Top

Acţiune în anulare

Prin actiunea adresata Judecatoriei S. la data de 14.03.2008, reclamantii T. E. si T. I. au chemat în judecata pe pârâtele SC”B.C.”SA. – Sucursala S. si SC”S. F.”SRL, solicitând instantei ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se constate nulitatea absoluta a contractelor de garantie imobiliara nr. 60.3 din 25.10.2004 autentificat sub nr. 4064 din aceeasi data de B.N.P. – V.I.; nr. 115.1.2 din 15.09.2005 autentificat sub nr. 2423 din aceeasi data de B.N.P. – A. I.; nr. 239.4 din 17.11.2005 autentificat sub nr. 3014 din aceeasi data de B.N.P.- A. I., cu cheltuieli de judecata.

În motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca prin cele trei contracte de ipoteca încheiate cu garantul creditului contractat de pârâta SC”S. F.”SRL. – reprezentata de D. G. cu SC”B. C.”SA. – Sucursala S. si ca atât reprezentantii bancii cât si cel al societatii pârâte, i-au asigurat ca este doar o formalitate, ca nu risca nimic întrucât creditele sunt pe termen scurt, garantiile sunt arhisuficiente si chiar patronul D.G. a garantat cu casa sa.

Au mai aratat ca pârâtii au inserat o clauza care prevedea ca ipoteca este valabila si în caz de prelungire a creditului, lucru de care nu au fost constienti la semnare, clauza prin care nu s-a stabilit însa vreo întindere a duratei cu care poate fi prelungit contractul si nici nu au împuternicit banca sau alta persoana ca în numele lor sa hotarasca asupra întinderii duratei cu care poate fi prelungit creditul si implicit ipoteca.

Reclamantii au precizat ca intentia lor nu a fost aceea de a constitui o ipoteca perpetua, numai ca s-a procedat la prelungirea de mai multe ori a contractului, cu durate mari si introducerea în mod fraudulos astfel ca modificarea acestuia s-a facut împotriva vointei lor.

Au conchis reclamantii ca în nici un caz nu ar fi fost de acord cu constituirea ipotecii daca ar fi cunoscut ca ulterior pârâtii urmau sa scoata de sub garantie apartamentul patronului societatii, bunurile mobile si stocurile de marfa.

Prin întâmpinarea depusa la dosar, pârâta SC”B. C.”SA. – Sucursala S. a solicitat respingerea actiunii ca nefondata, cu motivarea ca în speta nu poate fi vorba de manopere frauduloase câta vreme riscul asumat la încheierea contractului de ipoteca a fost în mod explicit prezentat în continutul acestuia.

Pârâta SC”S. F.”SRL., desi a fost legal citata, nu a depus la dosar întâmpinare.

La termenul de judecata din 14.04.2008, instanta din oficiu a invocat exceptia necompetentei materiale în solutionarea cauzei.

Prin sentinta civila nr. 1980 din 14.04.2008, Judecatoria S. a admis exceptia si a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, conform disp. art. 2 pct. 1 lit. a Cod procedura civila.

Cauza a fost înregistrata pe rolul acestei instante la data de 16.05.2008 .

Analizând actele si lucrarile dosarului, Tribunalul Suceava retine urmatoarele:

Obiectul învestirii instantei îl constituie constatarea nulitatii urmatoarelor contracte de garantie imobiliara : nr. 60.3 din 25.10.2004 autentificat sub nr. 4064 din aceeasi data de B.N.P. – V.I.; nr. 115.1.2 din 15.09.2005 autentificat sub nr. 2423 din aceeasi data de B.N.P. – A. I. si nr. 239.4 din 17.11.2005 autentificat sub nr. 3014 din aceeasi data de B.N.P. – A. I., semnate de reclamanti prin care au garantat cu imobilul proprietate personala situat în mun. S., str. M.V., nr. 5, bl. G 9, sc. B, ap. 6, jud. S.

S-a sustinut de catre reclamanti ca ulterior perfectarii acestora, cele doua pârâte au încheiat mai multe acte aditionale prin care au modificat esential conditiile contractului de credit principal nr. 60/25.10.2004 pentru care ei au fost de acord sa garanteze cu ipoteca, modificându-se durata creditului, micsorându-se garantiile.

S-a mai aratat ca faptele pârâtilor, constituie manopere frauduloase , prin care în mod premeditat i-au indus în eroare si i-au facut sa creada ca semnând contractele nu îsi asuma un risc prea mare, ci dimpotriva, vor avea de câstigat.

Referitor la contractul de ipoteca nr. 239.4 din 17.11.2005 au relevat ca acesta a fost semnat numai de catre T. I., atât în nume propriu cât si în nume de reprezentant al lui T. E., în baza procurii autentificate de notarul public L. C. sub nr. 3084 din 17.11.2005.

Din punctul de vedere al instantei situatia de fapt este urmatoarea:

La data de 25.10.2004 reclamantii au încheiat contractul de ipoteca nr. 60/25.10.2004, prin care s-au obligat sa garanteze cu imobilul proprietatea lor, înscris în CF 5470 a com. cad. S.I. situat în mun. S.

Acest contract a fost însusit prin semnatura de catre reclamanti, care în fata notarului public au declarat ca dupa ce au citit actul, au consimtit la autentificarea înscrisului.

În acesta se prevedeau expres dispozitii precum ar fi: „debitorul ipotecar consimte la intabularea în favoarea SC”B. C.”SA. – Sucursala S. a ipotecii de rang I asupra imobilului înscris în CF 5470”, „garantul ipotecilor este de acord cu notarea în CF în favoarea SC”B. C.”SA. – Sucursala S., a interdictiei de înstrainare si grevare asupra imobilului pe perioada existentei ipotecii” (art. V).

La art. VIII, s-a prevazut de asemenea: „Garantul ipotecar este de acord ca, în caz de neachitare la scadenta a creditului si a costurilor aferente, banca sa declare scadent creditul acordat si sa execute de îndata prezenta garantie, fara sa mai fie nevoie de un alt titlu executoriu. Recunoscând valoarea de titlu executoriu a prezentului contract, garantul ipotecar se obliga sa garanteze obligatia fata de banca solidar cu debitorul pentru întreaga suma datorata bancii provenita din rate de credit nerambursate la scadenta, dobânzi, dobânzi penalizatoare, comisioane si alte costuri aferente creditului si sa renunte expres la beneficiul de discutiune si la cel de indiviziune prev. de art. 1662 si 1667 Cod civil”.

Concret, toate cele de mai sus creeaza instantei convingerea ca reclamantii, la perfectarea conventiei de mai sus au procedat în deplina cunostinta de cauza, necunoasterea legii neputând fi invocata.

Renuntarea reclamantilor la beneficiul de discutiune presupune desigur posibilitatea creditorului ca în cazul în care SC”S. F.”SRL nu si-ar fi achitat obligatia de plata a sumelor împrumutate, sa execute imobilul proprietatea reclamantilor, fara ca acestia sa poata sa invoce ca urmarirea sa se faca asupra altor imobile ipotecate în favoarea creditorului , ce au facut obiectul garantiei si doar pentru o parte din datorie.

Desigur, acest contract este accesoriu contractului de credit nr. 60/25.10.2004, despre care reclamantii au avut cunostinta si care a fost modificat prin actele aditionale nr. 60/I din 11.03.2005 (nesemnat de reclamanti), nr. 60/IX din 22.12.2006 (semnat de reclamanti) si nr. 60/X din 20.02.2007 (semnat de reclamanti).

Important de precizat ca reclamantii nu au solicitat prin prezenta actiune constatarea nulitatii acestor acte aditionale si nici a contractului de credit ce a constituit cauza nasterii contractului de ipoteca nr. 60/25.10.2004.

De aceea, invocarea acestora pe cale incidentala nu poate produce efecte în planul solutiei urmarite de reclamanti.

Concluzionând , analiza contractului de ipoteca nr. 60/25.10.2004 releva împrejurarea ca încheierea lui s-a facut cu respectarea dispozitiilor legale în materie, riscul antrenat în sarcina reclamantilor fiind exprimat neechivoc în art. VIII, excluzând din punctul nostru de vedere posibilitatea secund – pârâtei de a uza de manopere frauduloase, astfel cum ea s-a aparat.

Referitor la contractul de garantie imobiliara nr. 115 I 2 /15.09.2005 autentificat de notarul public A. I., acesta prevede: „Debitorul ipotecar consimte la intabularea în favoarea SC”B. C.”SA. – Sucursala S. a ipotecii de rang II în suma de 160.000 lei, linia de creditare majorându-se de la nivelul de 200.000 lei pâna la concurenta sumei de 360.000 lei, plus dobânzile de 18,5 % pe an , revizuibile si toate costurile aferente creditului calculate conform clauzelor contractuale, precum si cheltuielile de orice fel legate de recuperarea tuturor sumelor datorate si cheltuieli de judecata, inclusiv cele legate de executarea silita asupra imobilului”.

La articolul III s-a prevazut: „Ipoteca se constituie ca accesoriu si în garantarea majorarii liniei de credit acordata de banca SC”S. F.”SRL, conform contractului de credit nr. 115/13.07.2005 si a actului aditional 115/I din 15.09.2005 (cu completarile si modificarile ulterioare, inclusiv în cazul prelungirii duratei creditului), majorare de 160.000 lei a liniei de creditare de 200.000 lei pâna la concurenta sumei de 360.000 lei, a dobânzilor revizuibile, care la data încheierii prezentului contract sunt de 18,5 % pe an si a tuturor costurilor aferente creditului (inclusiv dobânzi penalizatoare, penalitati, comisioane) calculate conform prevederilor contractuale. Noi, debitorul ipotecar declaram ca am luat la cunostinta de prevederile contractului de credit nr. 115/13.07.2005 si actul aditional 115/I din 15.09.2005”.

Si acest contract a fost însusit prin semnatura de catre reclamanti, care asa cum rezulta din art. XIII au declarat expres ca si-au exprimat consimtamântul „în mod liber si neviciat si în deplina cunostinta de cauza în ceea ce priveste obiectul si clauzele contractului”, în fata notarului public.

Asa cum am aratat, din cuprinsul conventiei de mai sus, rezulta ca reclamantii au avut cunostinta si au acceptat conditiile contractului de împrumut nr. 115/13.07.2005 si ale actului aditional la acesta din 15.09.2005.

De aceea, imputatiile ce vizeaza folosirea de catre secund – pârâta a unor manopere frauduloase la perfectarea lor, precum si la contractul de ipoteca analizat, nu poate fi retinuta, nefiind sustinuta de vreun mijloc de proba.

Chiar daca reclamantii au invocat faptul ca „atentia le-a fost distrasa” înscrisurile cauzei, dublate de perfectarea acestora în fata notarului public – garant al respectarii vointei partilor, demonstreaza ca partile au fost informate întocmai asupra consecintelor demersului întreprins, confirmat prin semnarea documentelor amintite.

La data de 11.11.2005 reclamantii au semnat contractul de credit pentru investitii nr. 239 prin care s-au obligat sa garanteze creditul acordat împrumutatului pe o perioada de 96 de luni, cu ipoteca de rang II asupra imobilului proprietatea lor.

Garantia a fost constituita în baza contractului de garantie imobiliara nr. 239.4 din 17.11.2005 autentificat sub nr. 3014/17.11.2005 la BNP. – A. I..

La fel ca si celelalte contracte de ipoteca discutate si în acest contract a fost inclus art. VIII, în care riscul asumat la semnarea unui contract de ipoteca este în mod explicit prezentat.

Contractul de garantie imobiliara nr. 239.4 din 17.11.2007 a fost încheiat în forma autentica, deoarece contractul de ipoteca este un contract solemn. De asemenea, au fost respectate prev. art. 1776 Cod civil, întrucât în art. II se precizeaza în mod expres ca se constituie ipoteca de rang III în suma de 400.000 USD plus dobânzile de 8,5 % pe an, revizuibile si toate costurile aferente creditului, inclusiv dobânzi penalizatoare, penalitati, comisioane.

Prevederile art. 1774 Cod civil au fost de asemenea respectate, întrucât la alin. 2 al art. II din contractul de ipoteca a fost descris imobilul care a facut obiectul contractului.

Contractul de ipoteca a fost semnat din partea garantilor ipotecari de reclamantul T. I. în nume propriu si în calitate de mandatar pentru sotia sa – reclamanta T. E., mandat care a fost dat în baza procurii speciale autentificata sub nr. 3084 din 17.11.2005 la BNP. – L. C..

Conform art. 1536 Cod civil prevede ca: „Când e vorba de înstrainare, ipotecare sau de facerea unor acte ce trec peste administratia ordinara, mandatul trebuie sa fie special”.

Or, în cazul de fata, mandatul a fost special, întinderea sa fiind stabilita în textul procurii speciale prin care T. E. l-a împuternicit pe sotul sau T. I., sa încheie si sa semneze contractul de garantie imobiliara asupra apartamentului proprietatea lor. De asemenea, acesta a precizat prin procura ca întelege sa garanteze cu imobilul astfel cum acesta a fost identificat, creditul acordat SC”S. F.”SRL de SC”B. C.”SA. – Sucursala S. – si îl împuterniceste pe mandatarul sau sa semneze contractul de credit si orice acte necesare pentru acordarea acestuia.

În contractul de credit ca si în cel de garantie a fost stabilita atât suma cât si durata creditului.

Concluzionând, toate contractele analizate au fost încheiate în forma autentica si au fost însusite de parti prin semnatura, neconstatându-se incidenta disp. art. 953, 960 Cod civil.

Nu s-a demonstrat vicierea consimtamântului prin eroare, violenta sau dol, argumentele reclamantilor reducându-se în genere la explicatii ce tin de necunoasterea legii si neprevederea riscului concret antrenat de o asemenea initiativa si conduita, ca vor câstiga ceva, astfel cum s-au exprimat în cererea de chemare în judecata.

Asa cum am aratat apararile privind nesemnarea contractelor de credit nr. 60/25.10.2004 si a unora din actele aditionale acestuia, nu vor fi eficientizate, instanta neputându-se pronunta asupra valabilitatii lor, întrucât reclamantii nu au învestit-o cu o asemenea solicitare.

Pentru cele ce preced, Tribunalul Suceava, în baza disp. art. 969 Cod civil, art. 1776 Cod civil, va respinge actiunea ca nefondata.

Etichete: