Contract de transport de mărfuri pe şosele. Prejudiciu produs pe timpul transportului. Termen de prescripţie.
Potrivit art. 32 din Convenţia referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele – Geneva, 1956, la care România a aderat prin Decretul nr. 451/1972, pentru acţiunile derivând din transporturile supuse acestei Convenţii, prescripţia de un an curge, în caz de pierdere parţială, de avarie sau de întârziere, din ziua în care marfa a fost eliberată.
În speţă, marfa a fost eliberată la 10.04.1998, conform procesului-verbal încheiat la acea dată, astfel că acţiunea formulată la 10.10.2000 a fost depusă după împlinirea termenului de prescripţie.
Reclamanta S.C. AL S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B S.R.L. la plata sumei de 10.170 mărci germane, cu titlu de despăgubiri pentru marfa deteriorată sau pierdută pe timpul transportului.
În considerentele acţiunii s-a arătat că în baza contractului de transport rutier în trafic internaţional, încheiat la 25.02.1998, pârâta s-a obligat să transporte marfa aparţinând reclamantei, pe ruta Koln – Mangalia.
Pârâta a emis factura fiscală nr. 0427363/ 13.04.1998, pe baza căreia prestaţia a fost achitată anticipat de către beneficiar.
La 05.04.1998, autovehiculul angajat în transport a fost implicat într-un accident de circulaţie, iar potrivit procesului-verbal de constatare încheiat în prezenţa reprezentanţilor părţilor, marfa a fost grav avariată. Deşi a fost notificată, pârâta a refuzat să suporte prejudiciul produs reclamantei.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia prescrierii dreptului la acţiune, dedusă din prevederile art. 32 din Convenţia referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele – Geneva, 1956, la care România a aderat prin Decretul nr. 451/1972.
Excepţia este întemeiată.
Potrivit textului menţionat, prescripţia de un an curge, pentru acţiunile derivând din transporturile supuse acestei Convenţii, din ziua in care marfa a fost eliberată, în caz de pierdere parţială, de avarie sau de întârziere.
Marfa a fost eliberată la 10.04.1998, conform procesului-verbal încheiat la acea dată, iar acţiunea a fost formulată la 10.10.2000, cu depăşirea termenului de prescripţie.
Reclamanta nu a dovedit existenţa unui caz legal de întrerupere a cursului prescripţiei, motiv pentru care prezenta acţiune este prescrisă.
(sentinţa civilă nr. 85 COM/ 18.01.2001, definitivă conform deciziei civile nr. 346/2001 a Curţii de Apel Constanţa-secţia comercială)
Tags: Contract de transport de mărfuri pe şosele
Publicat de: pe 29 July, 2011 
Categorie: Contract de transport de mărfuri pe şosele. Plata prestaţiei. Termen de prescripţie.
Termenul de prescripţie de un an, reglementat de art. 32 alin. 1 al Convenţiei CMR referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele – Geneva, 1956, nu operează dacă a intervenit un caz legal de întrerupere, în raport de prevederile art. 16 din Decretul nr. 167/1958. Recunoaşterea dreptului prin efectuarea unei plăţi parţiale determină, astfel, curgerea unei noi prescripţii de un an, în favoarea creditorului, de la data plăţii.
Reclamanta S.C. TA S.A. Constanţa a solicitat obligarea pârâtei S.C. RT S.A. la plata sumei de 1847 dolari SUA, reprezentând contravaloarea prestaţiei de transport efectuate în beneficiul acesteia, conform comenzii din 01.03.1999.
S-a susţinut că tariful convenit de părţi a fost de 3000 dolari SUA, din care pârâta a plătit doar 1154 dolari SUA, la 20.11.1999. Diferenţa nu a fost achitată, cu toate că societatea beneficiară a fost notificată în acest sens.
Pârâta a invocat, pe cale de excepţie, prescripţia dreptului la acţiune, în raport de prevederile Convenţiei CMR referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele – Geneva, 1956, modificată prin Protocolul din 1979, la care România a aderat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 451/1972 şi respectiv, Decretul nr. 66/1981.
Art. 32 alin. 1 din Convenţie reglementează termenul special de prescripţie de un an, stabilind totodată şi momentul la care acesta începe să curgă, anume, prin trecerea a trei luni de la încheierea contractului. Aşa fiind, acţiunea este, în opinia pârâtei, prescrisă prin formularea ei cu depăşirea termenului prevăzut de actul normativ special.
Instanţa a reţinut aplicabilitatea prevederilor Convenţiei referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele, întrucât potrivit art. 1, primirea mărfii pentru transport şi eliberarea ei la destinaţie s-a realizat pe teritoriul a două state, dintre care unul este România.
Sub aspectul prescrierii dreptului la acţiune, s-a reţinut însă că termenul special – reglementat de actul normativ – este supus aceloraşi cazuri de întrerupere a cursului prescripţiei prevăzute de art. 16 din Decretul nr. 167/1958. În cauză, pârâta a efectuat o plată în contul acestei prestaţii, ceea ce echivalează cu recunoaşterea dreptului a cărui acţiune este supusă prescripţiei.
Pe cale de consecinţă, prescripţia nu operează în cauză, de la data efectuării plăţii parţiale începând să curgă o nouă prescripţie în favoarea creditorului.
(sentinţa civilă nr.61 COM/ 16.01.2001, irevocabilă prin decizia civilă nr. 394/2001 a Curţii de Apel Constanţa-secţia comercială)
