Contract de transport de mărfuri pe şosele. Prejudiciu produs pe timpul transportului. Termen de prescripţie.
Potrivit art. 32 din Convenţia referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele – Geneva, 1956, la care România a aderat prin Decretul nr. 451/1972, pentru acţiunile derivând din transporturile supuse acestei Convenţii, prescripţia de un an curge, în caz de pierdere parţială, de avarie sau de întârziere, din ziua în care marfa a fost eliberată.
În speţă, marfa a fost eliberată la 10.04.1998, conform procesului-verbal încheiat la acea dată, astfel că acţiunea formulată la 10.10.2000 a fost depusă după împlinirea termenului de prescripţie.
Reclamanta S.C. AL S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B S.R.L. la plata sumei de 10.170 mărci germane, cu titlu de despăgubiri pentru marfa deteriorată sau pierdută pe timpul transportului.
În considerentele acţiunii s-a arătat că în baza contractului de transport rutier în trafic internaţional, încheiat la 25.02.1998, pârâta s-a obligat să transporte marfa aparţinând reclamantei, pe ruta Koln – Mangalia.
Pârâta a emis factura fiscală nr. 0427363/ 13.04.1998, pe baza căreia prestaţia a fost achitată anticipat de către beneficiar.
La 05.04.1998, autovehiculul angajat în transport a fost implicat într-un accident de circulaţie, iar potrivit procesului-verbal de constatare încheiat în prezenţa reprezentanţilor părţilor, marfa a fost grav avariată. Deşi a fost notificată, pârâta a refuzat să suporte prejudiciul produs reclamantei.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia prescrierii dreptului la acţiune, dedusă din prevederile art. 32 din Convenţia referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele – Geneva, 1956, la care România a aderat prin Decretul nr. 451/1972.
Excepţia este întemeiată.
Potrivit textului menţionat, prescripţia de un an curge, pentru acţiunile derivând din transporturile supuse acestei Convenţii, din ziua in care marfa a fost eliberată, în caz de pierdere parţială, de avarie sau de întârziere.
Marfa a fost eliberată la 10.04.1998, conform procesului-verbal încheiat la acea dată, iar acţiunea a fost formulată la 10.10.2000, cu depăşirea termenului de prescripţie.
Reclamanta nu a dovedit existenţa unui caz legal de întrerupere a cursului prescripţiei, motiv pentru care prezenta acţiune este prescrisă.
(sentinţa civilă nr. 85 COM/ 18.01.2001, definitivă conform deciziei civile nr. 346/2001 a Curţii de Apel Constanţa-secţia comercială)