Top

Liberare sub control judiciar – art. 160 ind.2 C.p.p.

Pe rol solutionarea cererii de liberare sub control judiciar formulata de inculpatul S.V.O.

La apelul nominal facut în sedinta publica s-a prezentat inculpatul, în stare de arest, asistat de d-na av. M. M. – aparator ales.

Procedura legal îndeplinita.

S-a facut referatul cauzei de grefier, dupa care:

Instanta în temeiul art. 1607 al.2 C.p.p. întreaba inculpatul daca îsi însuseste cererea de liberare provizorie formulata si semnata de avocatul ales si daca doreste sa fie asistat de acest avocat..

Inculpatul arata ca îsi însuseste cererea formulata de avocatul sau si doreste sa fie asistat de acesta, având cunostinta de continutul cererii formulata în numele sau.

Instanta în temeiul art. 1606 Cp.p. constata îndeplinite conditiile formale ale cererii de liberare provizorie si în temeiul art. 1608 C.p.p. admite în principiu cererea de liberare sub control judiciar si fixeaza termen pentru solutionarea ei la data de astazi.

Instanta aduce la cunostinta inculpatului ca are dreptul de a nu da nici o declaratie, iar în cazul în care consimte sa dea declaratie, aceasta poate fi folosita atât în favoarea, cât si în defavoarea sa.

Inculpatul învedereaza ca doreste sa dea declaratie.

Instanta procedeaza la audierea inculpatului, declaratia data fiind consemnata si atasata la dosarul cauzei.

Nemaifiind alte cereri, instanta constata cauza în stare de judecata si acorda cuvântul pe fondul cererii de liberare sub control judiciar.

Avocatul inculpatului solicita admiterea cererii, urmând a stabili si obligatiile în sarcina inculpatului, aratând ca sunt îndeplinite conditiile prev. de art. 1602 C.p.p pentru liberarea sub control judiciar, respectiv pedeapsa pentru infractiunea pentru care este cercetat nu depaseste 18 ani, iar pe de alta parte nu exista date din care sa rezulte ca acesta ar mai putea zadarnicii, ori influenta probele în dosar, întrucât la acest moment au fost audiati toti martorii din actul de sesizare, nemaiexistând decât o cercetare la fata locului care trebuie efectuata. Arata ca mentinerea în starea de arest în prezent a inculpatului apare ca fiind abuziva, întrucât temeiurile care au stat la luarea masurii arestarii prev. de art. 148 lit f C.p.p. nu mai subzista, inculpatul nemaiprezentând pericol public. Mai arata ca inculpatul are un copil minor în întretinere, caruia trebuie sa-i asigure un suport material si moral.

Reprezentantul parchetului solicita respingerea cererii, aratând ca fapta savârsita de inculpat prezinta un grad de pericol social ridicat, iar pe raza localitatii Dor Marunt, nu demult a fost savârsita o infractiune de acelasi gen de catre alte persoane.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicita daca se poate sa fie pus în libertate si se va prezenta ori de câte ori va fi chemat pentru audiere.

I N S T A N T A

La data de 02.03.2010, s-a înregistrat pe rolul acestei instante sub nr. 261/249/2010, cererea formulata de inculpatul S.V. O., prin care a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar.

În motivarea cererii inculpatul a aratat ca se afla în stare de arest preventiv la Penitenciarul Slobozia pentru savârsirea infractiunilor prev. de art. 239 al.2 si 5 C.p. si ca a fost trimis în judecata prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Lehliu-Gara, cauza fiind înregistrata pe rolul Judecatoriei Lehliu-Gara, sub nr. 1476/249/2009, având termen de judecata la data de 17.03.2010.

La data de 23.09.2009 prin ordonanta procurorului s-a luat masura retinerii învinuitului S. V. O. pe o perioada de 24 de ore, iar prin încheierea din data de 23.09.2009 Judecatoria Lehliu-Gara a dispus, în temeiul art. 148 al. 1 lit. b si f C.p.p. arestarea preventiva a inculpatului, masura ce se mentine si în continuare.

În ceea ce priveste cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar, apreciaza ca sunt îndeplinite ambele cerinte stabilite în art. 1602 al. 1 si 2 C.p.p., întrucât pe de o parte, limitele maxime de pedeapsa pentru infractiunea de care este acuzat nu depasesc 18 ani, iar pe de alta parte, nu exista date din care sa rezulte necesitatea de a-l împiedica sa savârseasca alte infractiuni si fata de stadiul cercetarii judecatoresti, chiar aflat în libertate, acesta nu ar mai putea zadarnici, influenta sau altera probele dosarului sau aflarea adevarului.

Precizeaza ca la acest moment au fost audiati , în cursul judecatii, toti martorii.

Având în vedere prevederile art. 5 parag. 3din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, apreciaza ca mentinerea starii de arest preventiv a inculpatului, în contextul schimbarii conditiilor avute în vedere la luarea masurii, mentinerea masurii arestarii poate aparea ca fiind abuziva, raportat pe de o parte, la prezumtia de nevinovatie iar, pe de alta parte, la caracterul exceptional al unei astfel de masuri.

Cu privire la dispozitiile art. 148 lit. f C.p.p. ce au stat la baza luarii acestei masuri, arata ca art. 1602 al. 1 si 2 C.p.p. nu prevede ca impediment legal la acordarea liberarii provizorii, natura infractiunii si ca atare, nu se poate justifica respingerea unei astfel de cereri, întrucât, pe de o parte, judecatorul ar fi pus în situatia unei antepronuntari asupra existentei faptei si vinovatiei inculpatului. Cu privire la oprobriul public, instanta nu poate justifica mentinerea arestarii preventive numai pe un argument subiectiv, necontrolabil. Reactia opiniei publice a fost avuta în vedere la luarea acestei masuri, însa în prezent aceasta reactie s-a estompat.

Solicita sa se aiba în vedere ca familia inculpatului are o situatie materiala grea si are nevoie de tot sprijinul inculpatului, pentru sustinerea materiala si morala si arata ca a luat la cunostinta dispozitiile legii privitoare la cazurile de revocare a liberarii provizorii sub control judiciar.

În drept îsi întemeiaza cererea pe dispozitiile art. 1602 si urmatoarele din C.p.p.

Examinând lucrarile din dosarul nr. 1476/249/2009 aflat pe rolul instantei, având termen de fond la data de 17.03.2010 instanta retine ca prin rezolutia din 01.09.2009, data în d.u.p. nr. 1372/P/2009, s-a început urmarirea penala fata de învinuit, iar prin ordonanta nr. 1372/P/2009 din data de 23.09.2009 ora 10,40 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Lehliu – Gara a fost pusa în miscare actiunea penala fata de învinuitul S. V. O. pentru infractiunea de ultraj, prev. de art. 239 al. 2 si 5 C.p., constând în aceea ca în data de 30.08.2009 l-a insultat, injuriat si lovit în zona fetei cu pumnul în zona fetei pe ag. sef. B. G. din cadrul Postului de Politie Dor Marunt, aflat în exercitarea atributiilor de serviciu.

Prin Ordonanta de retinere nr.1372/P/2009 din 23.09.2009 emisa de Parchetul de pe lânga Judecatoria Lehliu – Gara s-a luat fata de învinuit masura retinerii pe 24 de ore, începând cu data de 23.09.2009 ora 10,30 pâna la 24.09.2009, ora 10,30.

Prin încheierea de sedinta din data de 23.09.2009 a Judecatoriei Lehliu Gara s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului S. V. O. pe o perioada de 29 de zile, de la data de 24.09.2009, pâna la data de 22.10.2009 în baza careia s-a emis MAP nr.11/23.09.2009.

Ulterior prin încheierea de sedinta din data de 19.10.2009 a Judecatoriei Lehliu Gara s-a constatat legalitatea si temeinicia arestarii preventive a inculpatului la primirea dosarului, mentinându-se aceasta masura, precum si ulterior, prin încheierile din 16.12.2009 si 03.02.2010, când s-a mentinut aceasta masura în cursul judecatii.

La luarea masurii arestarii preventive a inculpatului s-a retinut ca inculpatul a savârsit infractiunea de ultraj asupra partii vatamate, iar din probele administrate rezulta ca lasarea în libertate a acestuia prezinta un pericol pentru ordinea publica, întrucât acesta are un comportament antisocial rezultat din infractiunile savârsite de acesta anterior, cât si implicarea într-o stare conflictuala cu vecinii sai.

Analizând cererea formulata de inculpat raportata la actele si lucrarile din dosarul de urmarire penala, instanta o apreciaza ca fiind întemeiata pentru considerentele ce succed.

Potrivit art. 160˛ C.p.p. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda de instanta de judecata atât în cursul urmaririi penale, cât si al judecatii, la cerere, când sunt îndeplinite conditiile prev. în art. 160˛ al.1 si 2 C.p.p.

Rezulta din interpretarea dispozitiilor legale ca instanta nu este obligata sa dispuna liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, în situatia în care sunt îndeplinite conditiile prev. în art. 160˛ al.1 si 2 C.p.p., admiterea în fond a cererii ramânând la aprecierea instantei.

Din perspectiva conditiilor de admisibilitate a cererii de liberare sub control judiciar, susmentionate, se retine ca liberarea se poate dispune în cazul infractiunilor savârsite din culpa, precum si în cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depaseste 18 ani. Raportat la speta în cauza aceasta conditie este îndeplinita, infractiunea pentru care este judecat inculpatul neavând maximul special al pedepsei peste 18 ani.

Al.2 al art. 160˛ C.p.p. prevede conditii negative, liberarea provizorie sub control judiciar neputând fi acordata când exista date din care rezulta necesitatea de a-l împiedica pe inculpat sa savârseasca alte infractiuni sau ca acesta va încerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea sau distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.

Inculpatul este cercetat pentru savârsirea unei singure infractiuni de ultraj, fiind arestat preventiv de peste 6 luni.

În dosarul de fond, în prezent au fost audiati tot martorii din actul de sesizare si nu exista indicii din care sa rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat sa savârseasca alte infractiuni, ori ca acesta va încerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea partii vatamate ori a martorilor, ori alterarea si distrugerea mijloacelor materiale de proba.

Potrivit art.5 par.3 din CEDO, orice persoana arestata în conditiile prevazute de alin.1 are dreptul sa fie judecata într-un termen rezonabil sau eliberata în cursul procedurii.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului în cauza Calmanovici contra României, a retinut ca dupa o anumita perioada de timp, instantele nationale trebuie sa ia în calcul masuri alternative la masura arestarii preventive, în masura în care acuzatul furnizeaza garantii menite sa asigure prezenta sa la proces. De asemenea în cauza McKay contra Angliei pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, a stabilit ca liberarea provizorie a persoanei poate fi dispusa doar în masura în care se apreciaza ca arestarea a depasit o durata rezonabila ori daca nu mai subzista cazurile (pericolul social pentru ordinea publica si încercarea de zadarnicire a aflarii adevarului, în acest dosar) pentru care s-a apreciat ca este

necesara luarea masurii arestarii preventive.

Instanta constata ca asupra inculpatului planeaza suspiciunea rezonabila ca ar fi comis infractiunea de ultraj prev.de art 239 al.2,5 Cod penal.

O prima obsevatie pe care o face instanta este aceea ca, astfel cum a statuat si ICCJ, arestarea inculpatului în temeiul art 148 lit b,f C.p.p., nu atrage respingerea, de plano, ca inadmisibila a cererii de liberare provizorie, întrucât în aceasta situatie s-ar ajunge la excluderea inculpatului de la posibilitatea formularii unei cereri de liberare provizorie, ceea ce ar reprezenta o încalcare a prev art 1601 C.p.p.

La acest moment procesual, tinând seama ca inculpatul este arestat preventiv din data de 24.09.2009 (deci de peste 6 luni ), instanta apreciaza ca durata masurii arestarii preventive a depasit o durata rezonabila, raportat la natura si gravitatea infractiunii; aceasta cu atât mai mult cu cât cercetarea judecatoreasca este aproape finalizata, ramânând de efectuat doar o cercetare la fata locului.

În aceste conditii, nu se mai poate vorbi de o stare de pericol pentru ordinea publica, care presupune o rezonanta a acelei fapte în comunitate, o afectare a echilibrului social firesc, o anumita stare de indignare, de insecuritate sociala, dupa trecerea unui interval de peste 6 luni de la presupusa ei comitere.

Astfel cum a decis Curtea Europeana a Drepturilor Omului în cauza Neumaister contra Austriei, temerea ca acuzatul urmeaza sa se sustraga de la proces nu este suficienta, ci ea trebuie analizata în raport de datele personale ale acuzatului, respectiv daca are un loc de munca, o stabilitate familiala, daca detine bunuri, daca are cazier; aceasta temere ca inculpatul se va sustrage descreste pe masura ce acuzatul petrece mai mult timp în arest, datorita faptului ca aceasta perioada urmeaza a fi dedusa din durata eventualei pedepse ce este posibil sa îi fie aplicata.

Asadar, dupa trecerea unei perioade de peste 6 luni, pe care inculpatul a petrecut-o în arest, nu se mai poate sustine ca exista pericolul ca acesta sa fuga din tara, cu atât mai mult cu cât îi vor fi impuse inculpatului o serie de obligatii menite tocmai sa asigure prezenta acestuia la proces.

Instanta mai retine ca în cauza Wemhoff contra Germaniei Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca atunci când o persoana este arestata în vederea protejarii cu prioritate a ordinii publice, este posibil sa se produca o încalcare a prevederilor art.5 par.3 din CEDO daca, indiferent de motivele care au justificat-o, masura preventiva se prelungeste pe o durata considerabila.

Fata de cele expuse mai sus, apreciindu-se ca nu mai subzista în prezent starea de pericol pentru ordinea publica, si nu exista indicii din care sa rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat sa savârseasca alte infractiuni, ori ca acesta va încerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea partii vatamate ori a martorilor, ori alterarea si distrugerea mijloacelor materiale de proba, iar masura privativa de libertate a depasit o durata rezonabila, instanta în baza art. 1608a C.p.p. va admite cererea de liberare sub control judiciar formulata de inculpat si va dispune punerea de îndata în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului, de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr.11/23.09.2009 emis de Judecatoria Lehliu Gara, daca acesta nu este retinut sau arestat în alta cauza.Totodata va impune inculpatului sa respecte urmatoarele obligatii pe timpul liberarii provizorii :

– sa nu depaseasca limita teritoriala a mun. Calarasi decât în conditiile stabilite de instanta;

– sa se prezinte la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata ori de câte ori este chemat;

– sa se prezinte la organele de politie desemnate cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de câte ori este chemat;

– sa nu îsi schimbe locuinta fara încuviintarea instantei de judecata;

– sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nici o categorie de arme;

– sa nu se apropie si sa nu comunice, direct sau indirect, cu partea vatamata si martorii audiati în fata instantei

În temeiul art. 192 al.3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor ramâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

D I S P U N E

În baza art. 1608a C.p.p. admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul S.V. O.

Dispune punerea de îndata în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului, de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr.11/23.09.2009 emis de Judecatoria Lehliu gara, daca acesta nu este retinut sau arestat în alta cauza.

Obliga inculpatului sa respecte urmatoarele obligatii pe timpul liberarii provizorii :

-sa nu depaseasca limita teritoriala a mun. Calarasi decât în conditiile stabilite de instanta;

-sa se prezinte la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata ori de câte ori este chemat;

-sa se prezinte la organele de politie desemnate cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de câte ori este chemat;

-sa nu îsi schimbe locuinta fara încuviintarea instantei de judecata;

-sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nici o categorie de arme;

-sa nu se apropie si sa nu comunice, direct sau indirect, cu partea vatamata si martorii audiati în fata instantei

În baza art. 192 al.3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor ramâne în sarcina statului.

Cu recurs în 24 de ore de la pronuntare.

(La data de 04.03.2010 a declarat recurs Parchetul de pe lânga Judecatoria Lehliu-Gara, ramânând irevocabila prin Decizia penala nr. 26/R/05.03.2010 fiind respins recursul de catre Tribunalul Calarasi)

Tags: