O.U.G. nr. 50/2008. Cerere de restituire a sumei achitate cu titlul de taxă pe poluare pentru autovehicule. Procedura de urmat pentru realizarea pretinsului drept. Caracterul obligatoriu şi prevalent al normelor de procedură în raport cu normele de drept material, invocate ca temei al cererii de restituire

Raportul juridic născut din faptul calculării şi încasării taxei pe poluare pentru autovehicule, instituită prin O.U.G. nr. 50/2008, este un raport de drept fiscal, guvernat de prevederile O.G. mr. 92/2003. În raport de acest context normativ, cererea de restituire a taxei pe poluare pentru autovehicule, încasată în baza unui act administrativ-fiscal cu valoare de titlu de creanţă, nu poate fi examinată decât în măsura în care contribuabilul a urmat procedura prevăzută de art. 205 şi urm. din Codul de procedură fiscală, iar sesizarea instanţei de contencios administrativ s-a făcut în condiţiile stabilite de art. 218 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003. Procedura administrativă instituită prin Titlul IX din Codul de procedură fiscală nu poate fi ocolită nici în situaţia în care contribuabilul invocă în susţinerea cererii sale faptul că legislaţia naţională contravine prevederilor Tratatului instituind Comunitatea Europeană.

Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 135/C.A. din 10 februarie 2011

Tags: O.U.G. nr. 50/2008

Taxa de poluare. Compatibilitatea dispoziţiilor O.U.G. nr. 50/2008 cu dispoziţiile dreptului comunitar.

Prin cererea adresata Tribunalului Botosani – Sectia comerciala, contencios administrativ, înregistrata sub nr. 628/40/2009 din 09.02.2009, reclamantul G.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei si Finantelor – Directia Generala a Finantelor Publice Botosani, obligarea acestuia la restituirea taxei de poluare achitata pentru înmatricularea autoturismului proprietatea sa, cumparat din Germania.
În motivarea cererii, reclamantul a aratat ca a cumparat un autoturism din Germania si a fost obligat sa plateasca taxa de poluare în vederea înmatricularii autoturismului, taxa care contravine dispozitiilor art. 28 din Tratatul Uniunii Europene, ceea ce atrage raspunderea statului pentru nerespectarea dispozitiilor art. 10 din tratat, potrivit carora autoritatile statului au obligatia de a lua toate masurile destinate executarii dreptului comunitar.
Pârâtul, legal citat, a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea actiunii întrucât taxa de poluare a fost achitata în baza O.U.G. nr. 50/2008 care prevede o noua formula de calcul si are ca scop finantarea unor proiecte privind protectia mediului si aplicarea principiului potrivit caruia poluatorul plateste.
Prin sentinta nr. 438 din 1 aprilie 2009, Tribunalul Botosani a respins cererea ca nefondata, retinând, în esenta ca, aceasta taxa a fost stabilita în baza elementelor de calcul prevazute de Ordonanta de Urgenta nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Taxa de poluare pentru autovehicule se achita la prima înmatriculare a autoturismului în România si la stabilirea ei se au în vedere mai multe elemente de calcul si anume valoarea combinata a emisiilor de CO2, taxa specifica exprimata în Euro/1 g CO2, capacitatea cilindrica, taxa specifica pe cilindri si cota de reducere a taxei care are în vedere vechimea autoturismului exprimata în ani, de rulajul mediu anual, de starea tehnica si nivelul de dotare al autovehiculului. Aceasta taxa se achita înainte de prima înmatriculare a autoturismelor noi si a autoturismelor second – hand cumparate din UE.
Curtea Europeana de Justitie a admis însa ca statele au libertatea sa taxeze cum doresc autovehiculele ce circula pe drumurile lor publice daca acest sistem de taxare nu intra sub incidenta art. 90 din Tratatul Uniunii Europene, adica respecta conditia de a nu fi discriminatorie. De observat ca taxa de poluare este obligatorie la prima înmatriculare în circulatie în România a autoturismelor noi sau second – hand.
Pe de alta parte, taxa de prima înmatriculare, sub denumiri diferite, se percepe în aproape toate statele Uniunii Europene si se calculeaza în functie de valoarea reala a autovehiculului (Polonia), pretul facturat (Austria), procent din pretul masinii (Finlanda) sau taxa fixa (în Spania).
Unele state europene au fost sanctionate în procedura de infrigement pentru modalitatea de percepere a taxei, însa la pronuntarea solutiilor s-a avut în vedere obligatia efectuarii unor inspectii tehnice numai pentru autovehicule importate (cauza C – 170/07 Comisia vs.Polonia), fie au un criteriu unic încheiat pe vechime (C 74/ Comisia vs. Grecia), fie pot fi înmatriculate numai daca respecta anumite dispozitii în materie de emisii poluante si emisii sonore (C – 527/07 Comisia vs. Austria).
Din acest punct de vedere, taxa astfel perceputa nu este discriminatorie întrucât priveste numai prima înmatriculare, indiferent de provenienta, nu si eventuale revânzari pe teritoriul României.
Împotriva sentintei a declarat recurs reclamantul Grigoriu Mihai aratând ca O.U.G nr. 50/2008 este contrara art. 90 TCE, întrucât este destinata sa minimizeze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate în alt stat membru UE, favorizând vânzarea de masini second-hand deja înmatriculate .
Recursul a fost respins ca nefondat pentru urmatoarele considerente:
Fara îndoiala, atât prin cererea introductiva de instanta cât si prin recursul ce face obiectul prezentei cauze, recurentul a reclamat incompatibilitatea dreptului national, O.U.G. nr. 50/2008 cu dispozitiile dreptului comunitar, respectiv cu art. 90 alin. 1 TCE, sub acest aspect instanta fondului raspunzând criticilor petentului, raspuns pe care instanta de recurs urmeaza a-l detalia în prezenta hotarâre.
Se cuvine pentru început sa stabilim locul pe care disp. art. 90 alin. 1 TCE îl ocupa în sistemul prevazut de Tratat. Iar acesta este, în opinia unanima a literaturii de specialitate, acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 23-25 TCE, respectiv realizarea unei uniuni vamale si a unei piete unice.
Asadar, daca art. 23 stabileste faptul ca sunt interzise, în relatiile dintre statele membre, taxele vamale la import si export si a oricaror taxe cu efect echivalent, art. 90 alin. 1 TCE interzice taxarea interna discriminatorie. Mai exact, asa cum a aratat Curtea Europeana de Justitie în cauza C- 393/04 si C–41/05 Dir Liquide Industries Belgium, par.55 „art. 90 reglementeaza dispozitiile referitoare la stabilirea taxelor vamale si a masurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulatie a marfurilor între statele membre în conditii normale de concurenta, prin eliminarea oricaror forme de protectie care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discrimineaza produsele provenite din alte state membre”.
Taxa de poluare introdusa prin dispozitiile OUG nr. 50/2008 reprezentând o exprimare a suveranitatii statale sub forma dreptului de a stabili taxe si impozite, ceea ce constituie obiectul analizei în aceasta cauza nu poate fi decât verificarea identitatii de tratament dintre diversele feluri de autoturisme supuse taxei de poluare, mai exact, a neutralitatii taxei.
Iar aceasta analiza nu poate sa înceapa decât de la a observa ca, verificarea neutralitatii taxei se face prin compararea efectelor taxei asupra autovehiculelor importate dintr-un stat membru cu efectele taxei impuse unor autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, carora deja le-a fost aplicata taxa. Aceasta pentru ca, asa cum afirma Curtea Europeana de Justitie în cauza C-290/2005, Akos Nadasdi si C-333/2005, „o comparatie cu autoturismele second-hand plasate în circulatie în statul membru înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare nu este relevanta. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre sa introduca noi impozite sau sa schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente”. Si nu este inutil de observat ca aceasta hotarâre a Curtii a fost pronuntata la cererea unei instante din Ungaria, tara care, la data intrarii în UE, se afla în aceeasi pozitie ca si România, aceea de a nu fi avut anterior o taxa de prima înmatriculare (sau echivalenta), asa încât valoarea reziduala a acesteia sa fie inclusa în pretul autoturismelor aflate în circulatie cu care intra în concurenta autoturismele second-hand nou importate (acestea din urma fiind dezavantajate prin faptul ca includ valoarea reziduala a taxei, având teoretic un pret mai ridicat).
Prin urmare, eventualul caracter discriminatoriu al disp. OUG nr. 50/2008 poate fi analizat doar prin raportare la autovehiculele intrate în România si cu privire la care s-a perceput taxa de poluare, iar nu cu privire la autovehiculele înmatriculate în România înainte de 01.01.2007 si nici cu privire la autovehiculele înmatriculate în perioada 01.01.2007 – 01.07.2008, supuse taxei de prima înmatriculare. Asa încât, speculatiile recurentului cu privire la favorizarea vânzarii de autoturisme second-hand deja înmatriculate în România nu pot fi luate în considerare, trimiterea la cauza C-193/85 fiind, de asemenea, nerelevanta.
Acestea fiind premisele, Curtea a trebuit sa analizeze în fapt, daca taxa de poluare impusa autovehiculelor second-hand importate dintr-un stat membru, depaseste sau nu cuantumul valorii reziduale a taxei de prima înmatriculare deja încorporata în valoarea autovehiculelor similare deja înmatriculate în România. Din aceasta perspectiva, comparatia poate fi facuta „exempli gratia” între un autoturism înmatriculat în România dupa 01.07.2008, cu plata taxei de poluare introdusa prin OUG nr. 50/2008 si un alt autoturism second-hand importat din statele membre si înmatriculat în România la data de 01.11.2008. (De asemenea, în baza aceluiasi rationament al Curtii dupa modificarea OUG nr. 50/2008, comparatia poate privi doua autoturisme înmatriculate sub acelasi regim fiscal, astfel încât dublarea sau triplarea taxei de poluare nu încalca norme comunitare decât daca este însotita de o exceptare a anumitor autovehicule de la plata acestei taxe sau de impunerea unor categorii de autovehicule la o taxa mai mica sau mai mare, dupa caz). Iar analiza, potrivit rationamentului Curtii Europene de Justitie din cauza C-47/1988, Comisia c. Danemarca, trebuie sa porneasca de la premisa ca valoarea autovehiculului nou este compusa din pretul acestuia, la care se adauga taxa de prima înmatriculare. Raportul dintre cele doua componente se pastreaza constant pe toata durata de functionare a autovehiculului. Spre exemplu, la momentul la care valoarea autovehiculului a scazut cu 50%, atât valoarea reziduala a pretului platit cât si valoarea reziduala a taxei de prima înmatriculare platita, se vor diminua cu acelasi procent, respectiv cu 50%. În consecinta, o taxa de prima înmatriculare nediscriminatorie pentru un autovehicul similar (ca vechime, motorizare), dar importat dintr-un stat membru trebuie sa aiba un cuantum de cel mult 50% din valoarea taxei de prima înmatriculare platita pentru acelasi autovehicul în stare noua.
Sigur, evaluarea deprecierii unui autoturism poate fi extrem de dificila, ceea ce a condus legiuitorul român la utilizarea unei grile de calcul, care însa nu este incompatibila cu dreptul comunitar. Aceasta pentru ca, asa cum a retinut Curtea Europeana de Justitie în cauza C-393/1998, Antonio Gomes Valente c. Fazenda Publica, deprecierea exacta a unui autovehicul nu poate fi calculata decât printr-o expertiza individuala. Cu toate acestea, datorita faptului ca un astfel de sistem este prea împovarator pentru statul membru ce impune o astfel de taxa, Curtea a admis totusi si posibilitatea impunerii taxei de prima înmatriculare, potrivit unei grile fixe de impozitare, ce ar putea sa aiba în vedere diverse criterii în baza carora sa se poata realiza un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai apropiata de realitate (vechimea autovehiculului, numarul de kilometri parcursi, tipul de motor, starea autovehiculului, modelul autovehiculului, etc.). Curtea a apreciat ca si un astfel de sistem va fi compatibil cu art. 90 CE doar daca garanteaza în absolut toate cazurile (fara nici o exceptie) ca taxa aplicata nu depaseste cuantumul valorii reziduale deja încorporate în valoarea autovehiculelor similare deja înmatriculate în statul membru respectiv. Curtea a mai precizat ca un astfel de sistem poate garanta neutralitatea absoluta a taxei, daca respecta trei cerinte:
a. sa nu creeze o discriminare între bunurile importate si cele autohtone;
b. sistemul sa fie suficient de precis, astfel încât în baza acestuia sa se poata realiza un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai aproape de realitate;
c. cel caruia i se impune taxa sa aiba la dispozitie o cale de atac în fata instantelor nationale în ipoteza în care considera ca valoarea deprecierii calculate în baza grilei fixe de impozitare nu corespunde realitatii. Pentru exercitarea eficienta a dreptului la actiune, cel interesat ar trebui sa cunoasca factorii în functie de care au fost stabilite procentele de depreciere.
Analizând din aceasta perspectiva OUG nr. 50/2008, Curtea observa ca actul normativ în discutie respecta cerintele impuse de rationamentul instantei comunitare si în consecinta nu contravine Tratatului.
Astfel, asa cum rezulta din disp. art. 3 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, toate autovehiculele sunt supuse taxei de poluare, exceptarile prev. de art. 3 alin. 2 din ordonanta vizând nu provenienta ci destinatia autovehiculelor.
Sistemul este suficient de precis, acesta continând elemente legate de norma de poluare, emisa de CO2, capacitatea cilindrica dar si o grila de reducere a taxei, extrem de vasta prin categorii de „vârsta” a autovehiculelor, apta sa produca un calcul al deprecierii autoturismului foarte aproape de rezultatul pe care o expertiza individuala l-ar putea revela. Iar aceste criterii au fost deja recunoscute de CEJ ca fiind criterii obiective care pot fi folosite într-un sistem de taxare bazat pe o grila de impozitare (Cauza C-290/2005, Akos Nadasdi, par.52).
În fine, cel care considera ca valoarea deprecierii calculata pe baza grilei fixe de impozitare nu corespunde realitatii, are în disp. art. 10 din ordonanta, o cale eficace de a contesta masura deprecierii, respectiv o procedura judiciara în cadrul careia poate obtine expertizarea tehnica a caracteristicilor autovehiculului rulat.
În consecinta, în temeiul art. 312 Cod procedura civila, Curtea a respins recursul ca nefondat.

Tags: O.U.G. nr. 50/2008

Obligaţia de a face

Tip: Sentinţă comercială
Nr./Dată: 1112 (29.03.2010)
Autor: Tribunalul Suceava – secţia comercială
Domenii asociate:
Acte ale autorităţilor publice

Prin actiunea adresata acestei instante la data de 27.01.2010 înregistrata sub nr. 637/86/2010, reclamantul B.I. a chemat în judecata pârâta Institutia Prefectului Judetului Suceava – Serviciul Înmatriculari Auto si Eliberare Permise Suceava, solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea acesteia la înmatricularea autovehiculului, furgoneta transport marfuri marca FIAT DUCATO, fara plata taxei de poluare prevazuta de OUG nr. 50/2008, cu cheltuieli de judecata.

În motivare actiunii, reclamantul a aratat ca la data de 28.03.2008 a achizitionat o furgoneta transport marfuri marca FIAT DUCATO, înmatriculata în Italia si ca pentru a-l înmatricula în tara a fost obligat la achitarea unei taxe de poluare prevazuta de OUG nr. 50/2008 ce a intrat în vigoare la 1.07.2008, pe care o considera discriminatorie deoarece contravine normelor comunitare.

A mai aratat ca taxa de poluare a fost instituita de OUG nr. 50/2008, fiind abrogate astfel abrogate disp. art. 2141-2143 din Codul fiscal.

Prin modul în care a fost reglementata , taxa de poluare diminueaza introducerea în România a unor autoturisme second – hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, cumparatorii fiind practic orientati din punct de vedere fiscal spre achizitionarea autovehiculelor second – hand deja înmatriculate în România.

Apreciaza reclamantul ca dispozitiile privitoare la taxa de poluare contravin dispozitiilor comunitare, în speta art. 90 din Tratatul CE.

Considera reclamantul ca, caracterul discriminatoriu al taxe de poluare vizeaza atât un aspect material (autoturismul – autovehiculul ce urmeaza a fi înmatriculat) cât si un aspect personal care se manifesta prin exceptarea de la plata taxei a posesorilor de autoturisme noi (daca procedura de înmatriculare se efectueaza în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2009) sau prin diferentierea de aplicare in functie de persoana care doreste înmatricularea.

În drept a invocat art. 148 din Constitutia României, art. 90 par. 1 din Tratatul CE, art. 1084 rap. la art. 1082 Cod civil si art. 274 Cod procedura civila.

În dovedirea sustinerilor sale, reclamantul a depus la dosar înscrisuri(filele 6 – 8 ).

Pârâta prin întâmpinare depusa la dosar a invocat exceptia prematuritatii introducerii actiunii fata de sisp. Art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei asolicitat respingerea cererii ca nefondata.

În motivare a aratat ca taxa a fost achitata în temeiul dispozitiilor OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, act normativ în vigoare începând cu data de 01.07.2008, ce a abrogat prevederile art.2141-2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal si care stabileste cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, aceasta constituindu-se venit la bugetul de Fondului pentru Mediu, fiind gestionata de Administratia Fondului pentru Mediu, în vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului.

A precizat pârâta ca nu exista incompatibilitate între normele comunitare si dispozitiile O.U.G nr. 50/2008, taxa de poluare instituita prin acest act normativ respectând exigentele art. 90 TCE.

Examinând cu prioritate exceptia prematuritatii invocata de pârâta, în conformitate cu disp. art. 137 Cod procedura civila, se retine ca art. 7 din Legea nr. 554/2004 reglementeaza procedura prealabila atunci când se contesta un act administrativ individual.

În cauza dedusa judecatii, reclamantul nu a contestat un act administrativ individual, obiectul actiunii sale fiind – pretentii – care este reglementata de art. 18 din aceeasi lege, situatie în care legea nu impune obligatia parcurgerii procedurii prealabile.

Mai mult decât atât, prin raspunsul primit de reclamant înregistrat sub nr. 6631 din 01.02.2010, i s-a comunicat în raspuns ca solicitarea sa nu poate fi solutionata favorabil, în sensul ca pentru înmatricularea autoturismului achizitionat trebuie sa prezinte dovada platii taxei de poluare.

Aceasta echivaleaza cu un refuz nejustificat de solutionare a unei cereri, reglementat de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, pentru care nu este necesara parcurgerea procedurii prealabile.

Fata de aceste considerente, Tribunalul urmeaza a respinge ca nefondata exceptia prematuritatii.

Examinând actiunea promovata, Tribunalul Suceava retine urmatoarele:

Reclamantul nu are obligatia de a achita taxa de poluare.

Justificam punctul de vedere afirmat prin prisma unor argumente precum ar fi:

Dreptul comunitar este incident in speta, mai exact dispozitiile art. 90 alin. 1 Tratatul CE, care interzic orice discriminare intre produsele nationale si produsele altor state membre, asadar si o discriminare determinata de o diferenta între impozitele aplicate „produselor altor state membre” si impozitele „interne de orice natura care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare”.

Asadar, discriminarea la care se refera acest text legal are în vedere o comparatie între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparatie cu nivelul de impozitare a produselor de pe piata interna a Statului Român.

Curtea considera ca art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana este aplicabil în privinta taxei speciale de prima înmatriculare platita de reclamant si contestata în prezenta cauza, considerentele expuse de Curtea Europeana de Justitie în hotarârea din 5 decembrie 2006 – data în cauzele reunite C-290/05 si C-333/05, Âkos Nâdasdi c. Vam~es Penzugyorseg Eszak-Alfoldi Regionalis Parancsnoksâga, respectiv Ilona Nemeth c. Vam-es Penzugyorseg Del-Alfoldi Regionalis Parancsnoksâga fiind relevante in acest sens:

Asa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeana art. 90 suplimenteaza dispozitiile referitoare la abolirea taxelor vamale si a masurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulatie a marfurilor între statele membre în conditii normale de concurenta, prin eliminarea oricaror forme de protectie care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discrimineaza produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 si C-41/05, Air Liquide Industries Belgium.

Conform unei jurisprudente bine stabilite, art. 90 par. 1 este încalcat atunci când taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor nationale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar daca numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel, par. 67, precum si jurisprudenta acolo citata). Totusi, chiar daca nu sunt îndeplinite conditiile pentru existenta unei asemenea discriminari, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorita efectelor pe care le produce.

Potrivit art. III din O.U. G. nr. 218/2008, autovehiculele M 1 cu norma de poluare EURO 4 a caror capacitate cilindrica nu depaseste 2000 m.c., precum si toate vehiculele N 1 cu norma de poluare EURO 4, care se înmatriculeaza pentru prima data în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15.12.2008 – 31.12.2009 inclusiv, se excepteaza de la obligatia de plata a taxei pe poluare.

Rezulta asadar ca în prezent, a fost înlaturata taxa de poluare pentru autoturismele noi EURO 4, ce au capacitatea cilindrica mai mica de 2000 mc. Or, este de notorietate ca în România sunt produse autoturisme cu aceste caracteristici. Astfel, consumatorii sunt directionati spre un autoturism nou fabricat în România, fapt dovedit tot de împrejurarea de notorietate ca pretul la care sunt achizitionate autoturismele second hand dintr-o alta tara este pret apropriat de pretul autoturismului nou fabricat în România.

Aspectul esential ce trebuie retinut e acela ca autoturismele fabricate în România sunt scutite de plata taxei de poluare, fapt ce contravine art. 90 T.C.E. întrucât achizitionarea unui autoturism cu o capacitate mai mare de 2000 m.c. (care nu este fabricat în România) impune achitarea taxei de poluare.

Este locul a fi amintita cauza Humblot (112/84) solutionata de C.J.C.E. În respectiva cauza, autoturismele clasificate pâna la 16 cai putere fiscali (C.V. – chevaux vapeur) erau supuse unei taxari graduale de pâna la 1100 franci iar cele peste 16 C.V. erau taxate cu o singura suma de 5000 franci. La acea data nu se fabricau în Franta autoturisme de peste 16 C.V. si de aceea toate autoturismele pentru care se percepea taxarea mai mare de 5000 franci erau importate. Curtea a retinut ca taxa de 5000 franci a fost fixata la un asemenea nivel încât numai autovehiculele importate pot fi subiectul acesteia. În mod similar, în actuala reglementare a O.U.G. nr.50/2008 modificata prin O.U.G. nr. 218/2008 si nr. 7/2009, un autoturism nou fabricat în România, cu o capacitate de sub 2000 c. m c. este scutit de plata taxei de poluare iar achizitionarea unui autoturism nou cu o capacitate mai mare de 2000 m.c. (ce nu sunt fabricate în România ci doar în strainatate) impune achitarea taxei de poluare. Art. 90 din T.C.E. este încalcat si în situatia achizitionarii din alta tara a unui autoturism second – hand cu o capacitate sub 2000 c.m.c. întrucât majoritatea acestor autoturisme achizitionate nu au norma de poluare EURO 4 pentru a fi scutite de la plata taxei.

Dupa aderarea României la U.E. nu este admisibila favorizarea vânzarii autoturismelor noi fabricate în România si nici favorizarea autoturismelor second – hand deja înmatriculate în România ( ce pot fi considerate autoturisme nationale) atâta timp cât norma fiscala nationala diminueaza sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate influentând astfel alegerea consumatorilor (C.J.C.E, nr. Hotarârea din 7 mai 1987, cauza 193/85 Cooperativa CO – FRUTTA S.R.L. c. ADMINISTRAZIONE dell Finanze della STATO).

Pentru cele ce preced, instanta a admis actiunea si a obligat pârâta de a proceda la înmatricularea autovehiculului proprietatea reclamantului, furgoneta transport marfuri marca FIAT DUCATO, fara plata taxei de poluare.

Tags: contencios administrativ, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 50/2008, O.U.G. nr. 7/2009, taxa de poluare

Taxa de prima inmatriculare

TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV
SENTINTA CIVILA nr.544
Sedinta publica din data de 01 aprilie 2009

Prin cererea adresata Tribunalului Tulcea si înregistrata la nr. 334/88/18.02.2009, reclamantul …….. a solicitat anularea deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr. 1180/1 septembrie 2008, si obligarea pârâtei D.G.F.P. TULCEA – Administratia Finantelor Publice Tulcea la restituirea sumei de 2384 lei, actualizata cu dobânda legala, suma ce reprezinta taxa de poluare achitata.

In motivare, reclamantul arata ca, în anul 2008, a cumparat un autoturism second hand, marca BMV, an fabricatie 2000 si neînmatriculat în România, iar pentru înmatriculare a achitat taxa de poluare calculata prin Decizia nr. 1180/1 septembrie 2008 respectiv suma de 2384 lei, însa pentru ca prevederile art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008, în baza carora s-a realizat calculul, sunt reglementari contrare legislatiei comunitare, neputând fi aplicate în dreptul intern, s-a solicitat D.G.F.P. Tulcea restituirea sumei cu cererea nr. 168, care a refuzat, prin adresa nr. 169 din 4 februarie 2009, fiind comunicat acest refuz.

Se mai sustine ca, prevederile art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008 sunt contrare prevederilor Tratatului de aderare a României la U.E. or, conform art. 148 alin. 2 si 4 din Constitutie, legea comunitara este aplicabila cu prioritate fata de cea nationala, iar potrivit art. 25 CE, între statele membre sunt interzise taxele vamale la import si export sau taxele cu efect echivalent, fiind interzis statelor membre si sa aplice produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica produselor similar nationale, în acest sens pronuntându-se si instantele judecatoresti.

In drept, s-au invocat prevederile art. 11 din Constitutie, art. 148 alin. 2 si 4 din Constitutie, art. 25 si art. 90 din Tratatul CE.

In dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar, în copie, adresa nr. 169/4 februarie 2009, cererea înregistrata la nr. 169/9 ianuarie 2009, decizia nr. 1180 din 29 august 2008, certificat de înmatriculare, practica judiciara si alte înscrisuri.

In aparare, D.G.F.P. Tulcea a depus întâmpinare si în temeiul art. 57 Cod proc. civ. a solicitat citarea în cauza a Administratiei Fondului pentru Mediu întrucât taxa de poluare se constituie venit la Fondul pentru Mediu.

Examinând cauza, în raport cu probele administrate, instanta retine ca reclamantul a achizitionat, la 14 iulie 2008, un autoturism marca BMW, fabricat în anul 2000, cu numar de identificare …….., iar pentru înmatriculare în România a platit o taxa de poluare, în cuantum de 2384 lei, calculata conform deciziei nr. 1180 din 24 august 2008 emisa de catre Administratia Finantelor Publice – Tulcea, dupa cum rezulta din chitanta seria ……. din 1 septembrie 2008.

Reclamantul s-a adresat institutiei pârâte pentru restituirea acestei taxe (cererea nr. 169/9 ianuarie 2009), considerata discriminatorie în raport cu prevederile europene, însa prin adresa nr. 163 din 4 februarie 2009 i s-a comunicat ca taxa este legal platita si nu poate fi restituita.

In sustinerea refuzului de restituire a taxei s-au invocat prevederile art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008.

Problema dedusa judecatii consta în a lamuri daca taxa de poluare a carei plata este prevazuta ca obligatorie de textele de lege anterior invocate, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene – art. 90, paragraful 1, urmând ca analiza dispozitiilor O.U.G. nr. 50/2008 privitoare la problema dedusa judecatii, sa aiba în vedere si dispozitiile art. 11 si 148 din Constitutia României, Legii nr. 157/2005, si jurisprudentei Curtii de Justitie.

Astfel, se constata ca, în reglementarea interna, a fost introdusa initial o taxa de prima înmatriculare a autoturismelor prin Legea nr. 343/2000, modificata prin O.U.G. nr. 110/2006, art. 2142) – 2143) incluse în Codul fiscal stabilind obligatia achitarii, modul de calcul al taxei, si scutirile de la plata acesteia.

Prin O.U.G. nr. 50/21 aprilie 2008, publicata în Monitorul Oficial din 25 aprilie 2008, s-au abrogat art. 2141) – 2143) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, fiind stabilit, prin acelasi act normativ cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehiculele care constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu si se gestioneaza de Administratia Fondului pentru Mediu, în vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului.

Astfel, potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008, obligatia de plata a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculari a unui autovehicul în România si respectiv la repunerea în circulatie a unui autovehicul dupa încetarea unei exceptari sau scutiri dintre cele la care se face referire în art. 3 si 9 (forma în vigoare la data achitarii taxei).

Din prevederile legale aratate, rezulta ca taxa de poluare se datoreaza atât pentru autoturismele noi, cât si pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state, si reînmatriculate în România, dupa aducerea lor în tara, începând cu data de 1 iulie 2008, aceeasi taxa nefiind perceputa pentru autoturismele deja înmatriculate în România.

In conformitate cu art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene, nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare.

Art. 90 din Tratatul CE reprezinta unul din temeiurile de baza ale consacrarii liberei circulatii a bunurilor si serviciilor în cadrul tarilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie sa se abtina a institui, respectiv sunt obligate sa înlature orice masura de natura administrativa, fiscala sau vamala, care ar fi de natura a afecta libera circulatie a bunurilor, marfurilor si serviciilor în cadrul Uniunii Europene.

Norma indicata se refera la interzicerea masurilor protectioniste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse, prin care s-ar putea crea o situatie de discriminare negativa sau un statut de vadit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.

In speta, taxa de poluare s-a instituit atât pentru autoturismele noi, indiferent de provenienta lor geografica sau nationala, dar si pentru autovehiculele second-hand provenite din state membre UE sau alte state, dar o atare taxa nu este prevazuta si pentru autovehiculele deja înmatriculate, cu toate ca gradul de poluare al acestora este acelasi cu cel produs de autovehiculele second-hand importate, uneori chiar mai mare.

Insa, normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele nationale, ceea ce rezulta din Constitutia României, din jurisprudenta Curtii Europene de Justitie, precum si din prevederile Legii nr. 157/2005.

Astfel, potrivit art. 11 alin. 1 si 2 din Constitutie, statul român se obliga sa îndeplineasca întocmai si cu buna credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.

Art. 148 alin. 2 si 4 din Constitutie statueaza ca, urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, presedintele României, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la îndeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului 2.

Din prevederile constitutionale citate si fata de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, rezulta ca, urmare a aderarii României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.

Chiar daca statul român a adoptat si prin introducerea art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008, norme de discriminare fiscala între produsele importate si cele similare autohtone, se constata ca dispozitiile dreptului comunitar au prioritate fata de dreptul national, în temeiul principiului suprematiei dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice norma comunitara are forta juridica superioara normelor nationale, chiar si atunci când acestea din urma sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic national si de acela al normei comunitare.

Obligativitatea instantelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuata si prin Hotarârile pronuntate de CJE în cauzele Flaminio Costa v. Enel (15 iulie 1964), precum si Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a (9 martie 1978).

Potrivit considerentele CEJ, redate în aceste hotarâri, la intrarea în vigoare a Tratatului, acesta a devenit parte integranta a ordinii juridice a Statelor Membrei, instantele din aceste state fiind obligate sa îl aplice. Curtea a retinut ca “o instanta nationala ce este chemata, în limitele competentei sale, sa aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligatia de a aplica aceste prevederi, daca este necesar chiar refuzând sa aplice legislatia nationala, inclusiv cea adoptata ulterior, nefiind necesar ca instanta sa ceara sau sa astepte abrogarea prevederilor contrare de catre puterea legislativa sau Curtea Constitutionala”.

In consecinta, judecatorul national, ca prim judecator comunitar, are competenta, atunci când da efect direct dispozitiilor art. 90 din Tratat sa aplice procedurile nationale în asa fel încât, drepturile prevazute în Tratat sa fie deplin si efectiv protejate.

Ca o taxa interna impusa autovehiculelor second-hand este discriminatorie, în sensul art. 90 paragraful 1 din Tratat s-a decis în cauza conexata NADASDI si NEMETH unde Curtea de Justitie a aratat ca o taxa de înmatriculare este interzisa atâta timp cât este perceputa asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima data în circulatie pe teritoriul unui stat membru si ca valoarea taxei, determinata exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrica) si la clarificarea din punct de vedere al poluarii este calculata fara a se lua în seama deprecierea autoturismului de o asemenea maniera încât, atunci când se aplica autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduala a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.

In aceste conditii, este evident, dupa cum s-a aratat, ca normele interne ce reglementeaza obligatia de plata a taxei de poluare la înmatricularea autoturismelor second-hand contravin dispozitiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxa discriminatorie si care încalca principiul liberei circulatii a marfurilor.

Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozitiile art. 148 alin. 2 din Constitutia României conform carora legislatia comunitara cu caracter obligatoriu prevaleaza legii interne, iar conform alin. 4 din acelasi articol, jurisdictiile interne garanteaza îndeplinirea acestor exigente.

Pe de alta parte, obligatia de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabila numai jurisdictiilor ci si Guvernului însusi si organelor componente ale acestuia, cum sunt si organele fiscale. Din aceasta perspectiva, invocarea de catre organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul careia s-a perceput taxa speciala dovedita contrar normelor dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozitiile constitutionale precizate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligatiei de loialitate comunitara asumata de România ca stat membru.

Intr-o atare ipoteza, revine jurisdictiilor sa elimine aceasta disfunctionalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directa a Tratatului în asa fel încât acestei norme sa i se recunoasca si caracterul ei util.

Relativ la incidenta dispozitiilor art. 57 alin. 1 Cod proc. civ., pentru a justifica citarea în cauza a Administratiei Fondului pentru Mediu se constata ca nu sunt îndeplinite conditiile impuse prin textul de lege mentionat pentru ca D.G.F.P. Tulcea, pârâta în cauza nu cheama în judecata o alta persoana care ar putea sa pretinda aceleasi drepturi ca si reclamantul, ci o institutie care a beneficiat de fondurile încercate cu titlu de taxa de poluare.

In consecinta, cererea formulata în acest sens de pârâta va fi respinsa ca nefondata.

Având în vedere argumentele prezentate, instanta urmeaza a admite actiunea, a anula decizia de calcul nr. 1180/24 august 2008 si a obliga pârâta sa restituie reclamantului suma de 2384 lei încasata cu titlu de taxa de poluare pentru autovehicule, cu dobânda legala calculata de la data platii si pâna la data restituirii integrale catre contribuabil pentru ca numai astfel se poate realiza o justa si completa reparatie a prejudiciului încercat de acesta, aflat într-o situatie în care i s-a produs o paguba prin actiunea culpabila a organului fiscal al statului.

Tags: contencios administrativ, O.U.G. nr. 50/2008, taxa de prima inmatriculare