de încetare înainte de expirarea perioadei iniţiale, nefiind îndeplinit astfel, în cauză, caracterul lichid al acestei creanţe.

Faţă de cele expuse mai sus, instanţa va admite în parte cererea, urmând a obliga debitorul la plata către creditoare a sumei de ……… lei reprezentând contravaloare servicii prestate şi neachitate, precum şi a sumei de ……….. lei cu tilu de penalităţi de întârziere.

În temeiul art. 6 alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, instanţa va fixa un termen de plată de 20 de zile de la data comunicării prezentei hotărâri.

Totodată, instanţa va obliga debitorul, în temeiul art.274 Cod procedură civilă, la plata către creditoare a sumei de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru şi timbru judiciar achitate în cauză.

Tags: somaţie de plată

Somatie de plata

SENTINŢA CIVILĂ NR. 782

Şedinţa publică din 10 martie 2009

S-a luat în examinare în vederea pronunţării, cererea având ca obiect somaţie de plată, formulată de creditoarea S.C. ……. cu sediul în ……. în contradictoriu cu debitorul S.C. …….. S.R.L., cu sediul în …………

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 5 martie 2009, cele declarate de părţi fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

În vederea deliberării, instanţa a amânat pronunţarea cauzei la această dată şi a hotărât următoarele:

JUDECĂTORIA :

Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:

Prin cererea formulata pe calea somaţiei de plată la data de ……… şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr. ……., creditoarea SC ,,,,,,,,,, SRL a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să someze debitoarea SC ,,,,,,,,,,,SRL să achite creditoarei următoarele sume:

-36.000 lei tarif utilizare macara 16 t

-8400 tarif suplimentar

-8436 lei-TVA la sumele de mai sus

– penalităţi de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere; precum şi să dispună obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii se arată că, în fapt, în baza contractului de închiriere nr. ,,,,,,,, semnat de părţi, începând cu 08.08.2005 s-au efectuat o serie de prestaţii cu automacara de 16 t. în sumă, iniţial de 36.000 lei fără tva, pentru încărcarea a cca. 4000 mc de buştean. Deoarece macaraua a fost folosită până la 30.09.2005, s-au calculat sume suplimentar pentru o perioadă de încă 10 zile.

După terminarea activităţii de încărcare, creditoarea a solicitat debitoarei să prezinte dovada cantităţii exacte de masă lemnoasă încărcată pe cele 4 barje pentru a factura prestaţiile efectuate, fără a primi vreun răspuns. Deşi a făcut numeroase cereri pentru recuperarea chiriei automacaralei, debitoarea nu a dat curs acestora.

În drept, creditoarea şi-a întemeiat cererea pe disp. OG 5/2001 privind procedura somaţiei de plat㸠prevederile codului civil şi codului comercial.

Debitoarea nu a depus la dosar întampinare şi nu s-a prezentat în instanţă prin reprezentant spre a-si exprima poziţia procesuală faţă de cererea creditoarei, deşi a fost legal citată in acest sens.

În dovedirea cererii, creditoarea a depus la dosar următoarele înscrisuri: contractului de închiriere nr. 268/ 08.08.2005 ( f. 4), foi de parcurs ( f. 5-6), notificare şi dovada comunicării ( f. 7-8), încheierea din data de 22.08.2006 a Tribunalului Tulcea ( f. 9).

Analizând actele şi lucrările dosarului , instanţa reţine următoarele: Între părţi în baza contractului de închiriere nr. …….. s-au desfăşurat raporturi comerciale prin care creditoarea SC ……. SRL a închiriat debitoarei SC ……… SRL potrivit art. 1 din contract automacara de 16 t pentru încărcarea a 4 barje cu circa 4000 mc buştean pentru cel mult 30 zile lucrătoare. Potrivit art. 2 , tariful a fost stabilit la 9 lei/mc plus tva.

În soluţionarea cererii instanţa va avea în vedere că potrivit disp. art.1 din O.G. nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plata –această procedură „ se desfăşoară la cererea creditorului în scopul realizării de bună-voie sau prin executare silită a creanţelor certe,lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani , asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atesta drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii”.

Aşa cum rezultă din contract, preţul a fost stabilit în raport cu mc încărcat, astfel încât preţul chiriei este direct proporţional cu metri cubi încărcaţi.

Art. 1 din contract prevede că s-a avut în vedere aproximativ 4000 mc buştean, fără a exista un act asumat de ambele părţi prin care să fie prevăzută exact cantitatea încărcată. Pe de altă parte, după terminarea activităţii de încărcare, creditoarea a solicitat debitoarei să prezinte dovada cantităţii exacte de masă lemnoasă încărcată pe cele 4 barje pentru a factura prestaţiile efectuate, fără a primi vreun răspuns. În ceea ce priveşte suma suplimentară solicitată pentru folosirea de către debitoare a automacaralei, ulterior perioadei stabilite, nu există niciun înscris din care să rezulte perioada şi cantitatea de marfă încărcată. Neputând fi stabilită creanţa principală, nu pot fi calculate nici penalităţile de întârziere, potrivit art. 9 din contract.

Una dintre condiţiile cerute de procedura somaţiei de plată la art. 1 este ca creanţa să fie certă. Creanţa este certă dacă cuantumul ei este determinat sau determinabil. Din actele depusă de creditoare creanţa nu este certă, astfel încât instanţa va respinge cererea formulată pe calea somaţiei de plată de creditoarea SC …… SRL în contradictoriu cu debitorului SC ………..SRL.

În ceea ce priveşte cererea de cheltuieli de judecată formulată de creditoare, instanţa reţine că aceasta este în culpă procesuală, astfel încât în raport cu dispoziţiile art. 274 c.proc.civ., va respinge această cerere.

Tags: somaţie de plată

Somatie de plata

SENTINTA CIVILA NR. 920

Sedinta publica din 24 martie 2009

S-a luat în examinare, în vederea pronuntarii, cererea având ca obiect somatie de plata, formulata de creditoarea ……… în contradictoriu cu debitorul ………..

Dezbaterile au avut loc în sedinta publica din data de 19 martie 2009, sustinerile partilor fiind consemnate în încheierea de sedinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta hotarâre.

În vederea deliberarii, instanta a amânat pronuntarea cauzei la aceasta data si a hotarât urmatoarele:

JUDECATORIA:

Deliberând asupra prezentei cauze, constata urmatoarele:

Prin cererea formulata pe calea somatiei de plata la data de ……. si înregistrata pe rolul Judecatoriei ……. sub nr. ………… creditoarea ………. a solicitat instantei ca prin hotarârea ce va pronunta sa someze debitorul ………. sa achite creditoarei urmatoarele sume: compus din 22,50 euro(82,19 lei) reprezentând rata 4 si 31,80 euro(114,47 lei) penalitati de întârziere, precum si sa dispuna obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea cererii se arata ca, în fapt, între creditoarea …….. si debitorul …….OANA s-a încheiat contractul nr. …….prin care se elibereaza rovinieta. În baza înstiintarii de plata nr. ………….. au fost achitate ratele 1,2,3 ,ramânând rata 4 si penalitati de întârziere datorate pentru neachitarea la termen a sumelor reprezentând ratele esalonate ale tarifelor de utilizare a retelei de drumuri nationale.

În drept,creditoarea si-a întemeiat cererea pe dispozitiile OG 5/2001 privind procedura somatiei de plata.

Debitorul DULGHERU MATROANA nu a depus la dosar întâmpinare si nu a solicitat administrarea de probe.

În dovedirea cererii creditoarea a depus la dosar urmatoarele înscrisuri: înstiintare de plata nr. …….. (3), contract nr. ………. (f.6-9 ), fisa de calcul a ratelor si penalitatilor( f. 10 ).

Actiunea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru 39 lei si timbru judiciar de 0,3 lei.

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele :

În fapt,în baza contractului nr. …….. (art. 2) debitorul s-a obligat sa achite contravaloarea tarifului de utilizare a retelei de drumuri nationale din România pentru perioada de parcurs si stationare de 12 luni în suma totala de 90 euro, în 4 rate cu plata în lei la cursul valutar al BNR valabil pentru ultima zi din luna anterioara datei achitarii fiecarei rate.

Conform anexei C de la contract asumata prin semnatura de debitoare cuantumul ratelor si data platii au fost determinate de parti.

Cum debitorul nu si-a îndeplinit obligatia asumata prin contract instanta urmeaza sa-l oblige la plata contravalorii ratei nr. 4 în cuantum de 82,19 lei.

Prin acelasi contract, la art. 3, partile au stabilit ca în cazul neachitarii la termenele si în cuantumul stabilit a sumelor amintite anterior se calculeaza penalitati de întârziere de 0,15% pe zi de întârziere asupra sumei totale datorate ,în euro la cursul BNR valabil pentru ultima zi a lunii anterioare scadentei ratei. Cuantumul acestora se ridica la suma de 114,47 lei.

Fata de cele expuse,instanta retine ca, în conditiile în care contractul reprezinta legea partilor în virtutea art. 1 C.com. rap. la art. 969 C.civ. ce consacra principiul fortei obligatorii a contractului -pacta sunt servanda- în speta creditoarea este titulara unui drept de creanta împotriva debitorului, creanta fiind reprezentata de debitul principal de 82,19 lei si 114,47 lei penalitati de întârziere,creanta fiind certa ,lichida si exigibila si probata în conditiile art.46 C,com., corelativa obligatiei acestuia din urma de a plati sumele mentionate în petitul cererii,obligatie pe care debitoarea nu a executat-o.

În solutionarea cererii instanta va avea în vedere ca potrivit dispozitiile art.1 din O.G. nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata -aceasta procedura ” se desfasoara la cererea creditorului în scopul realizarii de buna-voie sau prin executare silita a creantelor certe,lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani , asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însusit de parti prin semnatura ori în alt mod admis de lege si care atesta drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrari sau orice alte prestatii”.

Ca atare, retinând ca în speta sunt îndeplinite cerintele prevazute de dispozitia legala mai sus aratata , creditoarea fiind titulara unui drept de creanta împotriva debitoarei,obligatia acesteia rezultând dintr-un contract comercial, creanta fiind certa, lichida si exigibila, conform art.379 C.pr.civ., instanta urmeaza sa admita în parte cererea de fata si va dispune somarea debitoarei sa achite creditoarei suma de 82,19 lei reprezentând debit principal si 114,47 lei penalitati de întârziere.

Conform art.274 C.pr.civ. fata de solutia de admitere în parte a cererii instanta urmeaza a dispune obligarea debitorului ………. aflat în culpa procesuala la plata cheltuielilor de judecata catre creditoare , în cuantum de 39.30 lei ,reprezentând taxa judiciara de timbru si timbrul judiciar.

Tags: somaţie de plată

Somatie de plata

SENTINTA CIVILA NR. 919

Sedinta publica din 24 martie 2009

S-a luat în examinare în vederea pronuntarii, cererea având ca obiect somatie de plata, formulata de creditoarea S.C. …….., cu sediul ales ……..împotriva debitoarei ……, cu domiciliul în ………..

Dezbaterile au avut loc în sedinta publica din data de 19 martie 2009 sustinerile partilor fiind consemnate în încheierea de sedinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta hotarâre.

În vederea deliberarii, instanta a amânat pronuntarea cauzei la aceasta data si a hotarât urmatoarele:

JUDECATORIA :

Deliberând asupra prezentei cauze, constata urmatoarele:

Prin cererea formulata pe calea somatiei de plata la data de ……. si înregistrata pe rolul Judecatoriei Tulcea sub nr. ….. creditoarea SC ……. ……… a solicitat instantei ca prin hotarârea ce o va pronunta sa oblige debitoarea …….. sa achite creditoarei suma de 415,98 contravaloare gaze si 84,73 lei majorari de întârziere.

În motivarea cererii se arata ca, în fapt, între creditoarea SC ……… si debitoarea …… s-a încheiat contractul de furnizare de gaze naturale nr. …….. prin care s-a stabilit obligatia creditoarei de a furniza gaze naturale în schimbul achitarii acestora de catre debitoare. Creditoarea arata ca sunt îndeplinite conditiile de admisibilitate privind emiterea ordonantei de plata.

În drept, creditoarea si-a întemeiat cererea pe disp. OG 5/2001 privind procedura somatiei de plata, codului de procedura fiscala, Legea nr. 469/2002. Debitoarea ……. nu a depus la dosar întampinare si nu s-a prezentat în instanta prin reprezentant spre a-si exprima pozitia procesuala fata de cererea creditoarei, desi a fost legal citata în acest sens.

În dovedirea cererii creditoarea a depus la dosar urmatoarele înscrisuri: copie partida nr. …….. (f.5), contractul de furnizare de gaze naturale nr……. facturi fiscale (f.7-14), fisa de calcul a penalitatilor( f. 15-19 ), extras de cont( f. 20-21).

Cererea este legal timbrata.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele: În fapt, între parti s-a încheiat contractul de furnizare de gaze naturale nr. …………. prin care creditoarea SC ……s-a obligat sa furnizeze gaze naturale catre ……………

Prin art. 7 din contract furnizorul emite facturi, iar consumatorul are obligatia de a le achita în termen de 10 zile de la data emiterii facturii.

Pentru serviciile prestate creditoarea a emis facturile depuse la dosar.

Facturile au fost emise în baza citirii contorului de catre personalul furnizorului, asa cum este prevazut în contract.

În ceea ce priveste penalitatile de întârziere, la art. 8 din contract s-a prevazut ca neachitarea sumelor datorate atrage plata majorarilor de întârziere în cuantum egal cu nivelul dobânzii datorat pentru neplata la termen a obligatiilor bugetare. majorarile de întârziere sunt în cuantum de 84,73 lei asa cum au fost calculate de creditoare.

Fata de cele expuse, instanta retine ca, în conditiile în care contractul reprezinta legea partilor în virtutea art. 1 C.com. rap la art.969 C.civ.ce consacra principiul fortei obligatorii a contractului-pacta sunt servanda-în speta creditoarea este titulara unui drept de creanta împotriva debitoarei,creanta fiind certa, lichida si exigibila si probata în conditiile art.46 C,com., corelativa obligatiei acestuia din urma de a plati sumele mentionate în petitul cererii, obligatie pe care debitorul nu a executat-o.

În solutionarea cererii instanta va avea în vedere ca potrivit disp art.1 din O.G.nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata -aceasta procedura ” se desfasoara la cererea creditorului în scopul realizarii de buna-voie sau prin executare silita a creantelor certe,lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însusit de parti prin semnatura ori în alt mod admis de lege si care atesta drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrari sau orice alte prestatii”.

Ca atare, retinând ca în speta sunt îndeplinite cerintele prevazute de dispozitia legala mai sus aratata, creditoarea fiind titulara unui drept de creanta împotriva debitoarei, obligatia acesteia din urma rezultând din înscrisurile constatatoare depuse la dosar, ce poarta semnatura acesteia, creanta fiind certa, lichida si exigibila, conform art.379 C.pr.civ., instanta urmeaza a admite cererea de fata,dispunandu-se somarea debitoarului sa achite creditoarei sumele aratate în petitul cererii.

Conform art. 274 C.pr.civ. fata de solutia de admitere a cererii instanta urmeaza a dispune obligarea debitoarei ………, aflata în culpa procesuala la plata cheltuielilor de judecata catre creditoarea SC ………. în cuantum de 39,30 lei, reprezentând taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.

Tags: somaţie de plată