Top

Fond funciar

Prin hotarârea nr.358 din 27 martie 2009 emisa de Comisia judeteana pentru stabilirea drepturilor de proprietate privata asupra terenurilor Suceava a fost respinsa contestatia formulata de R. T. V., D. T. M., H. T. V., R. T.A. si R. V.A. privind reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafata de 11,39 ha teren cu vegetatie forestiera situat la locul numit „Snidesti” de pe raza comunei Moldova Sulita, în calitate de mostenitori dupa defuncta J.E..

Pentru a se hotarî astfel s-a retinut ca nu s-au depus acte doveditoare ale vocatiei succesorale, nu s-au depus acte doveditoare ale dreptului de proprietate pentru întreaga suprafata de teren solicitata, iar depozitiile martorilor nu sunt concludente. S-a sustinut ca suprafata de19,39 ha teren cu vegetatie forestiera pentru care s-a întocmit planul de situatie a fost validata conform legii fondului funciar anterior aparitiei Legii 247/2005.

Împotriva acestei hotarâri au formulat plângere R. V., D. M., H. V., R. A., V. A. si M. V. solicitând, în contradictoriu cu Comisia judeteana pentru stabilirea drepturilor de proprietate privata asupra terenurilor Suceava, Comisia comunala de fond funciar Moldova Sulita si Directia Silvica Suceava:

– includerea reclamantului M. V. în hotarârea nr. 358/2009 ca persoana îndreptatita la reconstituirea dreptului de proprietate alaturi de ceilalti solicitanti si

– desfiintarea hotarârii 358/27 martie 2009 si reconstituirea în favoarea reclamantilor a dreptului de proprietate pentru suprafata de 11,39 ha teren padure dupa autoarea lor J. E..

In motivare, au aratat urmatoarele:

Reclamantul M. V. din eroare nu a fost trecut în cuprinsul hotarârii mai sus mentionate, desi cererea de reconstituire a fost formulata de mama sa M. A.(decedata în decembrie 2008), iar el a formulat contestatie alaturi de celelalte persoane mentionate în hotarâre.

Autoarea lor a fost proprietara unei suprafete de 19,39 ha teren padure pentru care s-a întocmit plan de situatie pe vechiul amplasament si proces verbal de vecinatate, fiindu-le reconstituita suprafata de 8 ha, iar pentru restul le-a fost respinsa cererea.

În mod gresit se mentioneaza ca s-a validat hotarârea pentru întreaga suprafata de 19,39 ha teren padure.

Plângerea nu a fost motivata în drept.

Prin întâmpinarile depuse la dosar Comisia Judeteana pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata Asupra Terenurilor Suceava a aratat ca pentru suprafata de 19,39 ha teren cu vegetatie forestiera a fost validata cererea prin legile fondului funciar anterior aparitiei Legii 247/2005.

Pârâta Directia Silvica Suceava prin întâmpinarile depuse la dosar a solicitat respingerea plângerii pe considerentul ca autoarea reclamantilor – J. E. figureaza înscrisa cu o suprafata de 8 ha teren cu vegetatie forestiera, suprafata ce le-a fost reconstituita reclamantilor. Pentru restul suprafetei reclamantii nu au facut dovada cu acte ca ar fi apartinut autoarei lor, iar terenul identificat de ei s-a constatat ca a fost reconstituit în favoarea altor persoane potrivit Legii 18/1991 si acestia au fost pusi în posesie.

Comisia Comunala de Fond Funciar Moldova Sulita a aratat prin adresa nr. 1290 din 27 mai 2009 ca dupa autoarea J. E. s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafata de 8 ha teren cu vegetatie forestiera.

În dovedire, au fost audiati martorii M. N. si D. I..

Prin sentinta civila nr. 1503/21.10.2009 Judecatoria Câmpulung Moldovenesc a respins plângerea ca nefondata.

Pentru a hotarî astfel, prima instanta a retinut ca din actele depuse la dosar, respectiv copia tabelului nominal cu cetatenii care au detinut padure la nivelul anilor 1948-1951, reiese ca la pozitia nr.155 (crt.274) figureaza înscrisa J. E. a T. cu suprafata de 8 ha, în timp ce la pozitia nr.154 (crt. 238) figureaza o alta persoana pe nume J. E. a lui I. cu suprafata de 1,55 ha teren.

Reclamantilor li s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafata de 8 ha teren padure.

Prin dispozitiile art.24 din Legea l/2000 se precizeaza ca reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, pentru diferenta dintre suprafata primita prin aplicarea legilor fondului funciar si cea avuta în proprietate, persoanelor fizice sau juridice sau dupa caz mostenitorilor acestora, se face pe vechile amplasamente.

Reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, având în vedere structura de proprietate existenta în momentul deposedarii abuzive a acestor terenuri, de catre regimul comunist, conform art. 61 din Regulamentul aprobat prin HGR 890/2005.

De asemenea art. 39 alin. 2 si 4 din acelasi act normativ precizeaza ca în acest scop se vor solicita persoanelor care au depus cereri schita amplasamentului cu terenul detinut sau orice alte informatii din care sa rezulte identificarea vechiului amplasament solicitat.

Câta vreme reclamantii nu au facut dovada ca autoarea lor ar fi avut în proprietate o alta suprafata de teren decât cea pentru care li s-a reconstituit dreptul de proprietate, plângerea a fost considerata nefondata.

S-a retinut în acest sens împrejurarea ca reclamantii nu au facut cu nimic dovada, prin acte, si nu au întocmit un plan de situatie cu identificarea acestui teren din care sa rezulte ca terenul este liber la aceasta data.

Mai mult decât atât, în întâmpinarile depuse s-a aratat ca terenul la care se refera reclamantii a fost reconstituit altor persoane în baza Legii 18/2001.

Prin urmare, proba cu martori (care de altfel nici nu a fost edificatoare) nu poate suplini absenta actului de proprietate pentru diferenta de teren revendicata.

Cât priveste cel de-al doilea aspect invocat în plângere, respectiv de a fi inclus reclamantul M. V. în hotarârea mentionata, s-a aratat ca exista la dosar plângerea formulata de mama sa M. A., iar reclamantul a formulat contestatie alaturi de celelalte persoane si care a facut obiectul hotarârii nr. 358 din 27 martie 2009, încât nu se impune modificarea acesteia.

Împotriva sentintei au declarat recurs reclamantii invocând motive de nelegalitate si netemeinicie.

În motivare, au aratat ca prima instanta nu a analizat actele din dosar. Prin hotarârea nr. 358/27.03.2009 s-a respins contestatia deoarece nu au depus acte doveditoare privind vocatia succesorala si acte pentru întreaga suprafata de teren. Prin sentinta recurata plângerea a fost respinsa cu motivarea ca nu s-a facut dovada cu acte si nu s-a întocmit plan de situatie privind identificarea terenului.

Motivele retinute prin sentinta sunt neîntemeiate. Autoarea lor a fost proprietara unei suprafete de 19,39 ha padure, din care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 8 ha teren, iar pentru restul s-a respins cererea.

S-au întocmit plan de situatie pe vechiul amplasament si proces-verbal de vecinatati pentru întreaga suprafata de teren padure.

Desi exista plan de situatie, în mod gresit prima instanta a respins plângerea.

Recursul nu a fost motivat în drept, însa criticile formulate pot fi încadrate în cazul prevazut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ.

Intimatele nu au depus întâmpinare.

Recursul este nefondat.

Conform art. 8 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, beneficiaza de prevederile acestui act normativ „membrii cooperatori care au adus pamânt în cooperativa agricola de productie sau carora li s-a preluat în orice mod teren de catre aceasta, precum si, în conditiile legii civile, mostenitorii acestora (…)”.Aceste prevederi sunt reluate prin art. 24 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 cu privire la terenurile forestiere.

Art. 11 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 stabileste ca suprafata adusa în cooperativa agricola de productie este cea care rezulta din acte de proprietate, cartea funciara, cadastru, cererile de înscriere în cooperativa, registrul agricol de la data intrarii în cooperativa, evidentele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaratii de martori.

Astfel cum în mod corect a retinut prima instanta, din tabelul proprietarilor de paduri din comuna Moldova Sulita în perioada 1948-1951 (f. 76, rezulta ca J. E. a T. figura înscrisa la pozitia 274 în registrul agricol cu suprafata de 8 ha padure (f. 80 dosar de fond), teren pentru care deja s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza legilor anterioare si au fost emise titlurile nr. 466/2003, 572/1999, nr. 668/2004 (f. 88-93), situatie necontestata de recurenti.

Recurentii nu au depus la dosar alte înscrisuri cu care sa dovedeasca dreptul de proprietate al autoarei lor pentru diferenta de 11,39 ha padure (la pozitia 238 din acelasi tabel figureaza o alta persoana, J. E. a I.), situatie în care sunt incidente dispozitiile art. 6 alin. 13 din Legea nr. 1/2000 conform carora, în situatia în care nu mai exista înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficienta în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente si când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau mostenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea. Asadar în cazul cererilor de reconstituire formulate în baza Legii nr. 247/2005 proba dreptului de proprietate cu martori se face în conditii restrictive, trebuind audiati martori vecini pe toate laturile terenului, care trebuie sa faca si dovada proprietatii terenului învecinat cu cel revendicat de recurenti.

Este adevarat ca martorii M.N. si D. I. figureaza înscrisi în planul de situatie de la f. 27 ca fiind vecini ai terenului solicitat, însa tribunalul constata ca acestia nu au prezentat titlurile lor de proprietate sau hotarârea judecatoreasca de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul pe care sustin ca îl detin în vecinatatea terenului ce formeaza obiectul prezentului litigiu. În aceasta situatie, acestia nu si-au dovedit calitatea de proprietari vecini conform art. 6 alin. 13 din Legea nr. 1/2000. Reclamantii-intimati, care au beneficiat de asistenta juridica a unui aparator ales, au renuntat la termenul din 21.10.2009 (f. 150 dosar de fond) la audierea martorilor C. M. si L. I., celelalte persoane înscrise în planul de situatie de la f. 27 dosar de fond drept vecini ai terenului. De altfel, nici pentru aceste persoane nu s-a dovedit cu înscrisuri calitatea de proprietari vecini.

Fata de împrejurarea ca recurentii nu au dovedit cu înscrisuri sau martori (în conditiile restrictive prevazute de art. 6 alin. 13 din Legea nr. 1/2000) dreptul de proprietate al autoarei lor asupra terenului solicitat, împrejurarea ca terenul a fost identificat este irelevanta, planul de situatie si procesul-verbal de vecinatati depuse la dosar neconstituind o dovada a dreptului de proprietate.

Prima instanta a retinut în mod gresit ca la dosar nu s-a depus plan de situatie (urând a fi înlaturata aceasta mentiune din considerente), însa solutia de respingere a plângerii este legala si temeinica având în vedere motivul retinut în paragraful anterior, care a fost avut în vedere si de prima instanta în pronuntarea solutiei.

Contrar sustinerilor recurentilor, prima instanta a analizat actele depuse la dosar si din care rezulta doar dreptul de proprietate al autoarei lor pentru 8 ha padure, drept ce a fost recunoscut în baza legilor anterioare.

Fata de toate aceste considerente, tribunalul constata ca prima instanta a pronuntat o hotarâre legala si temeinica, interpretând în mod corect actele din dosar, astfel încât nu este incident motivul de modificare prevazut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., iar în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.

Etichete: