Contencios administrativ – sesizare curte de conturi

Dosar nr. 3003/88/2008

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Sentinţa civilă Nr. 376

Şedinţa publică de la 06 Martie 2009

Prin cererea adresată acestei instanţe, înregistrată sub nr.3003/88/2008, reclamanţii “…”, au chemat în judecată pe pârâţii Primăria Comunei “…”, prin primar şi Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi a Judeţului Tulcea, Direcţia de Control Financiar Ulterior, pentru a fi obligaţi la restituirea sumelor reprezentând drepturi speciale acordate conform Acordului/contractului colectiv de muncă nr.4353/19.12.2006, drepturi salariale ce le-au fost imputate la data de 10.12.2008, ca urmare a raportului de control intermediar întocmit de reprezentantul Curţii de conturi la data de 12.12.2008, să se constate că în calitate de funcţionari publici au fost discriminaţi faţă de alte instituţii în care lucrează funcţionarii publici, chiar din rândul primăriilor aflate pe raza judeţului Tulcea, instituţii în care aceste drepturi salariale nu au fost imputate deşi, la fel ca în cazul lor au fost stipulate şi acordate în baza încheierii unui Acord/contract colectiv de muncă aferent anului 2007 şi că drepturile salariale speciale sunt specifice funcţionarilor publici, temeiul legal în care funcţionarii publici beneficiază de ele fiind chiar Legea nr.188/1999 privind Statutul Funcţionarilor Publici.

În motivare s-a arătat că, reclamanţii sunt funcţionari publici în cadrul Primăriei Comunei “…”, desemnaţi astfel conform fişei postului şi a Legii nr.188/1999 privind statutul funcţionarilor publici.

S-a menţionat că la data de 12.12.2006 a fost încheiat Acordul colectiv/contractul colectiv de muncă între Consiliul Local al Comunei “…”, Sindicatul Salariaţilor din Administraţia Locală Tulcea şi Sindicatul salariaţilor din cadrul Consiliului Local “…”, înregistrat sub nr.4353/19.12.2006 şi la Direcţia de Muncă şi Solidaritate Socială sub nr.15038/21.12.2006.

Conform acestui acord, respectiv art.35 alin.5 stipulează faptul că:

“Pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii în muncă şi asigurarea protecţiei personalului, funcţionarii publici beneficiază de drepturi speciale pentru refacerea capacităţii de muncă în cuantum de 200 lei RON lunar, care se va suporta de la cap.51.02 “Autorităţi executive” titlul II “bunuri şi servicii”, alin.20.14 “protecţia muncii”. Drepturile speciale reprezintă acoperirea unei părţi a cheltuielilor cu medicamente, tratamente medicale, reducerea strasului, hrana, motivarea personalului pentru asigurarea stabilităţii şi confidenţialităţii faţă de instituţie”.

De asemenea, alin.6 prevede faptul că “pentru o ţinută decentă şi asigurarea unei imagini corespunzătoare în raport cu publicul şi instituţiile cu care colaborează, funcţionarii publici vor beneficia de sume pentru achiziţionarea ţinutei în valoare de 300 lei RON, pe trimestru, conform cerinţelor impuse de Codul de conduită al funcţionarilor publici”.

Dispoziţiile Statutului funcţionarului public prevăd în mod clar la art.29, faptul că:

Pentru activitatea desfăşurată, funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul gradului.

Funcţionarii publici beneficiază de prime şţi alte drepturi salariale, în condiţiile legii.

Reclamanţii consideră că aceste alte drepturi salariale sunt tocmai drepturile salariale speciale pentru care li s-au emis decizii de impunere şi care, consideră aceştia, au fost emise în mod abuziv şi discriminatoriu, în raport de alte instituţii ale statului unde activează funcţionari publici sau chiar în raport de alte primării de pe raza judeţului Tulcea.

În drept, reclamanţii invocă art.21 din OG nr.137/2000 modificată şi aprobată prin Legea nr.48/2008, modificată şi completată prin Legea nr.27/2004 şi Legea nr.324/2006, art.6, 165-168 din Codul muncii, art.41 din Constituţia României, Legea nr.188/1999.

În dovedire, reclamanţii au depus la dosar: Acord colectiv/contract colectiv de muncă, adresa nr.3039/2008, dispoziţiile nr. 990, 988, 989, 991, 992, 993, 994, 995 emise la 10.12.2008 de primarul Comunei “…”.

La data de 2.02.2009 pârâta a depus întâmpinare, solicitând în principal respingerea acţiunii în ceea ce priveşte Curtea de Conturi a României, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar, în subsidiar, în cazul în care instanţa de judecată va trece peste această excepţie, iar pe fondul cauzei respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În susţinerea întâmpinării, pârâta a depus şi o serie de înscrisuri.

Examinând acţiunea, în baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale pe care se întemeiază, instanţa reţine următoarele:

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Curţii de Conturi a României, aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă ca atare.

Faţă de obiectul acţiunii, prin care reclamanţii solicită restituirea sumelor de bani care le-au fost imputate prin dispoziţiile emise de către Primăria comunei “…”, judeţul Tulcea, se constată că, între Curtea de Conturi a României şi reclamanţi nu există raporturi de serviciu, care să justifice legitimitatea procesual pasivă a acestei instituţii.

De asemenea, nici între pârâta Primăria comunei “…” şi Curtea de Conturi a României, nu există raporturi de subordonare ierarhică, astfel încât neavând calitate procesual-pasivă se va respinge acţiunea îndreptată împotriva acesteia ca inadmisibilă.

Pe fondul cauzei, se reţine că reclamanţii au calitatea de funcţionari publici în cadrul Primăriei comunei “…”, judeţul Tulcea, conform dispoziţiilor de numire în funcţie emise în baza Legii nr.188/1999, nr.990, 988, 989, 991, 992, 993, 994, 995, depuse la dosar.

La data de 1 ianuarie 2007, între reclamanţi, reprezentaţi prin Sindicatul Salariaţilor din Administraţia Locală Tulcea şi Consiliul Local “…”, Primarul comunei “…”, în calitate de angajatori, s-a încheiat Acordul/Contractul colectiv de muncă, având ca scop desfăşurarea corespunzătoare a activităţii instituţiei,, promovarea unor relaţii de muncă echitabile, de natură să asigure protecţia socială a salariaţilor, eliminarea conflictelor de muncă, instituind drepturi minimale ca bază pentru negocieri interne.

Prin dispoziţiile art.34 alin.5 ale Acordului colectiv de muncă s-a convenit acordarea unor drepturi speciale funcţionarilor publici, pentru refacerea capacităţii de muncă, în cuantum de 200 lei lunar, reprezentând acoperirea unei părţi a cheltuielilor cu medicamente, tratamente medicale, reducerea stresului, hrană, motivarea personalului pentru asigurarea stabilităţii şi confidenţialităţii faţă de instituţie.

Acordul/Contractul colectiv de muncă s-a încheiat pe durata de 1 an, urmând a se aplica de la data de 1 ianuarie 2007 şi a se prelungi de drept, conform art.2 alin.1 şi 3 pe o durată legală cu durata iniţială, dacă niciuna dintre părţi nu notifică în scris celeilalte părţi manifestarea unilaterală de voinţă în sensul denunţării acordului cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei, pentru care a fost încheiat.

Prin art.22 alin.1 din HG nr.833/2007, privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor paritare şi încheierea acordului colectiv s-a prevăzut că acordul colectiv este convenţie încheiată în formă scrisă între autoritatea sau instituţia publică, reprezentată prin conducătorul acesteia şi funcţionarii publici din cadrul autorităţii sau instituţiei publice respective, prin sindicatele reprezentative ale acestora, ori prin reprezentanţi aleşi, în care sunt stabilite anual măsuri referitoare la: constituirea şi folosirea fondurilor destinate îmbunătăţirii condiţiilor la locul de muncă, sănătatea şi securitatea în muncă.

Prin acordurile colective nu se pot stabili drepturi sau obligaţii suplimentare faţă de cele reglementate prin lege în derularea raporturilor de serviciu.

Interpretând per a contrario disp.art.25 din HG nr.833/2007, rezultă că, prin acordurile colective de muncă pot fi negociate clauzele referitoare la drepturile care nu sunt stabilite prin dispoziţiile legale.

Se constată deci că, acordarea drepturilor speciale funcţionarilor publici din aparatul propriu al Consiliului local “…” nu este nelegală întrucât nu există un text de lege care să interzică aceste drepturi, ci, dimpotrivă drepturile stabilite prin lege reprezintă un minim dincolo de care, în raporturile juridice dintre părţile sociale, intervine principiul liberei negocieri.

În acest sens, prin dispoz. art.72 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, este reglementată posibilitatea autorităţilor şi instituţiilor publice de a încheia anual, în condiţiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcţionarilor publici, care să cuprindă numai măsuri referitoare la constituirea şi folosirea fondurilor destinate îmbunătăţirii condiţiilor la locul de muncă, sănătate şi securitatea în muncă.

Rezultă deci, că autorităţile locale sunt autorizate să dispună de sumele locale alocate pentru îmbunătăţirea condiţiilor la locul de muncă, precum şi cele pentru sănătate şi securitatea muncii, în acest sens prev. art.32 alin.5 din Acordul colectiv de muncă se circumscriu noţiunii de menţinere a sănătăţii şi securităţii în muncă, părţile acordului convenind cu privire la necesitatea acordării drepturilor speciale în acest scop.

De asemenea, în conformitate cu disp. art.28 din HG nr.833/2007, executarea acordului colectiv de muncă este obligatorie pentru ambele părţi, neîndeplinirea obligaţiilor asumate atrăgând răspunderea civilă sau disciplinară a părţilor care să fie vinovate de acestea.

Având în vedere toate aceste argumente, instanţa apreciază că cererea reclamanţilor este întemeiată, urmând a fi admisă în totalitate şi va fi obligată pârâta Primăria municipiului Tulcea să restituie reclamanţilor sumele de bani reprezentând contravaloarea drepturilor speciale acordate în baza Acordului colectiv de muncă înregistrat sub nr.15038/21 decembrie 2006, cu privire la care Primarul comunei “…”, judeţul Tulcea a emis dispoziţiile de imputare din data de 10 decembrie 2005.

Tags: contencios administrativ, Contengios administrativ

Contengios administrativ – anulare decizie indemnizatie crestere copil

Dosar nr. 2746/88/2008

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Sentinţa civilă Nr. 378

Şedinţa publică de la 06 Martie 2009

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr.2746/88/2008, reclamanta “…”, în calitate de beneficiară al indemnizaţiei pentru creşterea copilului până la vârsta de 2 ani, a chemat în judecată pe pârâta Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială Tulcea, pentru a se dispune anularea deciziei nr.4834/10.09.2008, privind aprobarea acordării indemnizaţiei pentru creşterea copilului şi obligarea pârâtei la plata indemnizaţiei în sumă de 1200 lei, începând cu data de 4.06.2008 şi până la data de 4.06.2010.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la data de 23.05.2008 a născut concomitent, devenind mama a doi copii gemeni pe nume: “…”, CNP “…”, “…”, CNP “…”.

În baza OUG nr.148/2005 s-a adresat pârâtei pentru acordarea indemnizaţiei depunând actele doveditoare a doi copii născuţi concomitent.

Răspunsul DMPS a fost decizia nr.4834/10.09.2008, pe care a contestat-o în termen legal la DMPS, potrivit Legii nr.554/2004.

Cu adresa ntr.45/3.11.2008 DMPS enumerând articole şi legi i-a răspuns că soluţia adoptată de instituţia sus menţionată este temeinică şi legală.

Cum se află în situaţia unei naşteri concomitente de doi copii şi legea nu prevede situaţia copiilor născuţi gemeni, tripleţi, etc., este evident că dreptul stabilit pentru un copil trebuie să fie şi dreptul câştigat celuilalt copil.

Legea nr.145/2005 coroborată cu Hotărârea nr.1025/2006 pentru aprobarea normelor metodologice se precizează că această indemnizaţie se acordă pentru îngrijirea copilului, din necesitatea îmbunătăţirii echilibrului social-economic al familiei, de susţinerea acesteia în vederea creşterii copilului, în scopul stimulării natalităţii şi diminuării fenomenului de abandon al copilului.

La art.6 din OUG nr.148/2005 se vizează situaţia naşterilor succesive până la trei copii în perioada cât mama se afla pentru creşterea copilului ori situaţia reclamantei, adică naşterea concomitentă a doi copii este total diferită decât cea vizată de art.6.

Este adevărat că în textul de lege este folosit singularul dar analizând conţinutul gramatical al textului este evident că s-a dorit ca părinţii să primească o indemnizaţie lunară de 600 lei la naşterea unui copil, criteriul de determinare fiind acela al existenţei copilului născut.

Reclamanta mai precizează că tocmai de aceea s-a adresat instanţei de judecată pentru că “judecătorul va privi întotdeauna litera legii dar va judeca în spiritul ei”.

Acceptând că DMPS invocă litera legii chiar şi pentru naşterea de gemeni, tripleţi, etc. cum se pot justifica că ignoră existenţa pe lume a celuilalt copil dacă după perioada în care încetează acordarea indemnizaţiei individualizează copii, acordându-le alocaţie pentru fiecare din ei. Se înţelege că timp de doi ani celălalt copil nu există şi apare cu capacitatea de folosinţă.

În condiţiile în care, în spitalele din România numărul copiilor abandonaţi este mare, reclamanta se consideră îndrituită să solicite să i se plătească indemnizaţia de 600 lei lunar aferent concediului pentru creşterea copilului pentru fiecare din cei doi copii minori, până în prezent aceasta a primit doar 600 lei lunar.

Reclamanta solicită plata retroactivă a acestui drept.

Art.3 alin.1 din HG nr.1025/2006 defineşte noţiunea de naştere încălcând legea fundamentală a ţării care prevede la art.16 alin.1 şi art.49 alin.2, principiul egalităţii de tratament iar prin decizia emisă de DMPS pârâta instituie discriminări între persoane aflate în situaţii identice, respectiv copii născuţi gemeni, tripleţi, etc. şi astfel se creează posibilitatea acordării dreptului de indemnizaţie pentru un singur copil şi nu pentru cei doi copii rezultaţi din actul naşterii.

Dispoziţiile art.3 alin.1 din HG nr.1025/2006 definesc naşterea:”aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii”, definiţie care nu concordă deloc cu preved. art.1, art.6 alin.1 din OUG nr.148/2005.

Creşterea şi îngrijirea a doi copii presupune un efort fizic cât şi efort financiar dublu.

În dovedirea acţiunii, înţelege să se servească de înscrisuri.

În drept, invocă art.1 din OUG nr.148/2005, art.274 Cod proc.civilă.

Pârâta a depus note scrise prin care a învederat instanţei că nu poate avea calitatea de pârât în cauză, întrucât indemnizaţia pentru creşterea copilului până la vârsta de 2 ani, este o prestaţie socială acordată, începând cu 1 noiembrie 2008, de către Agenţia Naţională de Protecţie Socială, în conformitate cu HG nr.1318/2008 pentru modificarea şi completarea HG nr.381/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse.

La termenul din 3 decembrie 2008, apărătorul reclamantei a făcut precizări în sensul că înţelege să se judece în contradictoriu cu Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale care a fost introdusă în cauză, în calitate de pârâtă la acelaşi termen.

La data de 7 ianuarie 2009, Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale Tulcea a depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii reclamantei, ca nefondată.

S-a arătat prin întâmpinare că prev. OUG nr.148/2005 nu se delimitează în mod expres stabilirea dreptului de plată a indemnizaţiei pentru creşterea copilului, în cazul gemenilor, tripleţilor, etc., prevăzându-se, stabilindu-se doar că se acordă o singură indemnizaţie pentru fiecare copil născut de beneficiara indemnizaţiei pentru creşterea copilului, în intervalul de până la 2 ani.

Reclamanta a depus înscrisuri:certificat de căsătorie, certificat de naştere ale celor doi copii gemeni, biletele de ieşire din spital după naşterea copiilor, adeverinţă, adeverinţa prin care se atestă calitatea de salarizare a reclamantei la SC “…” “…”şi faptul că de la 3.07.2008, contractul de muncă al acesteia este suspendat, decizie de suspendare a contractului de muncă nr.59/2008 pentru creşterea copiilor (concediu posnatal), o factură fiscală şi mai multe bonuri pentru achiziţionare articole nou născuţi, decizia nr.4834/10.09.2008 emisă de DMPS Tulcea.

La 28 ianuarie 2009 Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale a depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală, iar pe cale de excepţie a invocat lipsa calităţii sale procesuale pasive, în raport de disp.art.1 alin.1 şi 2 din OUG nr.116/2007, privind organizarea şi funcţionarea AMPS, întrucât agenţiile judeţene sun t direcţii teritoriale cu personalitate juridică, care au preluat drepturile şi obligaţiile direcţiei de muncă şi protecţie socială judeţene în domeniul prestaţiilor sociale.

Faţă de aceste precizări, susţinute şi de reprezentantul intimatei, instanţa a dispus la termenul din 4 februarie 2009, introducerea şi citarea în proces în calitate de intimată a Agenţiei Judeţene pentru Prestaţii Sociale Tulcea.

Reclamanta a depus la dosar contestaţia formulată împotriva deciziei nr.4834/2008 la DMPS Tulcea, pe cale administrativă, înregistrată sub nr.75/9 octombrie 2008.

Ambele părţi au depus şi concluzii scrise în susţinerea punctului de vedere.

Analizând acţiunea formulată pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale incidente, tribunalul reţine următoarele:

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ANPS Bucureşti, aceasta este întemeiată.

Potrivit disp. art.1 alin.1 din OUG nr.116/2007 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţie Socială, aceasta este organizată şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.

Conform art.1 alin.2 şi art.2 din OUG nr.116/2007, ANPS are în subordine agenţii judeţene pentru prestaţii sociale, de numite agenţii teritoriale, ca servicii publice deconcentrate, cu personalitate juridică, care au ca scop administrarea şi gestionarea tuturor prestaţiilor sociale acordate de la bugetul de stat.

Prin urmare, calitatea de pârâtă în cauză o are Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale Tulcea, care potrivit disp. art.16 din Statutul propriu de organizare şi funcţionare al ANPS, aprobat prin HG nr.1285/2008, are ca scop gestionarea prestaţiilor sociale la nivel teritorial.

De altfel, instanţa a dispus introducerea în cauză a AJPS Tulcea, în calitate de intimată, încă de la termenul din 4 februarie 2009, cererea reclamantei judecându-se în contradictoriu chiar cu această intimată până la soluţionare.

Pe fondul cauzei, instanţa apreciază că acţiunea reclamantei este întemeiată.

Prin decizia nr.4834/10 septembrie 2008 emisă de DMPS Tulcea a fost aprobată cererea petentei “…” pentru acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului, în cuantum de 600 lei, în baza disp.OUG nr.148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului.

Potrivit prev.art.1 alin.1 din acest act normativ, începând cu data de 1 ianuarie 2006, persoanele care în ultimul an anterior datei naşterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit, beneficiază de concediu şi o indemnizaţie lunară de 800 lei pentru creşterea copilului, în vârstă de până la 2 ani sau în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani.

Cuantumul indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului a fost modificat de la data de 1 ianuarie 2007, la suma de 600 lei.

Prin art.6 alin.1 din ordonanţă, au fost prevăzute situaţiile în care se acordă concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului, precum şi stimulentul lunar, respectiv pentru fiecare dintre primele trei naşteri sau pentru primii 3 copii adoptaţi, luaţi în plasament sau încredinţaţi în vederea adopţiei.

În speţă, aşa cum rezultă din certificatele de naştere depuse la dosar, reclamanta “…” a dat naştere la doi copii gemeni, “…” şi “…”, născuţi concomitent la data de 23 mai 2008, iar prin decizia nr.4834/10 septembrie 2008 a DMPS Tulcea a fost acordată o singură indemnizaţie pentru creşterea copilului, în cuantum de 600 lei.

Ori, dacă scopul adaptării OUG nr.148/3 noiembrie 2005, a avut în vedere necesitatea îmbunătăţirii echilibrului social – economic al familiei prin susţinerea acesteia în vederea creşterii copilului, este evident că prestaţia socială reprezentând indemnizaţia pentru creşterea copilului până la vârsta de 2 ani, instituită prin acest act normativ, se cuvine fiecărui copil născut, indiferent dacă acesta provine dintr-o naştere simultană de gemeni sau dintr-o naştere simplă.

Prin HG nr.1025/2006, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a ordonanţei, în art.3 alin.1, este definită naşterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii.

Prev. art.3 alin.1 din normele metodologice nu concordă însă cu dispoziţiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise, respectiv cu prev. art.1 din OUG nr.148/2005.

Prin aceste dispoziţii, legiuitorul a avut în vedere, la acordarea beneficiului concediului şi a indemnizaţiei pentru creşterea copilului până la 2 ani, atât situaţia unui copil născut dintr-o naştere simplă cât şi aceea a fiecăruia dintre copii rezultaţi în cazul unei naşteri multiple.

În consecinţă, acordarea indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului, trebuie să se facă prin raportare la disp. art.6 din OUG nr.148/2005 în funcţie de numărul copiilor născuţi şi nu în funcţie de numărul naşterilor.

În caz contrar, prin acordarea unei singure indemnizaţii pentru creşterea copilului, se creează o situaţie de discriminare şi o diferenţă de tratament faţă de unul dintre cei doi copii gemeni, care ar fi lipsit de beneficiul indemnizaţiei stabilite prin lege şi în favoarea sa.

Pentru aceste considerente, în baza disp. art.1 alin .1 şi art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ va fi admisă acţiunea reclamantei şi se va anula decizia nr.4834/10 septembrie 2008, ca netemeinică şi nelegală, urmând a fi obligată pârâta AJPS Tulcea să emită o altă decizie pentru plata indemnizaţiei de câte 600 lei lunar, pentru fiecare dintre minorii “…” şi “…”, corespunzătoare perioadei de la 4 iunie 2008 şi până la expirarea intervalului de timp de 2 ani, respectiv la 4 iunie 2010.

Tags: Contengios administrativ