Top

Contestaţie în anulare.Greşeală materială.

În sensul art. 318 C. pr.civ., greşeala materială constituie o eroare de ordin procedural a cărei gravitate a determinat pronunţarea unei soluţii evident greşite. Textul nu permite reluarea judecăţii atunci când una dintre părţi este nemulţumită de modul în care a fost rezolvat fondul problemelor deduse judecăţii. În atare ipoteză, nu este vorba de o greşeală materială , ci de o nemulţumire de fond a reclamanţilor.

Prin sentinţa civilă nr. 5280 din 6 noiembrie 2000, Judecătoria Suceava, în rejudecare, a admis acţiunea modificată a reclamanţilor F. C. şi F.P, împotriva pârâţilor N A, N.D şi N.D constatând, în baza convenţiei private din 25 mai 1969 că reclamanţii au dobândit, prin vânzare – cumpărare de la N. L, autoarea pârâţilor, suprafaţa de 30 ari teren, în satul Liteni, comuna Moara, cu preţul de 18.000 lei.

Tribunalul Suceava, în rejudecare, prin decizia civilă nr. 727 din 19 octombrie 2004 a admis apelul pârâţilor şi a schimbat sentinţa în sensul că a redus întinderea suprafeţei constatată a fi cumpărată, la 250 m.p., ce se adaugă la o altă porţiune de 250 m.p. dobândită conform sentinţei civile nr. 1257 din 13 martie 1979 a Judecătoriei Suceava.

Prin decizia civilă nr. 1948 din 21 noiembrie 2005, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondat, recursul reclamanţilor.

În motivarea acestei decizii s-a reţinut că din înscrisul sub semnătură privată încheiat la 25 mai 1969, aflat la fila 116, din dosarul de fond, supus unei expertize criminalistice ce a confirmat că a fost semnat de vânzătoarea N. L, rezultă că reclamantul F.C a cumpărat 500 m.p. teren cu construcţii gospodăreşti, preţul fiind de 18.000 lei. Totodată, că reclamanţii doresc constatarea vânzării – cumpărării pentru 30 ari, prevalându-se de un alt act, din aceeaşi zi, ce a fost depus la dosar în copie (fila 3 fond). Acest înscris a fost însă, contestat constant de pârâţi, împrejurare ce a determinat instanţa să facă aplicarea art. 174 din Codul de procedură civilă, în condiţiile în care reclamanţii au refuzat să depună originalul acelui înscris.

S-a conchis în final că admiterea acţiunii pentru diferenţa de 250 m.p. s-a făcut cu o corectă aplicare a legii, ţinând seama că validarea vânzării – cumpărării pentru încă 250 m.p., cât şi pentru construcţii s-a realizat în 1979.

La data de 2 mai 2006 reclamanţii au introdus o contestaţie în anulare întemeiată pe disp. art. 318 din Codul de procedură civilă, arătând că instanţa de recurs a comis o greşeală materială şi a omis să cerceteze un motiv de recurs, prev. de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.

Au arătat că eroarea materială constă în aceea că s-a validat vânzarea-cumpărarea pentru o suprafaţă de teren mai mică decât s-a înstrăinat în realitate şi totodată că instanţa a omis să cerceteze critica privind „greşita interpretare”, a înscrisului privat din 25 mai 1969, omisiune ce a avut ca rezultat diminuarea suprafeţei de teren.

Contestaţia în anulare s-a dovedit a fi neîntemeiată, după cum se va arăta în continuare.

În sensul art. 318 din Codul de procedură civilă greşeala materială reprezintă o eroare de ordin procedural a cărei gravitate a determinat pronunţarea unei soluţii evident greşite. Textul nu permite reluarea judecăţii atunci când una dintre părţi este nemulţumită de modul în care a fost rezolvat fondul problemelor deduse judecăţii.

Ori, în cauză, reclamanţii se află tocmai în această ultimă ipoteză, întrucât nu acceptă sau nu pot înţelege că instanţa nu a luat în considerare înscrisul privat referitor la suprafaţa de 30 ari, depus în copie şi contestat de pârâţi, întrucât nu a fost prezentat în original de reclamanţi pentru expertizare, astfel că, în baza art. 174 din Codul de procedură civilă s-au socotit dovedite pretenţiile pârâţilor care nu au recunoscut valabilitatea acestui act.

Este vorba drept urmare nu de o greşeală materială ci de o nemulţumire de fond a reclamanţilor, încât primul motiv al contestaţiei nu poate fi primit.

Nici omisiunea de pronunţare asupra motivului de recurs evocat, nu se confirmă întrucât atunci când a ratificat hotărârea tribunalului, instanţa de recurs a arătat explicit în considerente, de ce nu poate fi luat în considerare cel de-al doilea înscris, prezentat în copie şi referitor la suprafaţa de 30 ari teren.

De altfel, o altă contestaţie în anulare cu un conţinut asemănător a fost respinsă, prin decizia civilă nr. 1576 din 14 iulie 2006.

Aşa fiind şi văzând că nu sunt întrunite condiţiile prev. de art. 318 din Codul de procedură civilă, contestaţia a fost respinsă, ca nefondată.

(Decizia civila nr.1601/11.09.2006 Curtea de Apel Suceava)

Etichete: