Taxa de poluare. Încasarea taxei sub imperiul OUG nr.117/2009 este nelagală, fiind contrară art.110 din TFUE, sub condiţia intrării autovehiculului în România până la data de 31.12.2009 şi iniţierii procedurii de înmatriculare până la data de 12.02.2010.

Prin cererea înregistrată pe rolul Secţiei Comerciale, Contencios Administrativ şi Fiscal a Tribunalului Botoşani la data de 24.02.2010, reclamantul Ţ.M. a chemat în judecată pârâţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice Botoşani şi Administraţia Fondului de Mediu Bucureşti pentru a se dispune, prin hotărâre judecătorească, recunoaşterea de către instanţa română a aplicabilităţii dispoziţiilor art. 28 din Tratatul Comunităţii Europene şi obligarea pârâţilor la restituirea sumei de 16.384 lei, reprezentând taxa de poluare plătită pentru achiziţionarea unui autoturism din UE, sumă actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a cumpărat din spaţiul european un autoturism pentru care a fost obligat să plătească taxa de poluare în sumă de 16.384 lei.

A apreciat reclamantul că taxele percepute de autorităţile române nu sunt în acord cu dispoziţiile art. 28 din T.C.E.

Pârâta D.G.F.P.J. Botoşani, prin întâmpinare, a invocat lipsa calităţii procesuale pasive a Ministerul Economiei şi Finanţelor Bucureşti, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii.

Prin sentinţa nr. 653 din 19 mai 2010, Tribunalul Botoşani – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice, invocată de pârâta DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE Botoşani şi a admis acţiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice Botoşani şi Administraţia Fondului de Mediu Bucureşti, obligând pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Botoşani să restituie reclamantului contravaloarea taxei de poluare în sumă de 16.384 lei, achitată cu chitanţa seria TS5 nr. 0516989 din 19.01.2010, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 839,3 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Faţă de calitatea părţilor chemate în judecată, instanţa de fond a constatat că citarea în calitate de pârât a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Botoşani este oportună în vederea realizării efectului de opozabilitate a hotărârii faţă de o autoritate publică care a pretins plata taxei de poluare în vederea înmatriculării în circulaţie a autoturismelor proprietatea reclamantului. Pornind de la faptul că raportul juridic de drept material fiscal se stabileşte între stat prin Ministerul Finanţelor Publice şi instituţiile teritoriale subordonate acestuia s-a reţinut că atât Ministerul Economiei şi Finanţelor cât şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Botoşani au calitate procesuală în prezenta acţiune.

Faţă de dreptul pretins de reclamant, tribunalul a constatat că odată cu aderarea ţării noastre la Comunitatea Europeană, România – ca şi orice alt stat membru – are obligaţia de a respecta o dispoziţie de drept comunitar direct aplicabilă, iar atunci când are loc o violare a acesteia – are obligaţia de a repara daunele cauzate persoanelor particulare.

Potrivit art. 148 aliniat 2 din Constituţie, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale U.E., precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne.

În speţă, norma de drept comunitar pretinsă încălcată este cea prevăzută de art. 90 din T.C.E. – dispoziţie direct aplicabilă în fiecare stat membru, ceea ce presupune că aceasta se adresează nu numai statelor membre ci şi subiectelor de drept intern ale statelor membre, conţinând drepturi şi obligaţii individuale, fără să mai necesite adoptarea unui act normativ de transpunere a acesteia în dreptul intern.

Dreptul comunitar incident in speţă, mai exact dispoziţiile art. 90 alin. l TCE, interzic orice discriminare intre produsele naţionale si produsele altor state membre, aşadar şi o discriminare determinată de o diferenţă intre impozitele aplicate ”produselor altor state membre si impozitele interne de orice natura care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare”.

Aşadar, discriminarea la care se referă acest text legal are in vedere o comparaţie între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, in comparaţie cu nivelul de impozitare a produselor de pe piaţa interna a Statului Român.

Taxa de poluare pentru autovehicule a fost instituită prin O.U.G. 50/2008, plata ei fiind condiţionată de prima înmatriculare a unui autoturism pe teritoriul ţării, ea aplicându-se in mod real doar autoturismelor second-hand, importate, care se încadrează parametrilor prevăzuţi in anexa 1-4 din OUG 50/2008, insă nu se aplica si autoturismelor care circula pe teritoriul României si care se încadrează in aceeaşi parametri, autoturismelor second-hand cumpărate in România si care nu fac obiectul unei prime înmatriculări, precum si autoturismelor care fac obiectul reînmatriculării.

In afara de autovehiculele second-hand importate, conform prevederilor OUG 50/2008, obiectul primei înmatriculări in România sunt autovehiculele noi, or pentru acestea, cumpărătorii nu plătesc taxa de poluare. Astfel, in anexa 4 din OUG 50/2008 figurează grila privind cota de reducere a taxei de poluare in funcţie de vechimea autovehiculului. In ceea ce priveşte un autovehicul nou, cota de reducere este 0, de unde rezulta ca nu se percepe taxa de poluare pentru un autoturism nou care se înmatriculează pentru prima data in România.

În atare condiţii s-a apreciat că măsura instituită prin O.U.G. 50/2008 are un evident caracter discriminatoriu, in condiţiile in care plata taxei de poluare este condiţionată de prima înmatriculare a unui autoturism şi nici intr-un caz de gradul de uzura sau vechimea acestuia. Intenţia legiuitorului de a influenta alegerea consumatorilor este evidenta. Se protejează astfel producţia interna, aspect ce reiese explicit din preambulul OUG nr. 208/2008 si 218/2008, potrivit căruia: ”Guvernul României se preocupa de luarea masurilor care sa asigure păstrarea locurilor de munca in economia româneasca, iar la un loc de munca in industria constructoare sunt 4 locuri de munca in industria furnizoare”.

Potrivit art. III din O.U.G. nr. 218/2008, autovehiculele M1 cu norma de poluare EURO 4 a căror capacitate cilindrica nu depăşeşte 2000 m.c., precum si toate vehiculele N1 cu norma de poluare EURO 4, care se înmatriculează pentru prima data in România sau in alte state membre ale Uniunii Europene in perioada 15.12.2008 – 31.12.2009 inclusiv, se exceptează de la obligaţia de plată a taxei de poluare.

Rezultă aşadar că in prezent a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi EURO 4, ce au capacitatea cilindrica mai mica de 2000 mc. Or, este de notorietate ca in România sunt produse autoturisme cu aceste caracteristici. Astfel, consumatorii sunt direcţionaţi spre un autoturism nou fabricat in România, fapt dovedit tot de împrejurarea de notorietate ca preţul la care sunt achiziţionate autoturismele second hand dintr-o alta ţară este apropriat de preţul autoturismului nou fabricat în România.

Aspectul esenţial ce trebuie reţinut este acela ca autoturismele fabricate in România sunt scutite de plata taxei de poluare, fapt ce contravine art. 90 T.C.E., întrucât achiziţionarea unui autoturism – cu o capacitate mai mare de 2000 m.c. (care nu este fabricat in România) – impune achitarea taxei de poluare.

Art. 90 din T.C.E. este încălcat şi in situaţia achiziţionării din altă ţară a unui autoturism second- hand cu o capacitate sub 2000 c.m.c, întrucât majoritatea acestor autoturisme achiziţionate nu au norma de poluare EURO 4 pentru a fi scutite de la plata taxei.

După aderarea României la U.E. nu este admisibilă favorizarea vânzării autoturismelor noi fabricate in România si nici favorizarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate in România (ce pot fi considerate autoturisme naţionale), atâta timp cat norma fiscala naţională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar si potenţial, consumul produselor importate, influenţând astfel alegerea consumatorilor (C.J.C.E., Hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85 Cooperativa CO- FRUTTA S.R.L. – C. ADMINISTRAZIONE dell Finanze della STATO).

C.J.E. a afirmat in repetate rânduri ca statele membre pot impune taxe de înmatriculare asupra autoturismelor second-hand importate, cu condiţia ca respectivele taxe să respecte dispoziţiile art. 90 din Tratatul C.E.

Art. 90 caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurentei, intre produsele care se afla deja pe piaţa naţională si produsele importate (Cauza C 387 /Ol, Weigel). Conform unei jurisprudenţe bine stabilite, art. 90, par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor naţionale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar daca numai in anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare in cazul produselor importate. Dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferenţieri intre anumite produse chiar daca este vorba de produse similare in sensul art. 90, par. 1 din Tratat in baza unor criterii obiective cum ar fi provenienţa materiilor prime folosite sau procesul de producţie aplicat. Totuşi o asemenea diferenţiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmăreşte obiective care sunt ele insele compatibile cu cerinţele Tratatului şi ale legislaţiei comunitare secundare şi dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecţie a produselor naţionale concurente (Cauza Outokumpu).

Având în vedere cele anterior menţionate, instanţa a constatat că prin instituirea taxei de poluare este evident că Statul Român a afectat, într-o anumită manieră, cursul importurilor de autoturisme din spaţiul european, aducând atingere unuia dintre dezideratele majore ale Comunităţii Europene înscrise în art. 14 din T.C.E. – respectiv acela de realizare a unei „pieţe comune”, a unui spaţiu fără frontiere interioare, în care este asigurată libera circulaţie a mărfurilor.

Ori, potrivit art. 10 din Tratat, autorităţile statale (inclusiv jurisdicţiile) au obligaţia de a lua toate măsurile destinate asigurării executării dreptului comunitar, iar atunci când textul naţional este redactat într-o asemenea manieră încât să nu pară posibilă interpretarea conformă cu dreptul comunitar, judecătorul naţional este nevoit să îndepărteze textul intern, dând întâietate normei de drept comunitar, fără a fi necesară abrogarea sau modificarea prealabilă a normei interne.

În acelaşi sens, Curtea Europeană de Justiţie a decis, în repetate rânduri, că judecătorul naţional are obligaţia – în calitatea sa de judecător comunitar – de a face tot ce este necesar pentru eliminarea dispoziţiilor naţionale care se opun eficacităţii depline a normelor comunitare, precum şi obligaţia de a aplica principiul, inerent în sistemul Tratatului C.E.E., după care statele membre sunt obligate să repare pagubele cauzate particularilor prin încălcările imputabile ale dreptului comunitar.

Totodată, Curtea a decis că judecătorul naţional este competent să judece toate litigiile care privesc aplicarea dreptului comunitar, fapt care decurge din efectul aplicării directe şi a priorităţii dreptului comunitar şi care implică o dublă consecinţă, respectiv: particularii pot să-şi valorifice în faţa judecătorilor naţionali drepturile recunoscute prin norme comunitare pretins încălcate, iar instanţele naţionale au obligaţia de a asigura respectul lor.

Mai mult, şi în sistemul de drept românesc, legea fundamentală prin art. 148 aliniat 2 din Constituţie statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, iar conform aliniatului 4 al aceluiaşi articol, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a acestei obligaţii.

În ceea ce priveşte repararea prejudiciului cauzat reclamantului prin violarea obligaţiei ce incumbă Statului Român potrivit art. 90 din T.C.E., instanţa a observat că această problemă a fost elucidată de Curtea Europeană de Justiţie care s-a pronunţat deja printr-o hotărâre emisă la data de 5.03.1996 în dosarele Brasserie du pecheur şi Factortame III, arătând că: „principiul responsabilităţii statelor membre se aplică tuturor ipotezelor de violare a dreptului comunitar, mai ales în cazul în care respectiva violare este rezultatul unei legi”.

Pentru a dispune astfel, instanţa a avut în vedere şi faptul că taxa de poluare a fost încasată de Ministerul Finanţelor Publice – Trezoreria municipiului Botoşani, fiind virată la bugetul de stat – ca orice altă taxă sau impozit.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat recurs Administraţia Fondului pentru Mediu Bucureşti şi Administraţia Finanţelor Publice Municipală Botoşani, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului său, pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu Bucureşti invocă inadmisibilitatea acţiunii, motivat de faptul că reclamantul ar fi trebuit să atace un act administrativ şi să îndeplinească procedura prealabilă a recursului graţios, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, recurenta arată că argumentele instanţei de fond privind incompatibilitatea taxei de poluare achitată de reclamant, cu domeniul de aplicare a art. 90 TCE nu sunt justificate, că aceasta a reţinut în mod eronat o distincţie între provenienţa autovehiculelor, singura diferenţiere în stabilirea nivelului taxei de poluare făcându-se în funcţie de gradul de poluare a autovehiculului, de vechimea acestuia şi de cilindree şi că, în funcţie de aceste criterii se stabileşte nivelul taxei pe poluare, conform anexelor la O.U.G. nr. 50/2008 şi se datorează pentru toate autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de ţara de producţie.

În materia impozitării autovehiculelor second hand de import, cu prilejul primei înmatriculări într-un stat membru, după ce fuseseră anterior înmatriculate în alt stat membru, impozit care se aplică o singură dată, la o primă înmatriculare într-un stat membru, pentru toate autovehiculele înmatriculate în acest stat, fie noi, fie second hand, fabricate pe teritoriul naţional sau importate din alte state membre, cum e şi cazul taxei de poluare instituită de O.U.G. nr. 50/2008, printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea Europeană de Justiţie a considerat că prevederile art. 110 alin. 1 C.E. vizează garantarea neutralităţii depline a impozitelor interne faţă de produsele care se află deja pe piaţa internă şi cele de import.

În forma publicată în aprilie 2008, OUG nr. 50/2008 stabileşte, prin prevederile sale, măsuri care corespund pe deplin prevederilor art.90 din Tratatul de institui re a Comunităţii Europene, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal. Comisia Europeană a acceptat principiile ultimei formule de calcul a taxei auto propusă de Guvern, în care emisiile CO2 sunt luate in considerare la taxarea maşinilor Euro 4 si Euro 3, iar pentru autovehicule noi, cu o durata lungă de folosire, sunt calculaţi coeficienţi mai mari decât pentru maşinile vechi, criteriul principal de calcul fiind însă emisiile poluante.

Or, câtă vreme chiar Comisia Europeana a recunoscut că taxa de poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 corespunde normelor comunitare, apreciem că nu pot fi reţinute susţinerile reclamantei potrivit cărora prin instituirea acestei taxe “se constituie o discriminare a regimului fiscal şi că aceasta taxă contravine dispoziţiilor art. 90 din Tratatul Comunităţii Europene”.

Procedura demarată de comisia Europeană împotriva României a fost ridicată în 29.01.2009, urmare a faptului că noua reglementare era compatibilă cu art.90 din Tratatul C.E.

Practic, nici Curtea Europeană de Justiţie a CE, nici Comisia Europeană nu au considerat vreodată că taxa pe poluare este nelegală, că încalcă tratatele comunitare sau nu ar trebui plătită, ci doar au solicitat modificarea modului de calcul şi criteriile la care se raportează nivelul taxării.

Cât priveşte capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale de la data plăţii, respectiv, data încasării, recurenta consideră că nu poate fi obligată la plata acestora, în primul rând pentru că nu a stabilit suma de plată reprezentând taxa pe poluare, respectiv nu a emis actul administrativ Decizia de calcul, şi, în al doilea rând, pentru că virarea sumelor în bugetul Fondului pentru mediu se face în temeiul OUG nr. 50/2008, neputând fi reţinută vreo culpă.

În memoriul de recurs, Administraţia Finanţelor Publice Botoşani reiterează motivele din întâmpinarea formulată la prima instanţă, arătând că taxa de primă înmatriculare, sub denumiri diferite, se percepe în aproape toate statele Uniunii Europene şi că din acest punct de vedere taxa astfel percepută nu este discriminatorie, întrucât priveşte numai prima înmatriculare, indiferent de provenienţă.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului şi a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul declarat de Administraţia Finanţelor Publice Botoşani este nefondat, iar recursul Administraţiei Fondului pentru Mediu Bucureşti este lipsit de interes, pentru următoarele considerente:

Astfel, prin sentinţa atacată, a fost admisă acţiunea şi obligată pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Botoşani la restituirea către reclamant a taxei de poluare, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Interesul, ca şi condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, reprezintă folosul practic urmărit prin iniţierea actului de procedură şi trebuie să existe nu numai la declanşarea procedurii judiciare, ci pe întreaga durată de desfăşurare a procesului, ori de câte ori se promovează o formă procedurală care intră în conţinutul acţiunii civile.

În aplicarea acestei reguli, interesul trebuie să existe şi la momentul exercitării unei căi de atac.

Ca urmare, exercitarea oricărei căi de atac o reprezintă interesul în promovarea acesteia, respectiv, folosul practic urmărit. În cauză, un astfel de folos practic nu există.

În acest context, recursul declarat de pârâta AFM Bucureşti este lipsit de interes actual.

În ceea ce priveşte recursul declarat de Administraţia Finanţelor Publice Municipală Botoşani, Curtea reţine următoarele:

Prin acţiunea introductivă se reclamă incompatibilitatea dreptului naţional, OUG nr. 50/2008 cu dispoziţiile dreptului comunitar, respectiv cu art. 110 din Tratatul de la Lisabona (fostul art. 90 din TCE).

Cu trimitere la art. 90 din TCE s-a statuat de către Curtea Europeană de Justiţie în cauza C- 393/04 şi C–41/05 Dir Liquide Industries Belgium, par.55 „art. 90 reglementează dispoziţiile referitoare la stabilirea taxelor vamale şi a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulaţie a mărfurilor între statele membre în condiţii normale de concurenţă, prin eliminarea oricăror forme de protecţie care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre”.

Aceasta nu înseamnă că statele membre trebuie să adopte un anume regim fiscal, ci impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminare produselor similare importate.

Atâta timp cât taxa de poluare introdusă prin dispoziţiile OUG nr. 50/2008 reprezentă o exprimare a suveranităţii statale sub forma dreptului de a stabili taxe şi impozite, obiectul analizei în această cauză nu poate fi decât verificarea identităţii de tratament dintre diversele feluri de autoturisme supuse taxei de poluare, mai exact, a neutralităţii taxei.

Această analiză nu poate să înceapă decât de la a observa că, verificarea neutralităţii taxei se face prin compararea efectelor taxei asupra autovehiculelor importate dintr-un stat membru cu efectele taxei impuse unor autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, cărora deja le-a fost aplicată taxa. Aceasta pentru că, aşa cum afirmă Curtea Europeană de Justiţie în cauza C-290/2005, Akos Nadasdi şi C-333/2005, „o comparaţie cu autoturismele second-hand plasate în circulaţie în statul membru înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente”. Şi nu este inutil de observat că această hotărâre a Curţii a fost pronunţată la cererea unei instanţe din Ungaria, ţară care, la data intrării în UE, se afla în aceeaşi poziţie ca şi România, aceea de a nu fi avut anterior o taxă de primă înmatriculare (sau echivalentă), aşa încât valoarea reziduală a acesteia să fie inclusă în preţul autoturismelor aflate în circulaţie cu care intră în concurenţă autoturismele second-hand nou importate (acestea din urmă fiind dezavantajate prin faptul că includ valoarea reziduală a taxei, având teoretic un preţ mai ridicat).

Prin urmare, caracterul discriminatoriu al dispoziţiilor OUG nr. 50/2008 poate fi analizat doar prin raportare la autovehiculele intrate în România şi cu privire la care s-a perceput taxa de poluare, iar nu cu privire la autovehiculele înmatriculate în România înainte de 01.01.2007 şi nici cu privire la autovehiculele înmatriculate în perioada 01.01.2007 – 01.07.2008, supuse taxei de primă înmatriculare.

În cadrul acestei analize trebuie de precizat că, la data la care reclamantul a achitat taxa de poluare erau în vigoare prev. OUG nr. 117/2009, conform cărora „autovehiculele M1 cu norma de poluare EURO 4, a căror capacitate cilindrică nu depăşeşte 2000 cm3, precum şi autovehiculele N1 cu norma de poluare EURO 4, înmatriculate pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene in perioada 15.12.2008 – 31.12.2009 inclusiv, beneficiază de exceptarea de la plata taxei pe poluare pentru autovehicule, potrivit art. III alin. 1 din OUG nr. 218/2008 privind modificarea OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, în condiţiile în care acestea se înmatriculează pentru prima dată în România în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă”.

Din cuprinsul OUG nr. 117/2009 rezultă că pentru a beneficia de scutirea de la plata taxei de poluare potrivit art. III din OUG nr. 218/2008, este necesar ca autovehiculul să fi intrat în ţară până la 31.12.2009, iar înmatricularea să aibă loc până la 12.02.2010, inclusiv.

Trebuie de precizat că autovehiculul pentru care în prezenta cauză se solicită restituirea taxei de poluare a fost cumpărat din spaţiul comunitar până la data de 31.12.2009, iar înmatricularea a avut loc până la data de 12.02.2010.

Este evident astfel că instanţa este pusă în ipoteza de a cerceta dacă, prin achitarea taxei de poluare, reclamantul a suferit o discriminare interzisă de art. 110 din TFUE, discriminare care rezultă din scutirea de la plata aceleiaşi taxe pentru autovehicule care diferă doar prin caracteristici tehnice.

Este astfel necesar ca instanţa să stabilească, dacă, în mod clar, prin scutirea de la plata taxei a unei categorii de autovehicule, s-au încălcat prevederile art. 110 din TFUE.

Printre argumentele care au stat la baza adoptării acestei măsuri legislative se află protejarea pieţei interne prin „ păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar un loc de muncă în industria constructoare reprezintă patru locuri de muncă în industria furnizoare”, aşa cum rezultă din preambulul OUG nr. 218/2008.

De asemenea, scopul protejării pieţei interne de autovehicule rezultă implicit din faptul că în România, piaţa este dominată de producătorii autovehiculelor ale căror caracteristici tehnice permit scutirea de la plata taxei de poluare.

În această modalitate de reglementare, prin modul în care este formulată legislaţia românească, se urmăreşte un efect protecţionist la nivelul industriei naţionale a autovehiculelor noi.

În conformitate cu jurisprudenţa constată a Curţii de Justiţie Europene, statele membre pot prevedea taxarea diferenţiată a unor produse similare, cu condiţia ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective şi să nu aibă ca efect protejarea producţiei naţionale.

În urma cerinţei de „primă înmatriculare” toate maşinile noi, înmatriculate în perioada 15.12.2008- 31.12.2009, care intră direct pe piaţa maşinilor de ocazie din România, circulă fără să fie impuse taxei de poluare.

Pe de altă parte, autovehiculele de o calitate asemănătoare, care urmează să fie înregistrate în România în aceeaşi perioadă, dar nu pentru prima dată, şi care intră în concurenţă directă cu produsele naţionale, vor fi supune unei taxe substanţiale.

Pentru aceste considerente, Curtea constată că reglementarea naţională a taxei de poluare, în vigoare la data achitării taxei de către reclamant, încalcă dispoziţiile art. 110 din TFUE (fostul art. 90 din TCE).

Jurisprudenţa Curţii de Justiţie Europene – cauza Costa/Enel (1964) – a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală şi specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară şi fără ca baza legală a Comunităţii însăşi să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeaşi decizie a definit relaţia dintre dreptul comunitar şi dreptul naţional al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare în faţa dreptului naţional.

De asemenea, în cazul Simmenthal, CJE a stabilit că judecătorul naţional este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aştepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau unei alte proceduri constituţionale.

Tags: taxa de poluare

Taxa de poluare. Încasarea taxei sub imperiul OUG nr.218/2008 este nelegală în aplicarea principiului supremaţiei dreptului comunitar

Prin acţiunea adresată Tribunalului Suceava – Secţia Comercială, de Contencios Administrativ şi Fiscal la data de 11.02.2010, înregistrată sub nr. 1280/86/2010, reclamantul T.I. a chemat în judecată pe pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Suceava şi Administraţia Finanţelor Publice Comunale Fălticeni, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea acestora la restituirea sumei de 2.781 lei, cu titlu de taxă de poluare, precum şi la plata dobânzii legale calculată de la data achitării şi până la data restituirii efective.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că la data de 21.02.2009 a achiziţionat autoturismul marca FORD FOCUS, cu nr. de identificare WFOWXXGCDW5A74607 şi că, pentru a-l înmatricula în România, a fost obligat să achite suma de 2.781 lei cu titlu de taxă de poluare, plată efectuată conform chitanţei seria TS4A nr. 1605459 din 03.03.2009, pe care o consideră nelegală.

A mai arătat că, a solicitat Administraţiei Finanţelor Publice Comunale Fălticeni restituirea acestei taxe, dar că cererea i-a fost respinsă prin adresa nr. 4755 din 03.02.2010.

A susţinut reclamantul că, taxa de poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 este discriminatorie, fiind contrară art. 90 din TCE, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second – hand, deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second – hand deja înmatriculate în România şi, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or, după aderarea României la UE., acest lucru nu este admisibil, atâta timp cât norma fiscală naţională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar şi potenţial, consumul produselor importate, influenţând astfel alegerea consumatorilor. Obligarea la plata taxei de poluare încalcă flagrant şi prev. art. 148 alin. 2 din Constituţia României.

Prin sentinţa nr. 1921 din 27 mai 2010, Tribunalul Suceava – Secţia Comercială, de Contencios Administrativ şi Fiscal a admis acţiunea, obligând pârâtele la restituirea către reclamant a sumei de 2.781 lei, reprezentând taxă de poluare plătită pentru autoturismul marca FORD FOCUS, cu nr. de identificare WFOWXXGCDW5A74607 şi a dobânzii legale, până la data plăţii efective.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că dreptul comunitar incident in speţă, mai exact dispoziţiile art. 90 alin. l TCE, interzic orice discriminare între produsele naţionale şi produsele altor state membre, aşadar şi o discriminare determinată de o diferenţă intre impozitele aplicate ”produselor altor state membre şi impozitele interne, de orice natură, care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare”; că discriminarea la care se referă acest text legal are in vedere o comparaţie intre nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene şi nivelul de impozitare a produselor de pe piaţa internă a Statului Român; că dispoziţiile art. 90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană (TCE) un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import şi export şi a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art. 25 TCE; finalitatea acestor dispoziţii este de a asigura libera circulaţie a mărfurilor între statele membre, în condiţii normale de concurenţă, prin eliminarea oricărei forme de protecţie ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privinţa produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunţate de C.E.J. în cauzele Air Liquide Industries Belgium, C -393/04 şi C -41/05, Brzezinski, C -313/05); că autoturismele fabricate în România sunt scutite de plata taxei de poluare, fapt ce contravine art. 90 T.C.E. întrucât, achiziţionarea unui autoturism cu o capacitate mai mare de 2000 cmc (care nu este fabricat în România) impune achitarea taxei de poluare; că, după aderarea României la U.E., nu este admisibilă favorizarea vânzării autoturismelor noi fabricate în România şi nici favorizarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România (ce pot fi considerate autoturisme naţionale) atâta timp cât, norma fiscală naţională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar şi potenţial, consumul produselor importate, influenţând astfel alegerea consumatorilor.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta DGFP Suceava, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recurs care, în drept, se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9, 3041 Cod proc. civ., pârâta a arătat, în esenţă, că din interpretarea OUG nr. 50/2008, taxa de poluare se aplică în cazul autoturismelor noi, autohtone şi importate, precum şi al autoturismelor second-hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a actului normativ autoturismele second-hand înmatriculate deja în România şi că, nu se realizează o discriminare între autoturismele second-hand importate din statele comunitare şi autoturismele second-hand înmatriculate deja în România, în condiţiile în care, valoarea taxei de poluare nu depăşeşte valoarea taxei reziduale încorporate în valoarea vehiculelor similare deja înmatriculate (hotărârea Brzezinski C-313/05) ; că, prin OUG nr. 218/2008 s-a reglementat exceptarea de la obligaţia de plată a taxei de poluare, pentru perioada 15 dec. 2008 – 31 dec. 2009 inclusiv, pentru autovehicule M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depăşeşte 2000 cm3 şi care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale UE; că, nu există incompatibilitate între normele comunitare şi disp. OUG nr. 50/2008, taxa pe poluare instituită prin actul normativ menţionat respectând exigenţele art. 90 TCE.

Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr.1771 din 8 octombrie 2010 a respins recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Art. 90 din Tratatul CE reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării liberei circulaţii a bunurilor şi serviciilor în cadrul ţărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care, toate statele membre sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar putea afecta libera circulaţie a bunurilor, mărfurilor sau serviciilor în cadrul UE.

Judecătorul naţional, ca judecător comunitar, are competenţa atunci când dă efect disp.art. 90 din Tratat, să aplice procedurile naţionale de aşa manieră încât, drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin şi efectiv protejate.

Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie, în sensul art.90 paragraful 1 din Tratat, s-a decis în cauza conexată Nadashi şi Nemeth unde, Curtea de Justiţie a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât, este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulaţie pe teritoriul unui stat membru şi cât, valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului ( tip motor, capacitate cilindrică) şi la clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valorii reziduale a unor autoturisme second-hand similare, care au fost deja înmatriculate în statul în care sunt importate.

Măsura are un evident caracter discriminatoriu în condiţiile în care, această taxă se aplică în mod real doar autoturismelor second-hand importate, care se încadrează parametrilor prevăzuţi în anexele 1-4 din OUG nr.50/2008, însă nu se aplică şi autoturismelor care circulă pe teritoriul României şi care, se încadrează în aceiaşi parametri, autoturismelor second-hand cumpărate din România şi care nu fac obiectul unei prime înmatriculări, precum şi autoturismelor care fac obiectul reînmatriculării, prin urmare nu poate fi vorba de o excepţie justificată privind restricţiile de ordin cantitativ, prevăzută de art. 30 din Tratat.

Criteriul discriminatoriu al modului în care este percepută taxa de poluare rezultă şi din prevederile OUG nr.218/2008, care reglementează modul de plată/de suspendare a plăţii taxei de poluare, nu în funcţie de vechimea autoturismului, ci în funcţie de provenienţa acestuia.

Autovehiculele M1, cu norma de poluare Euro 4, a căror capacitate cilindrică nu depăşeşte 2.000 cmc, precum şi toate autovehiculele N1, cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligaţia de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008.

Autovehiculelor M1, cu norma de poluare Euro 4, a căror capacitate cilindrică nu depăşeşte 2.000 cmc, precum şi tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene şi care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele nr. 1 şi 2.

Prin urmare, şi în cazul arătat mai sus, plata taxei de poluare este condiţionată de prima înmatriculare a unui autoturism, nici într-un caz de gradul de uzură sau vechimea acestuia.

Trebuie amintite şi dispoziţiile art. 148 alin. 4 din Constituţia României, unde se prevede expres că instanţa de contencios constituţional din România are competenţa constituţională de a garanta efectul prioritar al normei comunitare faţă de dreptul naţional, precum şi principiile şi regulile desprinse din hotărârea Curţii de Justiţie în cauza Simmenthal II din anul 1978, unde s-a decis că, eficienţa deplină a dreptului comunitar ar fi afectată, dacă o regulă de drept intern ar putea împiedica o instanţă, care are pe rol o problemă de drept comunitar, să nu o poată tranşa, statuându-se că “orice judecător naţional sesizat în cadrul competentei sale, are obligaţia de a aplica integral dreptul comunitar si de a proteja drepturile pe care acesta le conferă particularilor, lăsând neaplicată orice dispoziţie, eventual contrară, a legii naţionale”.

În astfel de situaţii, Curtea de Justiţie a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală şi îmbogăţirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că, în astfel de cauze, pot fi plătite şi daune pentru pierderile suferite (CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Minist?re danois des impôts et accises precum şi cauza conexată nr. C- 290/05 şi C-333/05 Ákos Nádasdi şi Ilona Németh parag. 61-70).

Tags: taxa de poluare

Obligaţia de a face

Tip: Sentinţă comercială
Nr./Dată: 1112 (29.03.2010)
Autor: Tribunalul Suceava – secţia comercială
Domenii asociate:
Acte ale autorităţilor publice

Prin actiunea adresata acestei instante la data de 27.01.2010 înregistrata sub nr. 637/86/2010, reclamantul B.I. a chemat în judecata pârâta Institutia Prefectului Judetului Suceava – Serviciul Înmatriculari Auto si Eliberare Permise Suceava, solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea acesteia la înmatricularea autovehiculului, furgoneta transport marfuri marca FIAT DUCATO, fara plata taxei de poluare prevazuta de OUG nr. 50/2008, cu cheltuieli de judecata.

În motivare actiunii, reclamantul a aratat ca la data de 28.03.2008 a achizitionat o furgoneta transport marfuri marca FIAT DUCATO, înmatriculata în Italia si ca pentru a-l înmatricula în tara a fost obligat la achitarea unei taxe de poluare prevazuta de OUG nr. 50/2008 ce a intrat în vigoare la 1.07.2008, pe care o considera discriminatorie deoarece contravine normelor comunitare.

A mai aratat ca taxa de poluare a fost instituita de OUG nr. 50/2008, fiind abrogate astfel abrogate disp. art. 2141-2143 din Codul fiscal.

Prin modul în care a fost reglementata , taxa de poluare diminueaza introducerea în România a unor autoturisme second – hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, cumparatorii fiind practic orientati din punct de vedere fiscal spre achizitionarea autovehiculelor second – hand deja înmatriculate în România.

Apreciaza reclamantul ca dispozitiile privitoare la taxa de poluare contravin dispozitiilor comunitare, în speta art. 90 din Tratatul CE.

Considera reclamantul ca, caracterul discriminatoriu al taxe de poluare vizeaza atât un aspect material (autoturismul – autovehiculul ce urmeaza a fi înmatriculat) cât si un aspect personal care se manifesta prin exceptarea de la plata taxei a posesorilor de autoturisme noi (daca procedura de înmatriculare se efectueaza în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2009) sau prin diferentierea de aplicare in functie de persoana care doreste înmatricularea.

În drept a invocat art. 148 din Constitutia României, art. 90 par. 1 din Tratatul CE, art. 1084 rap. la art. 1082 Cod civil si art. 274 Cod procedura civila.

În dovedirea sustinerilor sale, reclamantul a depus la dosar înscrisuri(filele 6 – 8 ).

Pârâta prin întâmpinare depusa la dosar a invocat exceptia prematuritatii introducerii actiunii fata de sisp. Art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei asolicitat respingerea cererii ca nefondata.

În motivare a aratat ca taxa a fost achitata în temeiul dispozitiilor OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, act normativ în vigoare începând cu data de 01.07.2008, ce a abrogat prevederile art.2141-2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal si care stabileste cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, aceasta constituindu-se venit la bugetul de Fondului pentru Mediu, fiind gestionata de Administratia Fondului pentru Mediu, în vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului.

A precizat pârâta ca nu exista incompatibilitate între normele comunitare si dispozitiile O.U.G nr. 50/2008, taxa de poluare instituita prin acest act normativ respectând exigentele art. 90 TCE.

Examinând cu prioritate exceptia prematuritatii invocata de pârâta, în conformitate cu disp. art. 137 Cod procedura civila, se retine ca art. 7 din Legea nr. 554/2004 reglementeaza procedura prealabila atunci când se contesta un act administrativ individual.

În cauza dedusa judecatii, reclamantul nu a contestat un act administrativ individual, obiectul actiunii sale fiind – pretentii – care este reglementata de art. 18 din aceeasi lege, situatie în care legea nu impune obligatia parcurgerii procedurii prealabile.

Mai mult decât atât, prin raspunsul primit de reclamant înregistrat sub nr. 6631 din 01.02.2010, i s-a comunicat în raspuns ca solicitarea sa nu poate fi solutionata favorabil, în sensul ca pentru înmatricularea autoturismului achizitionat trebuie sa prezinte dovada platii taxei de poluare.

Aceasta echivaleaza cu un refuz nejustificat de solutionare a unei cereri, reglementat de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, pentru care nu este necesara parcurgerea procedurii prealabile.

Fata de aceste considerente, Tribunalul urmeaza a respinge ca nefondata exceptia prematuritatii.

Examinând actiunea promovata, Tribunalul Suceava retine urmatoarele:

Reclamantul nu are obligatia de a achita taxa de poluare.

Justificam punctul de vedere afirmat prin prisma unor argumente precum ar fi:

Dreptul comunitar este incident in speta, mai exact dispozitiile art. 90 alin. 1 Tratatul CE, care interzic orice discriminare intre produsele nationale si produsele altor state membre, asadar si o discriminare determinata de o diferenta între impozitele aplicate „produselor altor state membre” si impozitele „interne de orice natura care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare”.

Asadar, discriminarea la care se refera acest text legal are în vedere o comparatie între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparatie cu nivelul de impozitare a produselor de pe piata interna a Statului Român.

Curtea considera ca art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana este aplicabil în privinta taxei speciale de prima înmatriculare platita de reclamant si contestata în prezenta cauza, considerentele expuse de Curtea Europeana de Justitie în hotarârea din 5 decembrie 2006 – data în cauzele reunite C-290/05 si C-333/05, Âkos Nâdasdi c. Vam~es Penzugyorseg Eszak-Alfoldi Regionalis Parancsnoksâga, respectiv Ilona Nemeth c. Vam-es Penzugyorseg Del-Alfoldi Regionalis Parancsnoksâga fiind relevante in acest sens:

Asa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeana art. 90 suplimenteaza dispozitiile referitoare la abolirea taxelor vamale si a masurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulatie a marfurilor între statele membre în conditii normale de concurenta, prin eliminarea oricaror forme de protectie care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discrimineaza produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 si C-41/05, Air Liquide Industries Belgium.

Conform unei jurisprudente bine stabilite, art. 90 par. 1 este încalcat atunci când taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor nationale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar daca numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel, par. 67, precum si jurisprudenta acolo citata). Totusi, chiar daca nu sunt îndeplinite conditiile pentru existenta unei asemenea discriminari, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorita efectelor pe care le produce.

Potrivit art. III din O.U. G. nr. 218/2008, autovehiculele M 1 cu norma de poluare EURO 4 a caror capacitate cilindrica nu depaseste 2000 m.c., precum si toate vehiculele N 1 cu norma de poluare EURO 4, care se înmatriculeaza pentru prima data în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15.12.2008 – 31.12.2009 inclusiv, se excepteaza de la obligatia de plata a taxei pe poluare.

Rezulta asadar ca în prezent, a fost înlaturata taxa de poluare pentru autoturismele noi EURO 4, ce au capacitatea cilindrica mai mica de 2000 mc. Or, este de notorietate ca în România sunt produse autoturisme cu aceste caracteristici. Astfel, consumatorii sunt directionati spre un autoturism nou fabricat în România, fapt dovedit tot de împrejurarea de notorietate ca pretul la care sunt achizitionate autoturismele second hand dintr-o alta tara este pret apropriat de pretul autoturismului nou fabricat în România.

Aspectul esential ce trebuie retinut e acela ca autoturismele fabricate în România sunt scutite de plata taxei de poluare, fapt ce contravine art. 90 T.C.E. întrucât achizitionarea unui autoturism cu o capacitate mai mare de 2000 m.c. (care nu este fabricat în România) impune achitarea taxei de poluare.

Este locul a fi amintita cauza Humblot (112/84) solutionata de C.J.C.E. În respectiva cauza, autoturismele clasificate pâna la 16 cai putere fiscali (C.V. – chevaux vapeur) erau supuse unei taxari graduale de pâna la 1100 franci iar cele peste 16 C.V. erau taxate cu o singura suma de 5000 franci. La acea data nu se fabricau în Franta autoturisme de peste 16 C.V. si de aceea toate autoturismele pentru care se percepea taxarea mai mare de 5000 franci erau importate. Curtea a retinut ca taxa de 5000 franci a fost fixata la un asemenea nivel încât numai autovehiculele importate pot fi subiectul acesteia. În mod similar, în actuala reglementare a O.U.G. nr.50/2008 modificata prin O.U.G. nr. 218/2008 si nr. 7/2009, un autoturism nou fabricat în România, cu o capacitate de sub 2000 c. m c. este scutit de plata taxei de poluare iar achizitionarea unui autoturism nou cu o capacitate mai mare de 2000 m.c. (ce nu sunt fabricate în România ci doar în strainatate) impune achitarea taxei de poluare. Art. 90 din T.C.E. este încalcat si în situatia achizitionarii din alta tara a unui autoturism second – hand cu o capacitate sub 2000 c.m.c. întrucât majoritatea acestor autoturisme achizitionate nu au norma de poluare EURO 4 pentru a fi scutite de la plata taxei.

Dupa aderarea României la U.E. nu este admisibila favorizarea vânzarii autoturismelor noi fabricate în România si nici favorizarea autoturismelor second – hand deja înmatriculate în România ( ce pot fi considerate autoturisme nationale) atâta timp cât norma fiscala nationala diminueaza sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate influentând astfel alegerea consumatorilor (C.J.C.E, nr. Hotarârea din 7 mai 1987, cauza 193/85 Cooperativa CO – FRUTTA S.R.L. c. ADMINISTRAZIONE dell Finanze della STATO).

Pentru cele ce preced, instanta a admis actiunea si a obligat pârâta de a proceda la înmatricularea autovehiculului proprietatea reclamantului, furgoneta transport marfuri marca FIAT DUCATO, fara plata taxei de poluare.

Tags: contencios administrativ, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 50/2008, O.U.G. nr. 7/2009, taxa de poluare

Pretenții – taxa poluare

Tip: Sentinţă comercială
Nr./Dată: 1103 (29.03.2010)
Autor: Tribunalul Suceava – secţia comercială
Domenii asociate: Plăţi

Prin cererea adresata acestei instante la data de 06.01.2010 înregistrata sub nr. 86/86/2010, reclamanta H.M. a chemat în judecata pe pârâta Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului Suceava – Administratia Finantelor Publice Radauti, solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea acestora la restituirea sumei de 3.330 lei cu titlu de taxa de poluare, cu dobânda legala pâna la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecata.

În motivarea cererii reclamanta a aratat ca a achizitionat din Germania un autoturism second – hand, marca Audi A4 si ca pentru înmatricularea acestuia în România a achitat cu titlu de taxa de poluare suma de 3.330 lei la Trezoreria Radauti la data de 23.03.2009.

A mai aratat ca taxa de poluare a fost instituita prin OUG nr. 50/2008, cu modificarile si completarile ulterioare – ce a intrat în vigoare la data de 1.07.2008, fiind abrogate disp. art. 214 alin. 1, 214 alin. 3 din Codul fiscal.

Potrivit OUG nr. 50/2008, aceasta taxa se datoreaza pentru autovehiculele din categoriile M (1) – M (3 ) si N (1) – N (3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementarile privind omologarea de tip si eliberarea cartii de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrarilor publice nr. 211/2003.

Prin modul în care a fost reglementata, taxa de poluare diminueaza sau încearca sa diminueze introducerea în România a unor autoturisme second – hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.

Conform, articolul 90 TCE prevede ca: “Niciun stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale interne”.

Precizeaza ca dispozitiile privitoare la taxa în speta, contravin dispozitiilor comunitare, în masura în care România este un stat comunitar, situatie care creeaza o diferenta de tratament între autoturismele produse si înmatriculate ori reînmatriculate în tara noastra si cele înmatriculate deja în celelalte state comunitare si reînmatriculate în România, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal.

În plus, s-a stabilit în jurisprudenta Curtii de Justitie Europene ca, judecatorul national este obligat sa aplice normele comunitare, în mod direct, daca acestea contravin normelor interne, fara a solicita sau astepta eliminarea acestora pe cale administrativa sau a unei alte proceduri constitutionale.

În drept, reclamantul a invocat art. 7 din Legea nr. 554/2004, art. 148 din Constitutia României, art. 90 par. 1 din Tratatul CE, art. 1084 rap. la art. 1082 Cod civil si art. 274 Cod procedura civila.

În sustinerea actiunii promovate a depus la dosar înscrisuri (filele 6 – 10 ).

Pârâta D.G.F.P. Suceava prin întâmpinare a invocat exceptia lipsei procedurii prealabile fata de dispozitiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii ca nefondata. A aratat ca taxa a fost achitata în temeiul disp. OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ în vigoare începând cu data de 1.07.2008 ce a abrogat prevederile art. 214^1 / 214^3 din Legea nr. 517/2003 privind Codul fiscal.

OUG nr. 50/2008 a fost adoptata în scopul asigurarii protectiei mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunatatirea calitatii aerului si pentru încadrarea în valorile limita prevazute de legislatia comunitara în acest domeniu, tinându-se cont de necesitatea adoptarii de masuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudentei Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene.

De asemenea, potrivit art. 1 alin. 1 din acelasi act normativ, OUG nr. 50/2008 stabileste cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule în vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului.

A mai sustinut pârâta ca se recunoaste în mod constant în jurisprudenta comunitara libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferentiata pentru anumite produse, chiar similare în sensul art. 90 al. 1 TCE, în functii de criterii obiective.

Asemenea diferentieri nu sunt însa compatibile cu dreptul comunitar decât daca urmaresc obiective compatibile cu dreptul comunitar cu exigentele tratatului si ale dreptului derivat si daca evita orice forma de discriminare, directa sau indirecta, în privinta importurilor provenind din state membre, sau de protectie în favoarea produselor nationale concurente.

De asemenea, pârâta D.G.F.P. Suceava a formulat cerere de chemare în garantie a Administratiei Fondului pentru Mediu, solicitând ca în situatia în care actiunea formulata de reclamant va fi admisa sa se dispuna obligarea chematei în garantiei la restituirea catre reclamanta a sumei 3.330 lei reprezentând taxa de poluare.

În motivarea cererii a aratat ca taxa a fost achitata în temeiul disp. OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ în vigoare începând cu data de 1.07.2008 ce a abrogat prevederile art. 214^1 – 214^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

A mai sustinut ca doar calculul si încasarea taxei se efectueaza de catre autoritatea fiscala competenta, taxa constituind în fapt venit la bugetul Fondului pentru Mediu, iar nu la bugetul de stat, fiind gestionata de Administratia Fondului pentru Mediu.

Prin încheierea de sedinta din 18 februarie 2010, instanta a dispus introducerea în cauza în calitate de chemata în garantie a Administratiei Fondului pentru Mediu.

Prin întâmpinare, chemata în garantie Administratia Fondului pentru Mediu, a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata, pentru urmatoarele considerente:

Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 802/19.05.2009, analizând criticile aduse OUG nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule a retinut ca prin acest act normativa fost realizata „obligatia pozitiva a statului român de a asigura un cadru legislativ adecvat pentru exercitarea dreptului la un mediu sanatos; acest act normativ taxeaza în functie de anumite criterii, autovehiculele pentru poluarea pe care o produc. De altfel sub aspect fiscal o atare taxa este expresia la nivel legal a textului constitutional al art. 35”.

Prin urmare, argumentele reclamantei privind incompatibilitatea taxei de poluare achitata de acesta, cu domeniul de aplicare al art. 110 CE, ( fost 90 ), nu sunt justificate pentru motivele mai sus evocate.

Chemata în garantie a invocat exceptia de inadmisibilitate a actiunii formulate motivata de faptul ca reclamanta nu a atacat un act administrativ sau un act administrativ fiscal, nici un raspuns la o plângere prealabila / contestatie administrativa sau un refuz nejustificat. Practic, obiectul actiunii este restituirea unei sume achitate în prealabil în temeiul legii, iar acesta nu poate fi solutionat de instanta de contencios administrativ care, esentialmente, este chemata sa cenzureze acte administrative emise de autoritati publice.

Potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, “persoana vatamata într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemultumita de raspunsul primit la plângerea prealabila sau care nu a primit niciun raspuns în termenul prevazut la art. 2 alin. 1lit. h), poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparatii pentru daune morale . De asemenea, se poate adresa instantei de contencios administrativ si cel care se considera vatamat într-un drept sau interes legitim al sau prin ne solutionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri, precum si prin refuzul de efectuare a unei operatiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau legitim”.

Din economia textului de lege sus mentionat, reiese ca, în cadrul unei actiuni în contencios administrativ, reclamanta are trei posibilitati de formulare a obiectului actiunii: de anulare, în tot sau în parte, a actului; de anulare a actului si de obligare la plata unor despagubiri; de obligare la plata unor despagubiri.

Fata de cele de mai sus, arata ca obiectul actiunii formulate nu se încadreaza în niciuna dintre situatiile mentionate anterior.

Practic, reclamanta nu invoca si nu solicita anularea niciunui act administrativ emis de subscrisa pirita si nici nu solicita sa se constate refuzul nejustificat de solutionare a cererii sale de restituire, actiunea sa având ca obiect dispunerea restituirii sumei achitate cu titlu de taxa de poluare.

Or, întrucât interesul de a actiona în justitie, pe calea contenciosului administrativ, este legitimat de vatamarea unui drept subiectiv sau interes legitim nascut din existenta unui act administrativa carui anulare trebuie solicitata de cel ce se considera pagubit, si, totodata, având în vedere obiectul cererii considera prezenta actiune ca fiind inadmisibila.

Potrivit dispozitiilor art. 148 alin. 2 din Constitutia României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, în1aturând, practic, în temeiul principiului preeminentei dreptului comunitar, de la aplicare prevederile interne contrare. Alineatul 4 al aceluiasi articol, prevede ca, între alte institutii, autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la îndeplinire a obligatiilor rezultate din alin. 2 mentionat.

Totodata, potrivit art. 110 paragraful 1 din tratatul Comunitatii Europene, invocat de catre recurent, “niciun stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare”.

În consecinta, prevederile mentionate din Tratat limiteaza libertatea statelor în materie fiscala de a restrictiona libera circulatie a marfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii si protectioniste. Astfel, art. 110 (1) interzice discriminarea fiscala între produsele importate si cele provenind de pe piata interna si care sunt de natura similara.

Curtea a statuat ca exista o încalcare a art. 110 alin. 1 CE atunci când impozitul aplicat produsului de import fi cel aplicat produsului national similar sunt calculate diferit si dupa modele diferite care conduc, chiar si în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import (a se vedea Hotarârea Weigel c. Austriei, Hotarârea Nasadi si nemeth contra Bulganei si Brezezinski contra Poloniei).

În vederea garantarii neutralitatii impozitelor interne din perspectiva concurentei dintre autovehiculele care se afla deja pe piata nationala si autovehiculele similare importate dint-un alt stat membru decât România, fie noi, fie second hand, trebuie comparate efectele taxei de poluare asupra autovehiculelor second hand, uzate, importate din alt stat membru, Înmatriculate deja în alt stat membru, cu cele ale taxei de poluare în cazul categoriilor de autovehicule aflate deja pe piata nationala, deja supuse acestei taxe de poluare la prima lor înmatriculare în România.

În acest sens, reclamanta ar fi trebuit sa produca probe din care sa rezulte fara dubiu ca taxele pe care le aplica statul român sunt superioare celor din statul din care reclamanta ti-a achizitionat autoturismul .

Mai mult, în jurisprudenta sa, prin Hotarârea adoptata În cauza Brezezinski contra Poloniei, dar si prin alte hotarâri, Curtea a statuat ca, în principiu, un impozit aplicat o singura data, la prima înmatriculare a unui autovehicul într¬-un stat membru, aplicat nondiscriminatoriu tuturor autovehiculelor înmatriculate pentru prima data, fie ca sunt noi, sau second hand, fabricate pe teritoriul national ori dintr-un alt stat membru, cum este si taxa de poluare, nu este contrar prevederilor art. 110 alin. 1 din Tratat, care, practic, constituie o completare a dispozitiilor privind eliminarea taxelor vamale si a taxelor cu efect echivalent, în masura în care valoarea impozitului aplicat autoturismele second hand importate din alt stat membru, unde au si fost, de altfel, înmatriculate, nu depaseste valoarea reziduala a aceluiasi impozit încorporata în valoarea de piata a vehiculelor similare, înmatriculate anterior în statul membru care instituie impozitul, în cazul carora a fost platit acest impozit la prima lor înmatriculare în statul membru.

Nu e incompatibil cu dreptul comunitar un impozit impus autoturismelor second hand, importate din alt stat membru al UE, cu prilejul primei înmatriculari în România, daca acesta se percepe doar o singura data, la data primei înmatriculari în România, pentru toate autovehiculele înmatriculate în România, fie ele noi ori second hand, fabricate pe teritoriul national ori importate din alte state membre daca cuantumul acestui impozit impus autoturismelor second hand, importate din alt stat membru, unde au §i fost înmatriculate, are un cuantum aproximativ egal cu valoarea reziduala a impozitului, în speta a taxei de poluare, Încorporat În valoarea de piata a vehiculelor similare înmatriculate anterior în România, supuse aceluiasi tip de impozit la prima lor înmatriculare si, care, potrivit reglementarii interne se restituie la scoaterea autoturismului din parcul national, fie prin export; fie prin distrugere.

Taxa pe poluare perceputa pentru prima înmatriculare a autoturismului cumparat este egala cu valoarea reziduala a taxei pentru un autoturism identic cu cel cumparat, scos din parcul auto national în aceeasi zi cu cea în care s-a solicitat înmatricularea primului, exigentele stipulate de CJCE cu ocazia solutionarii actiunii preliminare în cauzele reunite C-29012005 Nadasdi si C-33312005 Nemeth sunt respectate.

Comisia Europeana a apreciat OUG nr. 50/2008, aplicabila raportului juridic dedus judecatii a fi conforma norme/or dreptului comunitar. drept pentru care procedura de infringement declansata împotriva României drept urmare a instituirii taxei de prima Înmatriculare prin prevederile art. 214 din Codul Fiscal a fost ridicata odata cu adoptarea OUG nr. 50/2008.

Cât priveste capatul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecata, considera ca Administratia Fondului pentru Mediu nu poate fi obligata la plata acestora în primul rând pentru ca nu a stabilit suma de plata reprezentând taxa pe poluare, respectiv nu a emis actul administrativ Decizia de calcul, si, în al doilea rând, pentru ca virarea sumelor în bugetul Fondului pentru Mediu se face în temeiul OUG nr. 50/2008, neputând fi retinuta vreo culpa.

Examinând cu prioritate exceptia invocata de pârâta DGFP Suceava privind lipsa procedurii prealabile , în conformitate cu disp. art. 137 Cod procedura civila, se retine ca art. 7 din Legea nr. 554/2004 reglementeaza procedura prealabila atunci când se contesta un act administrativ individual.

În cauza dedusa judecatii, reclamanta nu a contestat un act administrativ individual, obiectul actiunii sale fiind – pretentii – care este reglementata de art. 18 din aceeasi lege, situatie în care legea nu impune obligatia parcurgerii procedurii prealabile.

Fata de aceste considerente, Tribunalul urmeaza a respinge ca nefondata exceptia neîndeplinirii procedurii prealabile.

Referitor la exceptia inadmisibilitatii invocata de chemata în garantie, instanta o va respinge întrucât sustinerile reclamantului din cererea de chemare în judecata constituie din punctul nostru de vedere aparari de fond, scopul acestuia fiind restituirea catre pârâta a taxei de poluare, si nu constatarea neconstitutionalitatii unei ordonante de Guvern.

Examinând actele si lucrarile dosarului asupra fondului cauzei instanta constata urmatoarele:

Reclamanta a achitat taxa de poluare la data de 23.02.2009, dupa adoptarea OUG nr. 218/2008.

Reclamanta nu are obligatia de a achitat taxa de poluare.

Justificam punctul de vedere afirmat prin argumente precum ar fi:

Dreptul comunitar este incident în speta, mai exact disp. art. 90 alin. 1 TCE, care interzic orice discriminare între produsele nationale si produsele altor state membre, asadar si o discriminare determinata de o diferenta între impozitele aplicate „produsele altor state membre” si impozitele „interne de orice natura care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare”.

Asadar, discriminarea la care se refera acest text legal are în vedere o comparatie între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparatie cu nivelul de impozitare a produselor de pe piata interna a Statului Român.

Curtea considera ca art. 90 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeana este aplicabil în privinta taxei speciale de prima înmatriculare platita de reclamant si contestata în prezenta cauza, considerentele expuse de Curtea Europeana de Justitie din 5 decembrie 2006 – data în cauzele reunite C-290/05 si C-333/05, Akos Nâdasdi c. Vam-es Penzugyorseg Eszak-Alfoldi Regionalis Parancsnoksâga respectiv Ilona Nemeth c.Vam-es Penzugyorseg Del-Alfoldi Regionalis Parancsnoksâga fiind relevante în acest sens:

Asa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeana art. 90 suplimenteaza dispozitiile referitoare la abolirea taxelor vamale si a masurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulatie a marfurilor Între statele membre în conditii normale de concurenta, prin eliminarea oricaror forme de protectie care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discrimineaza produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 si C-41/05, Air Liquide Industries Belgium.

Conform unei jurisprudente bine stabilite, art. 90 par. 1 este încalcat atunci când taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor nationale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar daca numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weige1, par. 67, precum si jurisprudenta acolo citata). Totusi, chiar daca nu sunt îndeplinite conditiile pentru existenta unei asemenea discriminari, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorita efectelor pe care le produce.

Potrivit art. III din O.U. G. nr. 218/2008, autovehiculele M 1 cu norma de poluare EURO 4 a caror capacitate cilindrica nu depaseste 2000 m.c., precum si toate vehiculele NI cu norma de poluare EURO 4, care se înmatriculeaza pentru prima data în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15.12.2008 – 31.12.2009 inclusiv, se excepteaza de la obligatia de plata a taxei pe poluare.

Rezulta asadar ca în prezent a fost înlaturata taxa de poluare pentru autoturismele noi EURO 4, ce au capacitatea cilindrica mai mica de 2000 mc. Or, este de notorietate ca în România sunt produse autoturisme cu aceste caracteristici. Astfel, consumatorii sunt directionati spre un autoturism nou fabricat în România, fapt dovedit tot de împrejurarea de notorietate ca pretul la care sunt achizitionate autoturismele second hand dintr-o alta tara este pret apropriat de pretul autoturismului nou fabricat în România.

Aspectul esential ce trebuie retinut este acela ca autoturismele fabricate în România sunt scutite de plata taxei de poluare, fapt ce contravine art. 90 T.C.E. întrucât achizitionarea unui autoturism cu o capacitate mai mare de 2000 m.c. (care nu este fabricat în România) impune achitarea taxei de poluare.

Este locul a fi amintita cauza Humblot (112/84) solutionata de C.J.C.E. În respectiva cauza, autoturismele clasificate pâna la 16 cai putere fiscali (C.V. ¬chevaux vapeur) erau supuse unei taxari graduale de pâna la 1100 franci iar cele peste 16 C.V. erau taxate cu o singura suma de 5000 franci. La acea data nu se fabricau în Franta autoturisme de peste 16 C.V. si de aceea toate autoturismele pentru care se percepea taxarea mai mare de 5000 franci erau importate. Curtea a retinut ca taxa de 5000 franci a fost fixata la un asemenea nivel încât numai autovehiculele importate pot fi subiectul acesteia. În mod similar, în actuala reglementare a O.U.G. nr. 50/2008 modificata prin O.U.G. nr. 218/2008 si nr. 7/2009, un autoturism nou fabricat în România, cu o capacitate de sub 2000 c. m c. este scutit de plata taxei de poluare iar achizitionarea unui autoturism nou cu o capacitate mai mare de 2000 m.c. (ce nu sunt fabricate în România ci doar în strainatate) impune achitarea taxei de poluare. Art. 90 din T.C.E. este încalcat si în situatia achizitionarii din alta tara a unui autoturism second – hand cu o capacitate sub 2000 c.m.c. întrucât majoritatea acestor autoturisme achizitionate nu au norma de poluare EURO 4 pentru a fi scutite de la plata taxei.

Dupa aderarea României la U.E. nu este admisibila favorizarea vânzarii autoturismelor noi fabricate în România si nici favorizarea autoturismelor second ¬hand deja înmatriculate în România ( ce pot fi considerate autoturisme nationale) atâta timp cât norma fiscala nationala diminueaza sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate influentând astfel alegerea consumatorilor (C.J.C.E, nr. Hotarârea din 7 mai 1987, cauza 193/85 Cooperativa CO – FRUTTA S.R.L. c. ADMINISTRAZIONE dell Finanze della STATO).

Fata de aceste considerente, instanta a admis actiunea formulata în sensul obligarii pârâtei de a-i restitui reclamantei suma de 3.330 lei reprezentând taxa de poluare, achitata cu chitanta seria TS4A nr. 1602432 din 23.02.2009 (fila 7 dosar).

Având în vedere principiul repararii integrale a prejudiciului, consacrat de art. 1084 Cod procedura civila, instanta a obligat pârâta sa îi plateasca reclamantei suma actualizata în raport cu indicele de inflatie de la data achitarii pâna la data restituirii efective.

Întrucât chemata în garantie a perceput o taxa fara a presta serviciul echivalent, instanta apreciaza ca aceasta nu era datorata si ca urmare, în conformitate cu art. 60 Cod procedura civila a admis cererea de chemare în garantie, obligând Administratia Fondului pentru Mediu la plata catre pârâta a sumei de 3.330 lei reprezentând taxa de poluare.

Ca parte cazuta în pretentii, în temeiul art. 274 Cod procedura civila, pârâta a fost obligata la plata catre reclamanta a sumei de 139,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, suma ce urmeaza a fi platita de catre chemata în garantie catre pârâta ca urmare a admiterii cererii de chemare în garantiei.

Tags: Legea nr. 571/2003, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 50/2008, taxa de poluare