Recalculare pensie pentru persoanele pensionate sub Legea nr. 3/1977. Stagiu de cotizare.

Pentru persoanele pensionate sub Legea nr. 3/1977, la recalcularea pensiei prin OUG nr. 4/2005 se are in vedere stagiul de cotizare prevazut de Legea nr. 3/1977.

Prin actiunea înregistrata pe rolul acestei instante la 14.05.2008, reclamantul R.L. a chemat în judecata Casa Judeteana de Pensii Constanta pentru ca, prin hotarârea ce se va pronunta, sa fie obligata Casa Judeteana de Pensii Constanta sa emita o decizie de recalculare a pensiei pentru limita de vârsta, conform dispozitiilor OUG nr. 4/2005, în care la stabilirea punctajului mediu anual sa fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.

În motivarea cererii sale, reclamantul a aratat ca este pensionat la limita de vârsta potrivit Legii 3/1997, drepturile sale fiind stabilite prin decizia nr. 225510/04.01.2000. Aceasta, fiind anterioara Legii 19/2000, trebuia recalculata conform OUG. 4/2005.

Mai mult, în conformitate cu prevederile Legii nr.3/1997, stagiul complet de cotizare utilizat este de 20 de ani si nu 30 de ani cum în mod eronat a stabilit pârâta în buletinul de calcul din data de 25.02.2006 emis conform H.G. nr.1550/2004 si buletinul de calcul ce a stat la baza deciziei din 01.06.2007 emisa conform OUG nr.4/2005, astfel, având în vedere ca reclamantul a realizat un stagiu de cotizare în grupa I de munca de 21 ani, 8 luni si 15 zile, potrivit art. 14 al. 1 si art. 2 din Legea nr.3/1997, stagiul de cotizare este 20 ani.

În drept, s-au invocat dispozitiile Legii 19/2000 modificata, Legea nr.3/1997, HG.1550/2004, OUG nr.4/2005; pentru dovedirea actiunii, s-a solicitat proba cu înscrisuri, reclamantul rezervându-si dreptul la orice proba concludenta, pertinenta si utila cauzei.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata, considerând ca, în mod corect, a procedat la determinarea punctajului mediu anual prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani.

S-a aratat ca stagiul complet de cotizare prevazut de Legea nr.3/1977, temei legal în baza caruia reclamantul a fost înscris la pensie, este reglementat de art. 8 alin.2 potrivit caruia „persoanele încadrate în munca care au o vechime de cel putin 30 ani barbatii si 25 de ani femeile, sunt pensionate, la cererea lor si la împlinirea vârstei de 60 ani barbatii si 55 ani femeile”.

S-a constatat ca, din întreg cuprinsul Legii nr.3/1977, singurul articol care dispune asupra stagiului complet de cotizare este art.8 din actul normativ sus indicat.

Potrivit art.2 alin.3 din HG. nr.1550/2004 „pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977” , în cazul reclamantului stagiul complet de cotizare fiind 30 ani conform art.8 din Legea nr.3/1977.

Prin sentinta civila nr.393/14.11.2008 pronuntata de Tribunalul Constanta în dosarul nr.3425/118/2008, s-a respins ca nefondata actiunea formulata de reclamantul Radulescu Lucian în contradictoriu cu pârâta C.J.P.Constanta.

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt :

Prin decizia nr. 225510/04.01.2000, a fost admisa cererea petentului R.L. si, în baza Legii nr.31/1977, s-a acordat acestuia – începând cu 31.12.1999 – o pensie pentru limita de vârsta si munca depusa în suma de 3.024.413 lei calculata având în vedere o vechime în munca de 41 ani, 4 luni si 5 zile din care vechime efectiva : 21 ani, 8 luni în grupa I, 4 ani si 7 luni în grupa a II-a si 4 ani în grupa a III-a.

Drepturile au fost recalculate în baza OUG. 4/2005 si HG.1550/2004 prin decizia nr. 225510/30.11.2005, când s-a stabilit un punctaj mediu anual de 1,38738 si decizia nr. 225510/01.06.2007 când s-a calculat un punctaj mediu anual de 1, 46025; cum pensia aferenta acestor punctaje era mai mica decât pensia în plata de 556 lei ( adica 411 lei si 431 lei) aceasta din urma a fost mentinuta pâna când pensia rezultata din înmultirea punctajului mediu anual recalculat cu valoarea punctului de pensie va depasi valoarea pensiei în plata.

Reclamantul nu a contestat niciodata aceste decizii doua decizii care, conform art.7 alin.7 din OUG. 4/2005 si art.87 din Legea 19/2000, au devenit definitive sub aspectul stagiului de cotizare si al punctajului calculat.

Potrivit art. 1 din OUG. 4/2005, pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, stabilite în baza legislatiei în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se recalculeaza în conditiile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta.

Astfel, art. 2 alin.1 din H.G. 1550/2004 statueaza expres ca stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezinta vechimea integrala în munca prevazuta de legislatia în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiaza sau care i se cuvine la data începerii operatiunilor de evaluare.

Stagiul complet de cotizare este un concept care apare în Legea nr.19/2000 care, în art. 41 alin.1, privind pensia pentru limita de vârsta prevede ca aceasta pensie se acorda asiguratilor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionarii, conditiile privind vârsta standard de pensionare si stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public, astfel cum acestea sunt reglementate în anexa nr. 3 a legii

Strict din acest text, reiese ca stagiul complet de cotizare nu are nicio însemnatate în privinta conditiilor legale ce trebuie îndeplinite pentru a se putea acorda pensia pentru limita de vârsta care sunt doar doua si prevazute cumulativ: împlinirea vârstei standard si cotizarea la sistemul public de asigurari sociale pentru o perioada minima (stagiul minim de cotizare).

Totusi stagiul complet de cotizare este un element determinant în stabilirea cuantumului pensiei (oricare ar fi natura acesteia) potrivit sectiunii 6 a Legii nr.19/2000 intitulata calculul pensiilor.

Potrivit art. 76 alin.1, începând cu data înscrierii la pensie cuantumul pensiei se determina prin înmultirea punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare cu valoarea unui punct de pensie; punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determina prin împartirea numarului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numarul de ani corespunzator stagiului complet de cotizare, prevazut în anexa nr. 3.

Rezulta asadar ca, stagiul complet de cotizare este un concept abstract, desprins de situatia reala, avuta în vedere de art. 41 din lege, a asiguratului, ce doreste înscrierea la pensie care se foloseste exclusiv în procedura de calcul a pensiilor.

Analog, Legea nr.3/1977 prevedea la art.8 alin.1 si 2 ca, personalul muncitor care are o vechime în munca de minimum 30 ani barbatii si 25 ani femeile, are dreptul la pensie pentru munca depusa si limita de vârsta, la împlinirea vârstei de 62 ani barbatii si 57 ani femeile; persoanele încadrate în munca care au o vechime de cel putin 30 ani barbatii si 25 ani femeile, sunt pensionate, la cererea lor, si la împlinirea vârstei de 60 ani barbatii si 55 ani femeile.

Si în cazul acestui act normativ, legiuitorul a prevazut o perioada – 30 ani barbatii, 25 ani femeile – în care salariatii trebuie sa plateasca asigurarile sociale pentru a putea beneficia, la împlinirea vârstei legale, de o pensie în cuantum care sa echilibreze drepturile salariatului la o pensie si necesitatea statului de a obtine pentru o perioada mai mare contributii la bugetul asigurarilor sociale si care sa, totodata, fie rezultatul corect al activitatii sale în munca

Rezulta ca, desi Legea nr.3/1977 nu putea contine conceptul de stagiu complet de cotizare, totusi prin decelarea ratiunilor care au stat la baza notiunii se poate considera ca „stagiul complet de cotizare … reglementat de Legea nr.3/1977” (astfel cum prevede art. 2 al.3 din HG. 1550/2004, citat) este „vechimea de cel putin 30 de ani barbatii si 25 ani femeile” stabilita de art. 8 alin.1 si 2 din Legea nr.3/1977.

Existenta art. 14 din Legea nr.3/1977, care adauga un stagiu suplimentar pentru fiecare an prestat în grupa I sau a II-a de munca (alin.1), nu contrazice concluzia anterioara. Dimpotriva, art. 14 alin.1 întareste rezultatul demonstratiei ca perioada de 30 si 25 de ani sunt stagii complete de cotizare prevazute de Legea nr.31/1977 având în vedere ca textul statueaza ca, stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte: ) un an si sase luni pentru grupa I de munca; b) un an si trei luni pentru grupa II de munca..

Or, rezultatul acestei suplimentari de stagiu necesar „la stabilirea pensiei” (deci, pentru îndeplinirea conditiilor legale) este chiar „vechimea de cel putin 30 de ani barbatii” pentru ca 20 de ani a câte un an si 6 luni pentru grupa I de munca înseamna exact 30 de ani.

În sfârsit, în cazul în care legiuitorul a considerat necesar a face derogari de la regula generala cuprinsa în anexa 3 a Legii nr.19/2000 (exceptii care sunt de stricta interpretare si aplicare) ar fi facut-o expres precum în situatia art.2 alin.2 din HG. 1550/2004 conform caruia, pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis anterior datei de 1 iulie 1977, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru toate categoriile de pensii va fi de 20 de ani pentru femei si de 25 de ani pentru barbati.

Împotriva sus mentionatei sentinte civile a declarat recurs reclamantul Radulescu Lucian.

Critica sentintei prin motivele de recurs formulate de reclamant a vizat în esenta urmatoarele :

Hotarârea pronuntata de Tribunalul Constanta este nelegala si netemeinica pentru urmatoarele considerente :

Pentru persoanele a caror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iunie 1977 – 31 martie 2001, stagiul de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977. În acest sens s-a pronuntat si Î.C.C.J. prin decizia nr.40/22.09.2008 în recursul în interesul legii.

Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala prevedea în art.14 alin.1 ca persoanele care au lucrat efectiv cel putin 20 de ani în locuri care, potrivit legii se încadreaza în grupa I de munca, sau cel putin 25 de ani în grupa a II de munca, beneficiaza la stabilirea pensiei de un spor la vechimea în munca de un an si 6 luni pentru grupa I de munca si respectiv un an si trei luni pentru grupa II de munca.

În acest context, asiguratii care si-au desfasurat activitatea în grupe speciale de munca, determinate potrivit Ordinului Ministerului Sanatatii nr.50/5.03.1990 si ale caror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât si de majorarea vechimii în munca, deci a perioadei de contributie , conform art.14 alin.1 din Legea nr.3/1977.

Sustinerea conform careia acestei categorii de asigurati îi sunt incidente dispozitiile art.43 alin.1 din Legea nr.19/2000 si ale Anexei nr.4 la aceasta lege, ca act normativ cu caracter special, la care face trimitere art.2 alin.4 din Anexa la H.G. nr.1550/2004, nu poate fi primita, întrucât Legea nr.19/2000 reprezinta legea generala, actul normativ cadru în domeniul pensiilor si al drepturilor de asigurari sociale.

Referitor la principiul înscris în preambulul O.U.G. nr.4/2005, privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat ce consacra asigurarea „la conditii egale de pensionare, de pensii egale, indiferent de anul iesirii la pensie”, în mod gresit s-a retinut de instanta de fond, atât timp cât nu exista în lege o prevedere expresa care sa stipuleze ca si persoanele care au lucrat în grupe speciale de munca si s-au pensionat anterior intrarii în vigoare a Legii nr.19/2000 li se aplica prevederile acestei legi pentru determinarea stagiului de cotizare si în raport de aceasta a punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare.

Potrivit principiului neretroactivitatii legii civile, consacrat de art.15 alin.2 din Constitutia României, legea civila produce efecte numai pentru viitor, ea nu are putere retroactiva.

În acest context, este evident ca legea noua respectiv Legea nr.19/2000 nu se aplica decât situatiilor ivite dupa intrarea ei în vigoare, deci persoanelor a caror drepturi la pensie s-au deschis dupa data de 01.04.2001 si nu persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr.3/1977.

Înalta Curte de Casatie si Justitie s-a pronuntat la 22 septembrie 2008 în recurs în interesul legii, admitând recursul si pentru asigurarea interpretarii si aplicarii unitare a disp. art.77 alin.2 rap.la art.43 alin.1 si 2 din Legea nr.19/2000 în sensul ca stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele a caror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001 si care si-au desfasurat activitatea în grupe speciale de munca, este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala.

Analizând sentinta recurata din prisma criticilor formulate, Curtea a admis recursul ca fondat pentru urmatoarele considerente :

Prin decizia nr.225510/4.01.2000 a fost admisa cererea petentului Radulescu Lucian si în baza Legii nr.3/1977 s-a acordat acestuia începând cu 31.12.1999 o pensie pentru limita de vârsta si munca depusa în suma de 3.0245.413 lei calculata având în vedere o vechime în munca de 41 ani, 4 luni si 5 zile, din care vechime efectiva 21 ani, 8 luni în grupa I ; 4 ani si 7 luni în grupa a II-a si 4 ani în grupa a III-a.

Drepturile au fost recalculate în baza OUG nr.4/2005 si H.G.nr.1550/2004 prin decizia nr.225510/30.11.2005 când s-a stabilit un punctaj mediu anual de 1,38738 si decizia nr.225510/1.06.2007, când s-a calculat un punctaj mediu anual de 1,46025.

Potrivit art.2 alin.4 din H.G. nr.1550/2004 pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977 – 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977.

Art.14 din aceasta lege prevede ca :

(1) Persoanele care au lucrat efectiv cel putin 20 ani în locuri care, potrivit legii se încadreaza în grupa I de munca sau cel putin 25 ani în grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte ;

a) un an si 6 luni pentru grupa I de munca;

b) un an si 3 luni pentru grupa II de munca.

(2) Pe aceasta baza, persoanele care au lucrat în grupele I si II de munca au dreptul la cerere sa fie pensionate la împlinirea vârstei de :

a) 52 ani pentru grupa I si 57 ani pentru grupa II barbatii;

b) 50 ani pentru grupa I si 52 ani pentru grupa II, femeile.

Din economia dispozitiilor art.14 din Legea nr.3/1977 rezulta ca legiuitorul nu a urmarit doar reducerea vârstei de pensionare a salariatilor care au prestat activitate în grupele I si II de munca, în conditiile expuse în acest text legal, ci si reducerea vechimii totale în munca necesare pentru pensionare.

Prin urmare, 20 de ani lucrati în locuri care, potrivit legii se încadreaza în grupa I de munca echivaleaza cu 30 de ani lucrati în conditii normale.

Întrucât dreptul la pensie al reclamantului s-a deschis începând cu 31.12.1999, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de Legea nr.3/1977.

Reclamantul având 21 ani, 8 luni si 15 zile lucrati în grupa I de munca, beneficiaza de reducerea stagiului complet de cotizare necesar de la 30 de ani la 20 de ani, în temeiul dispozitiilor art.14 din Legea nr.3/1977.

Asiguratii care si-au desfasurat activitatea în grupe speciale de munca determinate potrivit Ordinului Ministrului Sanatatii nr.50/1990 si ale caror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1.07.1977 – 31.03.2001, au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare cât si de majorarea vechimii în munca, deci a perioadei de contributie, denumita de actuala reglementare – stagiu de cotizare.

Sustinerea intimatei ca reclamantului îi sunt aplicabile dispozitiile art.8 din Legea nr.3/1977, care prevad un stagiu complet de cotizare de 30 ani nu poate fi retinuta, întrucât stagiul complet de cotizare de 30 de ani este prevazut pentru persoanele care si-au desfasurat activitatea în conditii normale de munca.

Dispozitiile art.14 din Legea nr.3/1977 deroga de la cele ale art.8 din aceeasi lege, prevazând un stagiu de cotizare de 20 de ani pentru persoanele care au lucrat efectiv cel putin 20 de ani în locuri de munca încadrate în grupa I de munca, iar reclamantul a muncit peste 20 de ani în astfel de locuri.

În consecinta, pentru asiguratii care au lucrat în conditii speciale de munca si ale caror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977 – 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977, aceasta solutie decurgând si din aplicarea principiului „tempus regit actum”.

Pentru considerentele aratate mai sus, potrivit art.312 cod pr.civila, curtea a admis recursul formulat si a modificat în tot sentinta recurata în sensul admiterii actiunii si obligarii intimatei sa recalculeze drepturile de pensie ale contestatorului conform OUG nr.4/2005 prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, începând cu data de 1.12.2005.

Tags: Stagiu de cotizare

Stagiu de cotizare realizat în sistemul militar recunoscut la stabilirea pensiei în sistemul public

Art.20 din Legea 164/2001, lege specială, ulterioară Legii 19/2000 nu mai limitează reciprocitatea recunoaşterii stagiilor doar la pensia pentru limită de vârstă, ci permite ca stagiile de cotizare realizate în sistemul militar să fie recunoscute şi la deschiderea drepturilor de pensie anticipată în sistemul public.
Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 159 din 9 februarie 2010
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, reclamantul A.D. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr.277670 din 15.12.2008 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Iaşi solicitând modificarea acesteia, în sensul înlăturării greşelilor ce s-au făcut cu ocazia aprecierii şi calculării pensiei, precum şi plata diferenţei de drepturi băneşti cu care a fost prejudiciat.
În motivarea contestaţiei, reclamantul a arătat că pensia a fost încadrată la categoria „pensie anticipată parţială” (art.50 – 52 din Legea nr.19/2000) în loc de „pensie anticipată” (art.49 din Legea nr.19/2000). Conform legii, aşa cum se menţiona şi în decizie, la data de 05.11.2008, data de la care i s-au stabilit drepturile de pensionare, trebuia să aibă un stagiu complet de cotizare de 33 ani şi 4 luni. Din carnetul de muncă rezulta că în perioada 06.09.1965 – 31.12.1973 a lucrat în Ministerul de Interne, efectiv 8 ani, 3 luni şi 25 zile, la care se adăuga un spor de 2 ani, 8 luni şi 12 zile (6 luni la un an) pentru perioada de la data de 23.08.1968 – 31.12.1973 pentru lucru în locuri cu condiţii speciale (adeverinţa nr.7569/17.09.2004), deci cu o vechime totală în acest sector de 11 ani şi 7 zile. A lucrat apoi în viaţa civilă, de la data de 07.01.1974 – 05.11.2008, cu un stagiu de cotizare de 34 ani 9 luni şi 24 zile, aşa cum de altfel se menţiona şi în decizia de pensionare. Vechimea totală era de 45 ani şi 10 zile, depăşind cu peste 10 ani stagiul complet de cotizare. Trebuia, conform Legii nr.19/2000, să i se ia în considerare vechimea din sistemul militar de pensii, omiţându-se acest fapt, iar ca atare pensia trebuia apreciată ca pensie anticipată şi nu pensie anticipată parţială.
A mai arătat contestatorul că în decizie în mod greşit s-a dispus penalizarea pensiei cu 16,65%, deşi nu trebuia să fie penalizat. S-a greşit la cuantumul pensiei, la calculul ei, deoarece a avut tot timpul salarii mari şi crede că sunt erori de calcul. Nu i s-a făcut calculul pensiei pentru perioada lucrată la Ministerul de Interne. Este adevărat că a solicitat adeverinţa de la C.J.P. Iaşi şi a depus, după ce a primit decizia nr.277670/15.12.2008, cerere de pensionare separată la Ministerul de Interne.
În carnetul de muncă este operată perioada 07.01.1974 – 05.11.2008 în care a lucrat cu contract de muncă cu o normă întreagă. La cererea sa de pensie a anexat şi adeverinţe, neoperate în carnetul de muncă, din care rezulta că a mai lucrat prin cumul de funcţii, la încă şapte societăţi comerciale, la fiecare cu carnet de muncă pentru 1/4 normă. Însumând perioadele lucrate la fiecare, rezulta un total de 17 ani şi 9 luni lucrate cu câte 1/4 normă, ceea ce însemna 4 ani şi 5 luni lucrate cu o normă întreagă, perioada de stagiu de cotizare care trebuia să i se adauge la vechimea de 45 ani şi 10 zile demonstrată în contestaţia depusă. La calculul făcut nu este convins că s-au luat în considerare toate veniturile, inclusiv cele din cumulul de funcţii.
Intimata a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea contestaţiei, arătând că în conformitate cu art.194 din Legea nr.19/2000, între sistemul public şi celelalte sisteme proprii de asigurări sociale, neintegrate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, inclusiv sistemul pensiilor militare, se recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea în muncă sau vechimea în serviciu, în vederea deschiderii drepturilor la pensie pentru limită de vârstă, de invaliditate şi de urmaş, precum şi a altor drepturi de asigurări sociale prevăzute de prezenta lege.
Întrucât contestatorul a fost înscris la pensie anticipată parţială, stagiul realizat în sistemul militar nu este recunoscut ca stagiu de cotizare la deschiderea drepturilor de pensie anticipată parţială, în temeiul art.194 din Legea nr.19/2000.
Potrivit art.50 alin.2 din Legea nr.19/2000, cuantumul pensiei anticipate parţiale se stabileşte din cuantumul pensiei pentru limită de vârstă, prin diminuarea acestuia în raport cu stagiul de cotizare realizat şi cu numărul de luni cu care s-a redus vârsta standard de pensionare, conform Tabelului 2 din lege.
Intimata a solicitat să se consemneze că stagiul de cotizare realizat de contestator este de 34 ani, 9 luni şi 24 zile. Întrucât stagiul cerut de lege în cazul de faţă este de 33 ani şi 4 luni, rezultă că a depăşit acest stagiu cu 1 an, 5 luni şi 24 zile, deci mai mult de 1 an, iar conform Tabelului 2 din lege, procentul de diminuare pentru fiecare lună de anticipare este de 0,45%.
Prin urmare, având în vedere că vârsta standard de pensionare este de 64 ani şi 2 luni, iar vârsta la care şi-a deschis dreptul de pensie este 61 ani şi 1 lună, rezultă că vârsta standard de pensionare s-a redus cu 3 ani şi 1 lună, adică 37 de luni de anticipare. Aplicând procentul 0,45% la 37 de luni de anticipare, se obţine procentul de diminuare a pensiei de 16,65%, care se calculează din cuantumul pensiei pentru limită de vârstă – 1.425 lei. Prin aplicarea procentului de diminuare 16,65% asupra cuantumului pensiei 1.425 lei, se obţine suma de 238 lei, care se scade din 1.425 lei, rezultatul fiind 1.187 lei, adică tocmai cuantumul pensiei anticipate parţiale la care are dreptul contestatorul până la data trecerii la pensie pentru limită de vârstă.
Prin sentinţa civilă nr.1501 din 7.10.2009, Tribunalul Iaşi a respins contestaţia formulată de contestatorul A.D. în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Iaşi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin decizia nr. 277670/15.12.2008, Casa Judeţeană de Pensii Iaşi a dispus înscrierea contestatorului la pensie anticipată parţială cu un stagiu de cotizare realizat de contestator de 34 ani, 9 luni şi 24 zile, iar stagiul realizat în sisteme neintegrate de 8 ani, 3 luni şi 25 de zile.
Conform dispoziţiilor art.194 pct.1 din Legea nr.19/2000, între sistemul public şi celelalte sisteme proprii de asigurări sociale, neintegrate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, inclusiv sistemul pensiilor militare, se recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea în muncă sau vechimea în serviciu, în vederea deschiderii drepturilor de pensie pentru limita de vârstă, de invaliditate şi de urmaş, precum şi a altor drepturi de asigurări sociale prevăzute de prezenta lege.
Prin urmare, nu se recunosc stagiile de cotizare în vederea deschiderii drepturilor de pensie anticipată parţială.
Mai mult, pentru stagiul realizat în sistem neintegrat de 8 ani şi 7 luni, contestatorului, prin decizia nr. 154068 din 20.02.2009 emisă de Ministerul Administraţiei şi Internelor – Casa de Pensii, în temeiul art. 53 din Legea nr. 164/2001, i s-a stabilit, cu începere de la data de 01.03.2009 o pensie militară de stat de 374 lei.
Cum contestatorul nu îndeplinea condiţiile prevăzute de art.49 din Legea nr.19/2000, respectiv nu a depăşit stagiul complet de cotizare cu cel puţin 10 ani, acestuia nu i s-a acordat pensia anticipată.
Cererea contestatorului de a însuma perioade lucrate la societăţile comerciale, cu contract de muncă pentru 1/4 normă nu are temei legal. Astfel, potrivit dispoziţiilor art.8 din Legea nr.19/2000, constituie stagiu de cotizare perioadele în care persoanele au plătit contribuţii de asigurări sociale în sistemul public din România, iar potrivit art.37 din Legea nr.19/2000, în sistemul public stagiul de cotizare se constituie din însumarea perioadelor pentru care s-a datorat contribuţia la bugetul asigurărilor sociale de stat de către angajator şi asigurat. Prin urmare, legea nu prevede că un an de cotizare este anul în care salariatul a lucrat cu contract de muncă cu o normă întreagă.
Instanţa nu a lua în considerare concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză în ceea ce priveşte stagiul de cotizare de 17 ani şi 9 luni, întrucât nu a precizat temeiul legal în baza căruia se stabileşte separat stagiu de cotizare pentru perioadele lucrate cu 1/4 normă.
A mai reţinut tribunalul însă că expertul a concluzionat că veniturile realizate din cumulul de funcţii au contribuit la stabilirea punctajului în vederea calculării drepturilor de pensie.
De asemenea, instanţa de fond a reţinut că nu există discriminare între persoanele care cumulează mai multe funcţii, în baza unor contracte individuale de muncă şi cele care lucrează în baza unui singur contract cu normă întreagă, întrucât Legea nr.19/2000 consfinţeşte principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite. Prin urmare, la stabilirea drepturilor de pensie se are în vedere cuantumul contribuţiilor de asigurări sociale plătite, iar în speţă nu s-au făcut dovezi din care să rezulte că la calculul drepturilor de pensie cuvenite contestatorului s-au făcut greşeli.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatorul, considerând-o nelegală şi netemeinică şi motivând că instanţa a interpretat greşit dispoziţiile art.49 alin.1 şi art.194 alin.1 din Legea nr.19/2001, precum şi ale art.20 din Legea nr.164/2001. Astfel, în mod greşit nu i-a fost reţinut ca stagiu de cotizare perioada de 11 ani şi o lună ce reprezintă vechimea în serviciul militar. Aceasta era necesară doar pentru deschiderea dreptului la pensie anticipată şi nu pentru stabilirea punctajului. Prin nereţinerea acestui stagiu, pensia a fost deschisă ca pensie anticipată parţial şi nu ca pensie anticipată, ceea ce a dus la penalizarea cuantumului pensiei cu 16,75%. Nu s-a luat în calcul expertiza şi nici răspunsul dat de intimată la interogatoriu.
Recurentul a mai motivat că în mod greşit nu i-a fost reţinută ca stagiu de cotizare şi perioada în care a prestat activitate, prin cumul de funcţii, la mai multe societăţi. Expertul a arătat în lucrarea sa că cei 17 ani şi 9 luni lucraţi cu 1 de normă (prin cumul, conform art.35 din Codul muncii) echivalează cu 4 ani şi 5 luni lucraţi cu normă întreagă.
Totodată, recurentul-contestator a susţinut că la calculul pensiei i s-au luat în considerare numai sumele de contribuţie plătite de el şi unităţile angajatoare fără a i se lua în considerare şi această vechime de 4 ani şi 5 luni, ca număr de ani de stagiu de cotizare, care ar fi influenţat înscrierea sa la pensie anticipată sau anticipată parţial, iar în cadrul pensiei anticipate parţial, procentul de penalizare.
Recurentul a considerat că în mod greşit tribunalul a definit stagiul de cotizare numai prin prisma art.8 din Legea nr.19/2000 şi nu a luat în considerare şi art.109 alin.1 şi art.35 din Codul muncii, art.41(3) din Constituţie.
A mai arătat recurentul că în mod greşit prima instanţă a reţinut că nu există discriminarea în sensul art.16 din Constituţie, art.7 din Declaraţia universală a drepturilor omului, şi art.1 din Protocolul 12 la Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului. Constituie discriminare neluarea în calcul a vechimii în sistemul militar, precum şi a vechimii de 4 ani şi 5 luni rezultate prin cumul de funcţii, faţă de cei care execută numai o normă de muncă şi beneficiază de acelaşi stagiu de cotizare.
Intimata Casa Judeţeană de Pensii Iaşi a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi susţinând că prima instanţă a interpretat corect dispoziţiile art.194 din Legea nr.19/2000. Întrucât contestatorul a fost înscris la pensie anticipată parţială, stagiul realizat în sistemul militar nu este recunoscut ca stagiu de cotizare la deschiderea drepturilor de pensie anticipată parţială, în temeiul art.194 din Legea nr.19/2000.
Potrivit art.50 alin.2 din Legea nr.19/2000, cuantumul pensiei anticipate parţiale se stabileşte din cuantumul pensiei pentru limită de vârstă, prin diminuarea acestuia în raport cu stagiul de cotizare realizat şi cu numărul de luni cu care s-a redus vârsta standard de pensionare, conform Tabelului 2.
Intimata a mai susţinut că stagiul de cotizare realizat de contestator este de 34 ani, 9 luni şi 24 zile. Întrucât stagiul cerut de lege în cazul de faţă este de 33 ani şi 4 luni, rezultă că a depăşit acest stagiu cu 1 an , 5 luni şi 24 zile, deci mai mult de 1 an, iar conform Tabelului 2 din lege, procentul de diminuare pentru fiecare lună de anticipare este de 0,45%.
Prin urmare, având în vedere că vârsta standard de pensionare este de 64 ani şi 2 luni, iar vârsta la care şi-a deschis dreptul de pensie este 61 ani şi 1 lună, rezultă că vârsta standard de pensionare s-a redus cu 3 ani şi 1 lună, adică 37 de luni de anticipare. Aplicând procentul 0,45% la 37 de luni de anticipare, se obţine procentul de diminuare a pensiei de 16,65%, care se calculează din cuantumul pensiei pentru limită de vârstă – 1.425 lei. Prin aplicarea procentului de diminuare de 16,65% asupra cuantumului pensiei de 1.425 lei, se obţine suma de 238 lei, care se scade din 1.425 lei, rezultatul fiind 1.187 lei, adică tocmai cuantumul pensiei anticipate parţiale la care are dreptul contestatorul până la data trecerii la pensie pentru limită de vârstă.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs invocate, apărările intimatei şi dispoziţiile legale aplicabile, curtea de apel a reţinut că prin decizia nr.277670/15.12.2008, Casa Judeţeană de Pensii Iaşi a dispus înscrierea contestatorului la pensie anticipată parţială cu un stagiu de cotizare realizat de 34 ani, 9 luni şi 24 zile, reţinându-se în decizie că stagiul realizat în sisteme neintegrate a fost de 8 ani, 3 luni şi 25 de zile.
Problema litigioasă este dacă stagiul de cotizare realizat în sistemul militar trebuie recunoscut la stabilirea pensiei în sistemul public.
Este adevărat că potrivit art.194 din Legea nr.19/2000 se recunosc reciproc stagiile de cotizare, între sistemul public şi celelalte sisteme proprii de asigurări sociale doar în vederea deschiderii drepturilor de pensie pentru limită de vârstă, de invaliditate şi de urmaş, precum şi a altor drepturi de asigurări sociale prevăzute de prezenta lege, deci nu şi pentru pensie anticipată.
La deschiderea drepturilor de pensie ale contestatorului intimata avea însă obligaţia de a face aplicarea dispoziţiilor art.20 din Legea nr.164/2001, lege specială, ulterioară Legii nr.19/2000, potrivit cărora: „(1) Între sistemul pensiilor militare de stat şi sistemul public de pensii se recunosc reciproc perioadele de vechime în serviciu, respectiv stagiile de cotizare, în vederea deschiderii dreptului la pensie şi a altor drepturi de asigurări sociale.”
Această lege specială nu mai limitează reciprocitatea recunoaşterii stagiilor doar la pensia pentru limită de vârstă, ci permite ca stagiile de cotizare realizate în sistemul militar să fie recunoscute şi la deschiderea drepturilor de pensie anticipată în sistemul public. În această circumstanţă, decizia de pensionare care nu a luat în calcul şi stagiul din sistemul neintegrat, se impune a fi anulată.
Curtea a notat că în decizia contestată intimata a reţinut un stagiu de cotizare în sistemul militar de 8 ani, 3 luni şi 25 de zile. Prin decizia nr.154068 din 20.02.2009 Ministerul Administraţiei şi Internelor – Casa de Pensii, a reţinut contestatorului un stagiu realizat în sistem neintegrat de 8 ani şi 7 luni.
Curtea a constatat că se impune ca intimata să ia în calcul la deschiderea drepturilor de pensie stagiul de 8 ani şi 7 luni, acesta fiind cel corect determinat conform art.17 din Legea nr.164/2001, Casa Judeţeană de Pensii Iaşi omiţând perioada 01.06-06.09.1965, de 3 luni şi 6 zile, în care contestatorul a fost elev la şcoala militară. Nu se va lua în calcul şi sporul pentru condiţii speciale de 2 ani şi 6 luni, acesta fiind valorificat doar la determinarea pensiei în sistemul militar.
Stagiul complet realizat de contestator prin recunoaşterea stagiului din sistemul militar este de 43 ani, 4 luni şi 24 de zile. Modului de stabilire a pensiei îi sunt aplicabile,astfel, dispoziţiile art.49 din Legea nr.19/2001 ce reglementează pensia anticipată şi nu art.50 din acelaşi act normativ, ce reglementează pensia anticipată parţial, ce a fost reţinut de intimată şi care a dus la penalizarea cuantumului pensiei.
Prin urmare, se impune intimata să-i plătească diferenţele rezultate din calculul pensiei cu stagiul din sistemul neintegrat, începând cu data de 05.11.2008.
Curtea a constatat că cererea contestatorului de luare în calcul la stabilirea pensiei a stagiului de cotizare de 4 ani şi 5 luni corespunzătoare timpului lucrat în cumul de funcţii, astfel cum a fost calculat de expert în lucrarea efectuată la prima instanţă, este nefondată şi prin consecinţă, în mod corect a fost respinsă de prima instanţă.
Noţiunea de stagiu de cotizare, în sensul art.8 din Legea nr.19/2000 are o conotaţie preponderent financiară, reprezentând perioada în care persoana a plătit contribuţii de asigurări sociale în sistemul public pentru a beneficia de anumite drepturi de asigurări sociale. Potrivit art.37 din Legea nr.19/2000, în sistemul public stagiul de cotizare se constituie din însumarea perioadelor pentru care s-a datorat contribuţia la bugetul asigurărilor sociale de stat de către angajator şi asigurat.
Sintagma de perioadă contributivă are înţelesul, în accepţiunea legii pensiilor, de interval calendaristic, lunar, anual, în care s-au plătit contribuţii.
În condiţiile în care, aşa cum de astfel este dovedit, contestatorul a prestat activităţi cu fracţiune de normă la mai multe societăţi, prin cumul de funcţii, având loc, evident, o suprapunere a perioadelor contributive, s-a reţinut un singur stagiu de cotizare corespunzător intervalului calendaristic contributiv.
Aceasta nu însemnă că recurentul este discriminat, în sensul definit de art.16 din Constituţie, art.7 din Declaraţia universală a drepturilor omului şi art.1 din Protocolul 12 la Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului.
Toate veniturile realizate în perioada cumulului şi care au constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, aşa cum rezulta din documentaţia anexată deciziei de pensionare şi cum de altfel a recunoscut şi contestatorul, au fost luate în calcul la determinarea punctajului conform dispoziţiilor art.78 din Legea nr.19/2000. Din această perspectivă de ansamblu rezulta că prin modalitatea de calcul instituită de art.78 alin.1 din Legea nr.19/2000 se ajungea, în final, la rezultate identice pentru cei care au avut contribuţii identice şi un stagiu de cotizare egal, şi la rezultate diferite în ceea ce priveşte cuantumul pensiei pentru cei care au nu au avut aceeaşi bază de calcul.
Pentru aceste considerente, curtea de apel a admis recursul şi a modificat în tot sentinţa recurată, anulând decizia nr.277670 din 15.12.2008 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Iaşi şi obligând Casa Judeţeană de Pensii Iaşi să emită în folosul contestatorului o nouă decizie, prin care să ia în calcul la stabilirea pensiei vechimea în serviciu de 8 ani şi 7 luni realizată în sistemul militar şi să îi plătească diferenţele rezultate din calculul pensiei cu stagiul din sistemul neintegrat, începând cu data de 5.11.2008. A fost respinsă cererea de luare în calcul la stabilirea pensiei a stagiului de cotizare de 4 ani şi 5 luni corespunzător timpului lucrat în cumul de funcţii.

Tags: Stagiu de cotizare