Top

CONT.ADM.Necomunicarea către petent a întâmpinării şi actelor depuse la dosar de intimat. Încălcarea dreptului la apărare. Casarea sentinţei şi trimitrerea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe

Prin plângerea înregistrata la Judecătoria Buzău sub nr. X/X/2009, petentul N.M. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea procesului verbal de contravenţie seria X nr. X din X/X/2009 în baza căruia a fost sancţionat cu avertisment şi reţinerea permisului in vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule, pentru pretins comiterea contravenţiei prevăzute la art. 100 alin.3 lit. g) raportat la art. 79 alin.1 lit. b) din OUG nr. 195/2002.

În motivarea plângerii petentul a susţinut că nu a săvârşit contravenţia reţinută în sarcina sa prin procesul verbal contestat, în sensul că după producerea unui accident de circulaţie în care a fost implicat la data de 18.07.2009 nu s-a prezentat în termen legal la poliţie pentru declararea evenimentului.

Într-adevăr, la data de 18.07.2009, în timp ce se deplasa cu autoturismul X pe str. X din municipiul Buzău a fost lovit de autoturismul Y condus de I.D.C. pe fondul executării în mod necorespunzător a unei manevre de viraj stânga, recunoscută de acesta.

În condiţiile în care accidentul a avut loc într-o zi de sâmbătă, orele 0:00 , soldându-se numai cu avarii, a stabilit, de comun acord cu celălalt conducător auto să se întâlnească în ziua de luni : 20.07.2009, dimineaţa, în vederea încheierii unei constatări amiabile, conform art. 79 alin.2 lit. a) din OUG nr. 195/2002, prilej cu care i-a înmânat şi o copie de pe poliţa sa de asigurare. Martori la înţelegerea respectivă au fost T.C. şi T.A.

La data stabilită, I.D.C. s-a prezentat împreună cu patronul său care administrează o societate de profil taximetrie, acesta comunicându-i că va fi de acord cu stabilirea culpei în sarcina angajatului său numai dacă îl despăgubeşte cu 100 euro, valoarea francizei pe care ar fi pierdut-o.

Nefiind de acord cu o astfel de propunere, s-au adresat în aceeaşi zi organului de poliţie care a constatat că accidentul s-a datorat culpei conducătorului auto I.D.C., căruia i s-a şi încheiat procesul verbal de contravenţie seria X nr. X din X/X/2009.

In contextul expus consideră că neprezentarea la poliţie în termen de 24 de ore de la producerea accidentului îi este imputabilă în exclusivitate celeilalte părţi, în raport de înţelegerea încheiată cu acesta.

Intimatul a formulat întâmpinare conform art. 115-118 din Codul de procedura civilă, solicitând motivat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. X/2009 pronunţată de Judecătoria Buzău s-a respins plângerea ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut în baza probatoriului administrat că petentul se face vinovat de săvârşirea contravenţiei prevăzute la art.100 alin.3 lit. g) raportat la art. 79 alin.1 lit. b) din OUG nr. 195/2002, întrucât la data de 18.07.2009, în jurul orelor 0:00, în timp ce conducea autoturismul X pe str. X din municipiul Buzău, deşi a fost implicat într-un accident de circulaţie împreună cu autoturismul Y, soldat cu pagube materiale, nu s-a prezentat în termen de 24 de ore la poliţie pentru declararea evenimentului, ci abia la data de 20.07.2009.

Instanţa, reţinând faptul că cei doi conducători auto au hotărât să încheie o constatare amiabilă privind împrejurările accidentului, a apreciat că petentului îi revenea totuşi obligaţia de a se prezenta la poliţie în termen de 24 de ore, în condiţiile în care nu a reuşit să finalizeze întelegerea.

Împotriva sentinţei a declarat recurs petentul în termen legal, conform art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de recurs depuse la dosar.

În expunerea motivelor de critică, reluând susţinerile formulate punctual prin plângerea introductivă, petentul a invocat greşita respingere a plângerii ca neîntemeiată făra ca instanţa să-i verifice apărările cu privire la vinovăţia sa, fără să se pronunţe asupra probelor solicitate şi fără să-i comunice întâmpinarea şi celelalte acte depuse la dosar de intimat.

Referitor la neprezentarea sa la proces, aspect reţinut de instanţa prin hotărârea pronunţată, petentul a invocat starea precară a sănătăţii la perioada de referinta, confirmată de actul medical ataşat cererii de recurs.

Prin decizia nr. X/2010 s-a admis recursul declarat de petent, s-a casat sentinţa atacată,dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În acest sens s.a avut in vedere :

? În raport de susţinerile formulate de petent sub aspectul vinovăţiei exclusive la producerea accidentului din 18.07.2009, orele 0:00, zi de sâmbătă, a celuilalt conducător auto I.D.C., confirmată prin sancţionarea acestuia în baza procesului verbal seria X nr. X, dar şi sub aspectul încheierii unei înţelegeri în sensul stabilirii unei întâlniri în ziua de luni _ 20.07.2009 în vederea întocmirii unei constatari amiabile de accident, ce n-a putut fi finalizată datorită conduitei patronului conducătorului taxi-ului implicat în eveniment, tribunalul reţine că instanţei fondului îi revenea obligaţia , conform art. 129 Cod procedură civilă , de a verifica apărările invocate, în vederea lămuririi situaţiei în fapt dedusă judecăţii.

? Păşind la soluţionarea cauzei încă de la prima zi de înfăţişare din 17.11.2009 în condiţiile în care la termenul din 22.09.2009 cauza a fost amânată din motive neimputabile petentului şi fără ca acestuia să i se comunice întâmpinarea şi actele ataşate, depuse de intimat la filele 11-15 dosar, la data de 9.09.2009, instanţa fondului i-a încălcat dreptul la apărare, dar si dreptul la un proces echitabil.

? În condiţiile în care, deşi petentul a indicat numele a doi martori prin plângerea introductivă, susţinând că au fost de faţa la înţelegerea încheiată între părţi, inclusiv la momentul când celălalt conducător auto i-a înmânat poliţa de asigurare, instanţa fondului nu a întreprins demersuri pentru audierea acestuia, şi, însuşindu-şi exclusiv probele administrate, la propunerea intimatului, a încălcat şi principiul egalităţii armelor consacrat în jurisprudenţa CEDO.

Pentru considerentele ce preced, în baza art. 312 alin.5 din Codul de procedură civilă, apreciindu-se că instanţa nu a intrat în cercetarea fondului, s-a admis recursul ca întemeiat şi s-a casat sentinţa atacată dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe .

Etichete: