Reexaminarea sancţiunii contravenţionale

SENTINŢA CIVILĂ NR. 930/ 10.06.2010 – În materie civilă – reexaminarea sancţiunii contravenţionale.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bicaz la data de 15.01.2010 sub nr.105/188/2010, petentul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Neamţ a solicitat, în contradictoriu cu intimatul TI, înlocuirea sancţiunii amenzii cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei munci în folosul comunităţii,

În motivarea cererii petentul a arătat că TI a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 120 lei, prin procesul verbal seria CC nr. 3435730/27.05.2009. S-a arătat totodată că intimatul nu figurează cu bunuri care pot fi urmărite silit.

În drept acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 9 alin. 3 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.

În dovedirea cererii, petentul a depus la dosar următoarele înscrisuri: adresa UAT Gura Văii (fila 3), proces verbal de contravenţie seria CC nr.3435730/27.05.2009, în original (fila 4), adeverinţă nr. 6906/17.12.2009 (fila 5), certificat fiscal (fila 6).

Intimatul, legal citat nu s-a prezentat în instanţă şi nici nu a formulat apărări în prezent cauză.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa va reţine următoarele:

În fapt, intimatului contravenient TI i-a fost aplicată sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 120 lei, prin procesul verbal seria CC nr. 3435730/27.05.2009 pentru comiterea faptelor prevăzute de art.36 alin. 1 şi art.8 OUG 195/2002, reţinându-se că a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare BC 05 GVE pe DN 15 pe raza localităţii Poiana fără a purta centura de siguranţă, prevăzută de lege şi fără ca autoturismul să fie dotat cu stingător de incendiu şi triunghi reflectorizant omologate.

Conform art.101, alin.1 din OUG nr.195/2002 „(1) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancţiuni următoarele fapte săvârşite de persoane fizice”, iar potrivit art. art.108, alin.1, „(1) Săvârşirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenţii atrage, pe lângă sancţiunea amenzii, şi aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează(…) „ fără ca legea să prevadă că poate fi aplicată sancţiunea contravenţională principală a prestării unei activităţi în folosul comunităţii.

Potrivit normelor generale în materie contravenţională, respectiv art. 5 alin. 2 lit. c) şi art. 9 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, prestarea unei activităţi în folosul comunităţii este o sancţiune contravenţională principală, care poate fi stabilită numai prin lege şi numai pe o durată ce nu poate depăşi 300 de ore. Se observă că art. 9 alin. 1 din OG 2/2001 reprezintă o consacrare a principiului legalităţii sancţiunii contravenţionale în ceea ce priveşte prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.

Verificând condiţiile de admisibilitate a cererii de înlocuire a amenzii cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, instanţa constată că, pe lângă îndeplinirea condiţiilor cu caracter special, prevăzute de art. 9 alin. 3 din OG 2/2001 invocat de petent şi aplicabil în speţă (contravenientul să nu fi achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancţiunii şi să nu existe posibilitatea executării silite, împrejurare de asemenea nedovedit? de petent întrucât nu se arat? în ce au constat m?surile efective de executare silit? întreprinse împotriva contravenientului – la dosarul cauzei fiind depusă numai o adresă emisă de Primăria comunei Gura Văii prin care se învederează că intimatul nu deţine bunuri urmăribile sau supuse executării), se impune şi respectarea unei cerinţe cu caracter general, dar esenţială: ca sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii să fie stabilită prin legea care incriminează fapta pentru care s-a atras răspunderea contravenientului, alternativ cu amenda, potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. 2 din OG 2/2001.

Or, în speţa de faţă, OUG nr.195/2002 nu stabileşte nici un caz în care ar putea fi aplicată sancţiunea contravenţională principale a prestării unei activităţi în folosul comunităţii.

Dacă instanţa ar admite cererea petentului, constatând că sunt îndeplinite condiţiile cu caracter special pentru înlocuirii amenzii contravenţionale, s-ar încălca principiul fundamental al legalităţii sancţiunii în materie contravenţională, care îşi trage sorgintea din dreptul penal, pentru că s-ar aplica pârâtului contravenient o sancţiune contravenţională care nu este prevăzută de legea care a fost încălcată de acesta.

De altfel, soluţia respingerii cererii de înlocuire a amenzii contravenţionale este rezultată din interpretarea sistemică a art. 9 alin. 3 din OG 2/2001, care reprezintă sediul materiei în prezenta cauză. Astfel, privind articolul 9 în ansamblul său, se observă că legiuitorul a instituit mai întâi principiul legalităţii sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii (alin. 1), apoi a edictat regula că aceasta sancţiune trebuie prevăzută în mod alternativ cu amenda, prin actul de incriminare (alin. 2). Doar după instituirea acestor principii, legiuitorul a edictat şi posibilitatea înlocuirii amenzii contravenţionale cu obligarea la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii (alin. 3), ceea ce denotă că această măsură poate fi luată doar după verificarea respectării cerinţelor prevăzute de alin. 1 şi 2.

Faţă de cele de mai sus, instanţa reţine că legea română conţine dispoziţii mai puţin favorabile în ceea ce priveşte dreptul fundamental la libertatea muncii, faţă de legea europeană, întrucât prevede ca sancţiune contravenţională principală şi obligarea la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii [art. 5 alin. 2 lit. c) din OG 2/2001].

Faţă de acest aspect, instanţa reţine că dispoziţiile legii române trebuie interpretate şi aplicate numai în sensul garantării cu stricteţe a celorlalte drepturi fundamentale.

Unul dintre acestea este prevăzut expres de art. 7 din Convenţia CEDO, intitulat Nici o pedeapsă fără lege. Potrivit art. 7 alin. 1 din Convenţia CEDO, nu se poate aplica o pedeapsă mai severă decât aceea care era aplicabilă în momentul săvârşirii faptei. În speţă, pentru fapta săvârşită de contravenient este aplicabilă doar sancţiunea amenzii contravenţionale, potrivit OUG nr.195/2002.

Faţă de considerentele expuse, instanţa va respinge cererea ca neîntemeiată.

Tags: Reexaminarea sancţiunii contravenţionale

Reexaminarea sancţiunii contravenţionale – înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii

Obiect: reexaminarea sancţiunii contravenţionale – înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii

Sentinţa civilă nr. 772/30.03.2010

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, reclamanta Instituţia Oraşului Tg. Neamţ a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul X., înlocuirea sancţiunii amenzii cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei munci în folosul comunităţii, în conformitate cu prevederile art. 9 alin. 3 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri: somaţia, titlul executoriu şi procesul verbal privind cheltuieli de executare care fac obiectul dosarului de executare silită nr. 116/24.03.2009, dovada comunicării acestor înscrisuri şi procesele verbale cu seriile: ……

Pârâtul nu s-a prezentat în instanţă şi nu a depus întâmpinare, deşi a fost legal citat.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa va respinge cererea formulată de reclamantă ca nefondată, pentru următoarele considerente:

În fapt, pârâtului contravenient X. i-au fost aplicate, prin procesele verbale cu seriile: ………. sancţiuni cu amendă contravenţională pentru săvârşirea unor fapte antisociale sancţionate de HG nr.85/2003, şi Legea nr. 61/1991 fără ca legea în baza cărora i-au fost aplicate amenzile să prevadă că poate fi aplicată sancţiunea contravenţională principală a prestării unei activităţi în folosul comunităţii.

Potrivit normelor generale în materie contravenţională art. 5 alin. 2 lit. c) şi art. 9 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, prestarea unei activităţi în folosul comunităţii este o sancţiune contravenţională principală, care poate fi stabilită numai prin lege şi numai pe o durată ce nu poate depăşi 300 de ore. Se observă că art. 9 alin. 1 din OG 2/2001 reprezintă o consacrare a principiului legalităţii sancţiunii contravenţionale în ceea ce priveşte prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.

Verificând condiţiile de admisibilitate a cererii de înlocuire a amenzii cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, instanţa constată că, pe lângă îndeplinirea condiţiilor cu caracter special, prevăzute de art. 9 alin. 3 din OG 2/2001 invocat de reclamantă şi aplicabil în speţă (contravenientul să nu fi achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancţiunii şi să nu existe posibilitatea executării silite), se impune şi respectarea unei cerinţe cu caracter general, dar esenţială: ca sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii să fie stabilită prin legea care incriminează fapta pentru care s-a atras răspunderea contravenientului, alternativ cu amenda, potrivit disp. art. 9 alin. 2 din OG 2/2001.

Or, în speţa de faţă, HG nr.85/2003 şi Legea nr. 61/1991 nu stabileşte nici un caz în care ar putea fi aplicată sancţiunea contravenţională principale a prestării unei activităţi în folosul comunităţii.

Dacă instanţa ar admite cererea reclamantului, constatând că sunt îndeplinite condiţiile cu caracter special pentru înlocuirii amenzii contravenţionale, s-ar încălca principiul fundamental al legalităţii sancţiunii în materie contravenţională, care îşi trage sorgintea din dreptul penal, pentru că s-ar aplica pârâtului contravenient o sancţiune contravenţională care nu este prevăzută de legea care a fost încălcată de acesta.

De altfel, soluţia respingerii cererii de înlocuire a amenzii contravenţionale este rezultată din interpretarea sistemică a art. 9 alin. 3 din OG 2/2001, care reprezintă sediul materiei în prezenta cauză. Astfel, privind articolul 9 în ansamblul său, se observă că legiuitorul a instituit mai întâi principiul legalităţii sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii (alin. 1), apoi a edictat regula că aceasta sancţiune trebuie prevăzută în mod alternativ cu amenda, prin actul de incriminare (alin. 2). Doar după instituirea acestor principii, legiuitorul a edictat şi posibilitatea înlocuirii amenzii contravenţionale cu obligarea la prestarea unei activităţi în colosul comunităţii (alin. 3), ceea ce denotă că această măsură poate fi luată doar după verificarea respectării cerinţelor prevăzute de alin. 1 şi 2.

Un alt argument este acela că munca forţată este interzisă expres prin art. 4 alin. 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Potrivit CEDO, situaţiile de excepţie în care statul poate impune unei persoane obligaţia de a presta munca forţată sunt strict limitate la următoarele cazuri: când persoana este supusă detenţiei, când persoana prestează un serviciu cu caracter militar, un serviciu impus în situaţii de criză şi calamităţi, precum şi munca sau serviciul care fac parte din obligaţiile civice normale.

Se observă că săvârşirea unei fapte cu caracter contravenţional sau penal nu figurează printre excepţiile prevăzute de CEDO.

Faţă de cele de mai sus, instanţa reţine că legea română conţine dispoziţii mai puţin favorabile în ceea ce priveşte dreptul fundamental la libertatea muncii, faţă de legea europeană, întrucât prevede ca sancţiune contravenţională principală şi obligarea la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii [art. 5 alin. 2 lit. c) din OG 2/2001].

Faţă de acest aspect, instanţa reţine că dispoziţiile legii române trebuie interpretate şi aplicate numai în sensul garantării cu stricteţe a celorlalte drepturi fundamentale.

Unul dintre acestea este prevăzut expres de art. 7 din CEDO, intitulat Nici o pedeapsă fără lege. Potrivit art. 7 alin. 1 din CEDO, nu se poate aplica o pedeapsă mai severă decât aceea care era aplicabilă în momentul săvârşirii faptei. În speţă, pentru faptele săvârşite de contravenient este aplicabilă doar sancţiunea amenzii contravenţionale, potrivit HG nr. 85/2003.

Se are în vedere şi disp. art. 20 din Constituţia României care stabileşte:

„ Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.

Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.”

Faţă de considerentele expuse, instanţa va respinge cererea ca nefondată.

Tags: Reexaminarea sancţiunii contravenţionale

Reexaminarea sancţiunii contravenţionale – transformare amendă

Reexaminarea sancţiunii contravenţionale – transformare amendă –sentinţa civilă nr. 1490/08.11.2010 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc

Prin cererea formulată la data de 23 iunie 2010 instanţa a fost sesizată de către Primăria comunei Arbore în vederea înlocuirii sancţiunii de obligare la prestarea unei activităţi de 50 de ore muncă în folosul comunităţii ce formează obiectul mandatului de executare nr. 33/2009, cu sancţiunea amenzii, în ce o priveşte pe numita VA.

În motivarea cererii s-a precizat că numita VA are de executat 50 ore de muncă în folosul comunităţii conform mandatului de executare nr. 33/2009 şi a sentinţei civile nr. 1709/19 noiembrie 2009 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, pronunţată în dosarul nr. 3436/206/2009, însă nu s-a procedat la executarea mandatului datorită faptului că aceasta nu a fost găsită pe raza comunei Arbore, fiind plecată de circa un an de zile în Franţa.

Cererea a fost motivată în drept pe disp. art. 21 alin. 1 din O.G. nr. 55/2002, cu modificările şi completările ulterioare. Deşi legal citate, părţile nu s-au prezentat în instanţă.

Prin sentinţa civilă nr. 1490/08.11.2010 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc s-a respins cererea de reexaminare a sancţiunii contravenţionale, ca neîntemeiată, reţinându-se că prin sentinţa civilă nr. 1709/19.11.2009 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, s-a admis sesizarea referitoare la numita VA şi s-a înlocuit amenda aplicată prin procesul verbal de contravenţie seria JR nr. 668183 din 02.08.2007 întocmit de I.J.J. Suceava în sumă de 200 lei, cu sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii pe o durată de 50 de ore.

Hotărârea a rămas definitivă şi irevocabilă, în cauză fiind emis mandatul de executare a sancţiunii contravenţionale nr. 33/2009 fiind înaintat Primăriei Arbore.

Obligarea la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii a fost dispusă în temeiul art. 39 ind. 1 din O.G. 2/2001 cu modificările şi completările ulterioare, care prevede că în situaţia în care contravenientul nu a achitat amenda stabilită în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancţiunii şi nu există posibilitatea executării silite, instanţa va fi sesizată cu înlocuirea amenzii cu sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii.

În cazul cererilor privind înlocuirea sancţiunilor nu sunt aplicabile dispoziţiile OG nr. 55/2002, aşa cum rezultă din ansamblul acestui act normativ, care se referă la aplicarea sancţiunii cu prestarea unei activităţi în folosul comunităţii cu ocazia încheierii procesului verbal şi nu la transformarea amenzii în această sancţiune în etapa de executare.

Astfel, la art. 6 din OG nr. 55/2002 se menţionează că, dacă agentul constatator, în raport de gravitatea faptei, apreciază că amenda este neîndestulătoare, încheie procesul verbal de contravenţie şi îl înaintează în termen de 48 ore instanţei, care se va pronunţa asupra legalităţii şi temeiniciei procesului verbal şi va aplica o sancţiune cu amendă sau obligarea de a presta o activitate în folosul comunităţii.

De asemenea, art. 21 din acelaşi act normativ prevede că, dacă contravenientul cu rea-voinţă nu se prezintă pentru executarea sancţiunii, judecătorul, la sesizarea primarului, a unităţii de poliţie sau a conducerii unităţii, poate înlocui această sancţiune cu sancţiunea amenzii. Prin urmare, acest act normativ nu este aplicabil în cazul transformării amenzii în activitate în folosul comunităţii în etapa de executare, ci vizează eventual situaţia contrară.

O altă interpretare ar însemna posibilitatea înlocuirii amenzii în prestarea unei activităţi în folosul comunităţii şi apoi a acesteia din urmă în amendă, la nesfârşit, cu efecte asupra prescripţiei executării sancţiunii.

Tags: Reexaminarea sancţiunii contravenţionale