Top

Privatizare. Întreprinderi mici şi mijlocii. Obligaţie de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare pentru spaţiul comercial.

Potrivit art.12 alin. 2 din Legea nr. 133/ 1999, societăţile comerciale şi companiile naţionale cu capital majoritar de stat au obligaţia ca în termen de 90 de zile de la data depunerii cererilor de către persoanele interesate, să încheie contracte de vânzare-cumpărare pentru activele disponibile, deţinute de întreprinderile mici şi mijlocii sau să asigure accesul prioritar al acestora la închiriere, concesionare sau leasing.

Prin urmare, legea instituie o obligaţie, iar nu o opţiune, a titularului dreptului de proprietate asupra acestor active de a transmite acest drept, dacă este formulată o cerere în acest sens de întreprinderile mici şi mijlocii – beneficiare ale unui contract de închiriere, de asociere în participaţiune sau a locaţiei de gestiune, motiv pentru care dispoziţiile art. 27 din O.U.G. nr 88/1997 nu îşi găsesc aplicabilitate.

S.C. LM S.A. Constanţa a solicitat obligarea pârâtei S.C. A 2000 S.A. Bucureşti la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a activului (spaţiu comercial) situat în municipiul Constanţa, B-dul Tomis nr. 69, deţinut în baza unui contract de asociere.

Reclamanta a susţinut că spaţiul a fost deţinut încă de la darea lui în folosinţă, ca librărie; prin H.G. 521/1995 spaţiul a fost transmis, cu aceeaşi destinaţie, în administrarea Casei de Presă şi Editură Cultura Naţională.

S-a susţinut că deşi a fost formulată cerere de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare în temeiul O.U.G. nr. 88/ 1997 şi ulterior în baza Legii nr. 133/ 1999, pârâta nu a formulat un răspuns în acest sens.

Instanţa a admis cererea reclamantei şi a dispus obligarea pârâtei la încheierea contractului menţionat.

S-a reţinut, în considerente, că spaţiul în litigiu se află în folosinţa reclamantei încă din 1952, când aceasta era organizată ca un Centru de librării (reorganizată prin H.G. nr. 247/ 1991 în societate comercială), în prezent făcând parte din categoria întreprinderilor mici şi mijlocii.

În cauză sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 12 alin. 1 din lege, întrucât spaţiul în litigiu – ce aparţine pârâtei – este disponibil, fiind utilizat efectiv de către reclamantă pe baza unui contract de colaborare.

Reclamanta face parte din categoria întreprinderilor mici şi mijlocii, având în vedere că îşi desfăşoară activitatea în sfera producţiei de bunuri materiale şi servicii, cu numărul scriptic anual de personal prevăzut de art. 4 din Legea nr. 133/1999, astfel cum rezultă din actele depuse la dosar, iar societatea şi-a manifestat intenţia de a cumpăra spaţiul.

Raportul de expertiză tehnică a confirmat faptul că spaţiul a suportat reparaţii capitale şi investiţii care reprezintă cca. 54% din valoarea actuală a imobilului.

Textul art. 12 alin. 2 din Legea nr.133/1999 prevede obligaţia societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat ca în termen de 90 de zile de la data depunerii cererilor de către persoanele interesate, să încheie contracte de vânzare-cumpărare pentru activele disponibile, deţinute de întreprinderile mici şi mijlocii sau să asigure accesul prioritar al acestora la închiriere, concesionare sau leasing.

Faţă de aceste dispoziţii legale şi de împrejurarea că în speţă sunt întrunite cerinţele menţionate în textul sus-citat, acţiunea reclamantei va fi admisă astfel cum a fost formulată.

(sentinţa civilă nr. 1734 COM/ 3.07.2001, irevocabilă conform deciziei civile nr. 581/ 28.11.2001 a Curţii de Apel Constanţa-secţia comercială. S-a reţinut că din textele art. 12 şi 13 ale Legii nr. 133/ 1999 rezultă obligaţia, iar nu facultatea societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat şi a companiilor naţionale de a vinde activele – spaţii comerciale către deţinătorii acestora, în măsura în care este formulată o cerere în acest sens. S-a avut în vedere, totodată, că din moment ce în Legea nr. 133/ 1999 nu s-a menţionat completarea dispoziţiilor sale cu cele ale O.U.G. nr 88/ 1997, acest ultim act normativ nu îşi găseşte aplicabilitate în speţă, sub aspectul opţiunii pe care o are locatorul – societate cu capital majoritar de stat de a înstrăina sau nu activele către locatari ori asociaţi.)

Tags: