Top

Revendicare imobiliară

Prin cererea adresata Judecatoriei Suceava si înregistrata sub nr. 6094/314/2008 din data de 7 octombrie 2008, reclamantii S. R., S. C.T. si P. C. T. au chemat-o în judecata si personal la interogatoriu pe pârâta L. A. pentru stabilirea liniei de hotar dintre suprafata de 6500 m.p. teren proprietatea reclamantilor identic cu p.f. nr. 1374/163 aratura din C.F. nr. 9465 a comunei cadastrale Suceava, situata la locul numit „ Hacicadar” si suprafata de 2500 m.p. teren proprietatea pârâtei situata la locul numit „ Hacicadar”, obligarea pârâtei sa le lase reclamantilor în deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 2500 m.p. teren din trupul de 6500 m.p. teren de la locul numit „ Hacicadar”, teren evaluat la suma de 1250 lei, sa se dispuna obligarea pârâtei sa ridice gardul construit pe suprafata de 6500 m.p. teren proprietatea reclamantilor iar în caz de refuz sa fie autorizati reclamantii sa îl ridica pe cheltuiala pârâtei, sa se dispuna obligarea pârâtei sa achite reclamantilor suma de 300 lei cu titlu de daune pentru lipsa de folosinta a terenului revendicat pe perioada 2007-2009 si obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea cererii de chemare în judecata, reclamantii au aratat faptul ca prin contractul de vânzare cumparare autentificat sub nr. 24543/ 9 decembrie 1994 de Notariatul de Stat Judetean Suceava prim reclamanta S. R. a dobândit proprietatea suprafetei de 6500 m.p. teren arabil situat la locul numit „ Hacicadar” învecinat cu L. I., pârâtul si K. A., identica cu p.f. nr. 1394/163 din C.F. nr. 9504 a comunei cadastrale Suceava, de la numitii K. A. si K. O., ca bun comun cu sotul prim reclamantei S. M., teren pe care l-a intabulat în C.F. nr. 9465 a comunei cadastrale Suceava. Sustin reclamantii ca la data de 5 august 2006 numitul S. M. a decedat iar reclamantii sunt mostenitorii acestuia conform certificatului de mostenitor nr. 162/2006 eliberat de Biroul Notarului Public Mircea Eugen Bobric din Suceava. La rândul lor, vânzatorii K. A. si K. O. au dobândit acest teren prin cumparare, în baza contractului de vânzare cumparare autentificat sub nr. 23923/2 octombrie 1994 de Notariatul de Stat Judetean Suceava, care face parte dintr-un trup de 13.000 m.p. teren, de la T. G., conform planului de situatie întocmit de ing. nemes Mircea la 2 noiembrie 1994, iar T. G. a dobândit terenul prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991, prin titlul de proprietate nr. 399/ 10 februarie 1994 emis în baza sentintei civile nr. 8466/1992 a Judecatoriei Suceava si a procesului verbal de punere în posesie din 13 octombrie 1993 cu dimensiunile indicate în schita întocmita conform masuratorilor facute de Comisia comunala Moara de aplicare a Legii 18/1991.

De la data cumpararii, reclamantii au sustinut ca au stapânit terenul si l-au cultivat nestingheriti de nimeni pâna în primavara anului 2007. Mai arata reclamantii ca pârâta L. A. pretinde ca este proprietara unei suprafete de teren învecinata cu suprafata de 6500 m.p. teren proprietatea reclamantilor, pe care ar fi dobândit-o de la numitul L. C., socrul ei ( desi reclamantii se învecineaza cu L. I. care este fratele sotului pârâtei) si în primavara anului 2007 pârâta a ocupat o suprafata de 4 ari teren pe care era însamântata cu cartofi pe care i-a recoltat si si-a însusit recolta. Sustin reclamantii ca în anul 2008, pârâta a ocupat aproximativ 25 ari de teren din terenul reclamantilor, din care 4 ari era însamântat cu orz, pe care pârâta l-a cosit înainte de a ajunge la maturitate, iar diferenta de teren pe care a ocupat-o si care era cultivata cu lucerna si iarba si-a însusit recolta cauzându-le reclamantilor un prejudiciu total de 300 lei, reprezentând contravaloarea recoltei pe care ar fi obtinut-o de pe acest teren. Mai arata reclamantii ca tot în anul 2008, pârâta a construit un gard pe terenul reclamantilor pretinzând ca este proprietara a 25 de ari de teren pe care l-a ocupat abuziv si ca limita de hotar este cea care a delimitat-o prin gard. Deoarece nu este posibila rezolvarea pe cale amiabila a litigiului, reclamantii solicita admiterea actiunii cu toate capetele de cerere. Cum pârâta este în culpa procesuala, reclamantii solicita obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata. În drept, reclamantii si-au întemeiat actiunea pe dispozitiile art. 584 Cod civil, art. 480 Cod civil, art. 494 Cod civil, art. 998 Cod civil si art. 274 Cod procedura civila.

În data de 27 octombrie 2009, reclamantii si-au modificat cererea de chemare în judecata, solicitând introducerea în cauza în calitate de pârâta a numitei L. S., careia, conform actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 1637 din data de 28 mai 2009 de B.N.P. Petru Atanasoaei din Suceava i s-a atribuit suprafata de 2000 m.p. teren arabil ( din suprafata de 2500 m.p. teren arabil aflat în litigiu) situat în extravilanul satului Moara, comuna Moara, jud. Suceava, la locul numit „ Ghisina” (f. 121).

Prin încheierea de sedinta di data de 27 octombrie 2009 (f.122) s-a dispus introducerea în cauza în calitate de pârâta a numitei L. S..

Legal citata, pârâta L. A. a depus întâmpinare (f. 23) prin care a solicitat respingerea actiunii motivat de faptul ca are acte de proprietate autentice pentru suprafata de teren în litigiu si nu a ocupat nicio suprafata de teren din terenul proprietatea reclamantilor.

Legal citata, pârâta L. S. nu s-a prezentat în instanta, dar a fost legal reprezentata de mama sa, pârâta L. A. conform procurii generale autentificate sub nr. 1569 din data de 21 mai 2009 ( f.126) care a depus întâmpinare (f. 125) prin care a solicitat respingerea actiunii.

Prin sentinta civila nr.5553 din 22.12.2009 Judecatoria Suceava a admis actiunea asa cum a fost modificata în parte formulata de reclamantii S. R.,S. C. T. si P. C. T.; a dispus obligarea pârâtelor sa le lase reclamantilor în deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 2500 mp teren arabil situata la locul numit,, Hagicadar”în localitatea Moara-Bulai, comuna Moara, jud. Suceava, delimitata în raportul de expertiza judiciara si în planul de situatie anexa la raportul de expertiza judiciara în conturul h-F-E-D-d-a-j-i-b-e-f-g(f.108).

S-a dispus obligarea pârâtelor sa ridice gardul construit de pe suprafata de 2500 mp teren indicata mai sus, proprietatea reclamantelor, gard amplasat pe aliniamentul notat e-b si din punctele i si j de la drum din planul de situatie anexa la raportul de expertiza tehnica judiciara întocmit de experta Andrei Mariana de la f. 103.

S-a dispus obligarea pârâtei L. A. sa achite reclamantilor suma de 35, 24 lei cu titlu de despagubiri civile reprezentând contravaloarea lipsei de folosinta a terenului revendicat în perioada 7 octombrie-31 decembrie 2008.

S-a dispus obligarea pârâtei L. A. sa achite reclamantilor suma de 523, 06 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

S-a dispus obligarea pârâtei L. S. sa achite reclamantilor suma de 261, 53 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a hotarî astfel, prima instanta a retinut ca, analizând probatoriul: contractul de vânzare cumparare autentificat sub nr. 24573 din data de 9 decembrie 1994 la fostul Notariat de Stat Judetean Suceava (f.8), extrasul de carte funciara (f.9), certificatul de mostenitor nr. 162 din data de 18 decembrie 2006 eliberat de B.N.P. Mircea Eugen Bobric din Suceava (f. 10), contractul de vânzare cumparare autentificat sub nr. 23923 din data de 2 decembrie 1994 la fostul Notariat de Stat Judetean Suceava (f.11), planul de situatie (f.12), titlul de proprietate nr. 399 din data de 10 februarie 1994 (f.13), procesul verbal de punere în posesie din data de 13 octombrie 1993 (f.15), extras de carte funciara pentru informare (f.36) extras dupa registrul agricol din anii 1959-1962 pe numele lui L. C. T. (f.37), Ordonanta de scoatere de sub urmarire penala si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ data de Parchetul de pe lânga Judecatoria Suceava nr. 1038/P/2007 (f.38), adeverinta nr. 7 din data de 19 septembrie 1991 emisa de Comisia comunala de fond funciar Moara, jud. Suceava (f.46), testamentul autentificat sub nr. 14943 din data de 2 august 1995 la fostul Notariat de Stat Judetean Suceava (f.47), certificatul de mostenitor nr. 117 din data de 9 mai 2000 eliberat de B.N.P. Petru Atanasoaei din mun. Suceava (f. 48), titlul de proprietate nr. 666 din data de 31 martie 1995 (f.45), titlul de proprietate nr. 399 din data de 10 februarie 1994 (f. 67), certificatul fiscal (f. (f.94), raportul de expertiza tehnica judiciara întocmit de expert Andrei Mariana (f. 103), certificatul de mostenitor nr. 117 din data de 9 mai 2000 eliberat de B.N.P. Petru Atanasoaei din Suceava (f. 124), actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 1637 din data de 28 mai 2009 la B.N.P. Petru Atanasoaei din Suceava (f. 116), interogatoriul civil al pârâtei L.A. (f.56), declaratiile martorilor K. G. (f.58) si P. F. (f.81), instanta a retinut urmatoarele:

Prin titlul de proprietate nr. 399 din data de 10 februarie 1994, numitului T. G., în calitate de mostenitor al defunctului T. I., i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 13000 m.p. teren arabil situat la locul numit „ Hagicadar” în extravilanul satului Moara, comuna Moara, jud. Suceava.

Prin contractul de vânzare cumparare autentificat sub nr. 23923 din data de 2 decembrie 1994 la fostul Notariat de Stat Judetean Suceava (f.11) T. G. i-a vândut numitului K. A. suprafata de 13000 m.p. teren arabil înscrisa în titlul de proprietate nr. 399 din data de 10 februarie 1994 la un pret de 10o.000 lei ROL, dreptul de proprietate al dobânditorului fiind înscris în cartea funciara cu numarul 5748/1994 din data de 2 decembrie 1994.

Ulterior K. A. si sotia sa, K. O. i-au vândut reclamantei S. R. suprafata de 6500 m.p. teren arabil, situata la locul numit „ Hacicadar” învecinata cu L. I., pârâul si K. A., identic cu parcela nr. 1376/163 aratura din cartea funciara nr. 9584 a comunei cadastrale Suceava la un pret de 100.000 lei. Bunul cumparat a devenit proprietatea în devalmasie a cumparatoarei S. R. si a sotului sau, defunctul S. M., în conformitate cu dispozitiile art. 30 din Codul familiei.

La data de 5 august 2006 a decedat S. M. iar mostenitorii legali dupa acesta au ramas reclamanta S. R. în calitate de sotie supravietuitoare si reclamantii S. C. T. si P. C. T. în calitate de fii asa cum rezulta din certificatul de mostenitor nr. 162 din data de 18 decembrie 2006 eliberat de B.N.P. Mircea Eugen Bobric din Suceava (f. 10).

Dupa cum rezulta din titlul de proprietate nr. 666 din data de 31 martie 1995 (f.112) numitului L. T. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 2500 m.p. teren arabil situata la locul numit ,,Ghisinia” în extravilanul satului Moara, comuna Moara, jud. Suceava, cu vecinatatile : N: T. I., E: SCA, S_- L. I. si V: Pârâu.

L. T. a decedat la data de 21 august 1995 iar mostenitorii legali dupa acesta au ramas pârâta L. A. în calitate de sotie supravietuitoare si numitii S. E., L. S., M. V., L. C. si L. D., în calitate de fii asa cum rezulta din certificatul de mostenitor nr. 117 din data de 9 mai 2000 eliberat de B.N.P. Petru Atanasoaei din Suceava (f.114).

Ulterior, ca urmare a partajului voluntar autentificat sub nr. 1637 din data de 28 mai 2009 la B.N.P. Petru Atanasoaei din Suceava (f. 115) între mostenitorii defunctului L. T. cu privire la bunurile ce alcatuiesc masa succesorala ramasa dupa defunct, pârâtei L. A. i-a fost atribuita suprafata de 5000 m.p. teren arabil ( din trupul de 2500 m.p. teren) situat în extravilanul satului Moara, comuna Moara, la locul numit „ Ghisinia” iar pârâtei L. S. i-a fost atribuita suprafata de 2000 m.p. teren arabil ( din trupul de 2500 m.p. teren) situat în extravilanul satului Moara, comuna Moara, jud. Suceava, la locul numit „ Ghisinia”.

Din concluziile raportului de expertiza tehnica- judiciara întocmit de expert Andrei Mariana ( f.103), necontestat de parti rezulta ca nu se poate stabili linia de hotar dintre terenurile partilor, deoarece acestea nu se învecineaza ci se suprapun ( terenul de 6500 m.p. teren revendicat de catre reclamanti incluzându-l integral pe cel de 2500 m.p. teren detinut de catre pârâta). Având în vedere ca nu se poate stabili linia de hotar dintre proprietatile partilor, acest capat de cerere nu poate fi admis.

În ceea ce priveste capatul de cerere privind revendicarea imobiliara, din raportul de expertiza tehnica judiciara întocmit de Andrei Mariana (f.103) rezulta ca suprafata de 2500 m.p. teren arabil situata la locul numit „ Ghisinia” în extravilanul satului Moara, comuna Moara, jud. Suceava este inclusa integral în parcela de 6500 m.p. teren situata la locul numit „ Hacicadar” inclusa în actele de proprietate ale reclamantilor si este detinuta în prezent de pârâta L.A. pe amplasamentul delimitat în conturul h-F-E-D-d-a-j-i-b-e-f-g în planul de situatie anexa la raportul de expertiza judiciara de la fila 108, între actele de proprietate ale partilor existând suprapunere pentru suprafata de 2500 m.p. teren.

Actiunea în revendicare este acea actiune reala si petitorie prin care proprietarul, care a pierdut posesia bunului sau, cere restituirea acestui bun, de la posesorul neproprietar. În conditiile în care atât reclamantii cât si pârâtele prezinta titlu scrise privind dreptul de proprietate asupra bunului revendicat care provin de la autori deosebiti, trebuie sa se compare drepturile autorilor de la care provin cele doua titluri si pentru a vedea care autor are dreptul de proprietate preferabil.

Comparând dreptul de proprietate al autorului initial al reclamantilor, T. G., înscris în titlul de proprietate nr. 399 din data de 10 februarie 1994 si cel al autorului pârâtelor, defunctul L. C. T., înscris în titlul de proprietate nr. 666 din data de 31 martie 1995 (f.112) instanta a constatat ca dreptul de proprietate al autorului reclamantilor este preferabil celui al autorului pârâtelor.

Astfel, titlul de proprietate nr. 399 din data de 10 februarie 1994 al lui T.G. este emis în baza sentintei civile nr. 8466 din data de 17 noiembrie 1992 a Judecatoriei Suceava, ramasa definitiva si irevocabila ( dosar nr. 1471/1992) (f.14), din care rezulta ca autorul lui T. G., T. I. avea în proprietate suprafata de 1,30 ha teren pe raza localitatii Moara, jud. Suceava.

Pe de alta parte, din registrul agricol din anii 1959-1962 a lui L.T. (f.37) rezulta ca acesta nu a detinut nicio suprafata de teren de 2500 m.p. teren arabil în extravilanul satului Moara, comuna Moara, la locul numit „ Ghisinia” ci doar suprafata de 2600 m.p. teren la locul numit „ Putreda” precum si suprafata de 600 m.p. teren curti cladiri.

Instanta a mai constatat ca titlul de proprietate nr. 399 din data de 10 februarie 1994 al autorului reclamantilor, T. G., este emis anterior titlului de proprietate al autorului pârâtelor, L. T. ( 31 martie 1995).

Dupa cum rezulta din procesul verbal de punere în posesie din data de 13 octombrie 1993 (f.15) si din raportul de expertiza întocmit de expert Andrei Mariana, autorul reclamantilor, T. G., a fost pus în posesie la data de 13 octombrie 1993 cu suprafata de 13.000 m.p. teren situata la locul numit „ Hagicadar” pe când autorul pârâtelor, L. T., nu are proces verbal de punere în posesie pentru suprafata de 2500 m.p. teren arabil extravilan situata la locul numit „Ghisinia” sau „Hagicadar”.

De asemenea, T. G., cât si dobânditorii ulterior ai suprafetei de 6500 m.p. teren arabil la locul numit „Hagicadar” si-au înscris dreptul de proprietate în cartea funciara asupra suprafetei de teren revendicate pe când pârâtele nu.

Prin urmare, dreptul de proprietate al autorului reclamantilor este preferabil celui al autorului pârâtelor astfel încât capatul de cerere privind revendicarea imobiliara apare ca fiind întemeiat.

Potrivit art. 492 Cod civil, orice plantatie, constructie sau lucru facut în pamânt sau asupra pamântului sunt prezumate a fi facute de catre proprietarul acelui pamânt cu cheltuiala sa si ca sunt ale lui, pâna ce se dovedeste din contra.

Dupa cum rezulta din dispozitiile art. 494 Cod civil, proprietarul terenului pe care au fost edificate constructii de o alta persoana cu materialele acesteia, devine, ca efect al accesiunii imobiliare artificiale, proprietarul acestor lucrari sau constructii.

Dupa cum rezulta din dispozitiile art. 494 al.1 si 2 Cod civil, proprietarul terenului are dreptul de a le tine pentru dânsul sau de a îndatora acea persoana sa le ridice, ridicarea constructiilor urmând sa se faca pe cheltuiala celui care le-a facut.

Din interogatoriul civil al pârâtei L. A. (f.56) si din raportul de expertiza tehnica judiciara întocmit de expert Andrei Mariana (f.103) rezulta ca pârâta L. A. a edificat noua stâlpi de gard pe suprafata de teren revendicata situati pe aliniamentul notat e-b si i-g din planul de situatie întocmit de expert la fila 108 fara a detine autorizatie de constructie în anul 2008.

Cum instanta a constatat ca suprafata de teren revendicata este proprietatea reclamantilor, a admis si acest capat de cerere în parte, în temeiul art. 492 si art. 494 al.1 si 2 Cod civil, si a dispus obligarea pârâtelor sa ridice gardul construit de pe suprafata de 2500 m.p. teren revendicata, proprietatea reclamantilor. Instanta nu poate dispune autorizarea reclamantilor sa ridice ei însisi gardul pe cheltuiala pârâtelor în caz de refuz al acestora de a-l ridica deoarece acest lucru nu poate fi facut decât în conditiile art. 5802 Cod procedura civila, în conditiile în care prezenta hotarâre va reveni irevocabila si titlul executoriu si se va dovedi refuzul pârâtelor de a refuza îndeplinirea obligatiei de a face, cuprinsa în titlul executoriu.

Reclamantii au mai solicitat obligarea pârâtelor sa le plateasca suma de 300 lei cu titlu de daune pentru lipsa de folosinta a terenului revendicat pe anii 2007-2008.

Una din efectele admiterii actiunii în revendicare imobiliara este si restituirea fructelor produse de bunul revendicat, urmându-se a se face distinctie dupa cum posesorul pârât a fost de buna sau de rea credinta în privinta dreptului pe care l-a pretins asupra bunului. Posesorul de buna credinta va putea, ca o rasplata a bunei sale credinte sa retina fructele încasate sau percepute pâna la data intentarii actiunii în revendicare de catre adevaratul proprietar. El va trebui sa restituie însa fructele pe care le-a încasa sau perceput pentru perioada actiunii în revendicare, deoarece se considera ca buna sa credinta a încetat odata cu introducerea actiunii.

Din probatoriul administrat în cauza, în special din interogatoriul civil al pârâtei L. A. (f.56), declaratiile martorilor K. G. (f.58) cât si din Ordonanta de scoatere de sub urmarire penala nr. 1038/P/2007 din data de 5 iunie 2008 data de Parchetul de pe lânga Judecatoria Suceava (f.63) rezulta ca pârâta L. A. a detinut în folosinta exclusiva suprafata de teren revendicata din anul 2007 si pâna în prezent însa instanta a constatat ca aceasta a avut calitatea de posesor de buna credinta datorita faptului ca pârâta L. A. a avut reprezentarea calitatii sale de proprietar asupra suprafetei de teren reprezentate prin prisma actului de proprietate autentic al autorului sau. Prin urmare, pârâta L. A. nu poate fi obligata sa restituie fructele produse de bunul revendicat decât dupa introducerea actiunii în revendicare imobiliara, care este data de 7 octombrie 2008 pâna la data de 31 decembrie 2008 având în vedere ca reclamantii nu au cerut daune decât pe anii 2007 si 2008 si nu si pe anul 2009 si tinând cont de faptul ca pârâta L. A. are folosinta exclusiva asupra suprafetei de teren în litigiu.

Din declaratia martorului K. G. (f.58) rezulta ca reclamanta S. R. a apelat la acest martor si la fratele acestuia I. sa-i are si sa îi semene orz si cartofi pe suprafata de la locul numit „ Hagicadar” iar declaratia martorului P. F. (f.81) rezulta ca de pe suprafata de 400 m.p. teren s-ar putea obtine o productie de 6-700 kg de cartofi iar un kg de cartofi ar putea costa de la 6000 lei ROL la 10.000 lei ROL.

Prin urmare, s-a dispus obligarea pârâtei L. A. sa achite reclamantilor suma de 35,24 lei cu titlu de despagubiri civile reprezentând contravaloarea lipsei de folosinta a terenului revendicat în perioada 30 octombrie -31 decembrie 2009. Instanta nu a dispus obligarea pârâtei L. S. la plata de despagubiri civile pentru lipsa de folosinta a terenului, motivat de faptul ca pârâta L. S. nu a folosit suprafata de teren revendicata, aceasta fiind detinuta, în mod exclusiv, de pârâta L. A..

În consecinta, s-a admis actiunea asa cum a fost modificata, în parte. În temeiul art. 480 si urmatoarele Cod civil, s-a dispus obligarea pârâtelor sa le lase reclamantilor în deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 2500 mp teren arabil situata la locul numit,, Hagicadar”în localitatea Moara-Bulai, comuna Moara, jud. Suceava, delimitata în raportul de expertiza judiciara si în planul de situatie anexa la raportul de expertiza judiciara în conturul h-F-E-D-d-a-j-i-b-e-f-g(f.108) iar în temeiul art. 492 si art. 494 al.1 si 2 Cod civil, s-a dispus obligarea pârâtelor sa ridice gardul construit de pe suprafata de 2500 mp teren indicata mai sus, proprietatea reclamantelor, gard amplasat pe aliniamentul notat e-b si din punctele i si j de la drum din planul de situatie anexa la raportul de expertiza tehnica judiciara întocmit de experta Andrei Mariana de la f. 103.

În temeiul art. 483, art. 485-487 Cod civil si ale art. 998 Cod civil, s-a dispus obligarea pârâtei L. A. sa achite reclamantilor suma de 35,24 lei cu titlu de despagubiri civile reprezentând contravaloarea lipsei de folosinta a terenului revendicat pentru perioada 7 octombrie – 31 decembrie 2008.

În temeiul art. 274, art. 276 si art. 277 Cod procedura civila, instanta a dispus obligarea pârâtei L. A. sa achite reclamantilor suma de 523,06 lei cu titlu de cheltuieli de judecata si a pârâtei L. S. sa achite reclamantilor suma de 261,53 lei cu titlu de cheltuieli de judecata proportional cu gradul de admitere a actiunii si având în vedere natura raportului de drept dintre parti.

Împotriva sentintei au formulat recurs pârâtele, solicitând respingerea actiunii, ca nefondata.

În motivare au aratat ca instanta de fond a admis actiunea în revendicare pe baza unui probatoriu incomplet si a unei aprecieri subiective a celor doua titluri de proprietate, respectiv al reclamantelor si al pârâtelor.

Astfel s-a retinut ca raportul de expertiza întocmit de expert Andrei Mariana este complet si ca pârâta L. A. si l-a însusit deoarece nu a facut obiectiuni.

Dar nici pârâtei L. A. si nici lui L. S., dupa ce aceasta a fost chemata în judecata, nu le-a fost comunicat raportul de expertiza.

Instanta avea obligatia sa le înainteze sau sa le comunice un exemplar de pe acest raport pentru a putea face apararea cu atât mai mult cu cât ele nu au avut avocat.

Au aflat din motivarea hotarârii atacate despre ce a scris expertul în raportul sau si au ramas stupefiate pentru ca ele detin acest teren din anul 1993 si nu din anul 2008.

Expertul a gresit aratând în planul de situatie ca lungimea parcelei ce li se cuvine reclamantelor este doar de 45,47 m la vest iar latimea de 36m, întrucât acea lungime este de 181 m, asa cum a fost mentionat în planul de situatie ce a stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumparare dintre reclamante si K. A..

În acest mod reclamantele si-au scurtat parcela si au latit-o pentru a o avea lânga drum si nu peste deal.

Arata ca vor depune un plan de situatie cu realitatea din teren.

Intimatele au la dispozitie toata suprafata de teren cumparata de 6500 m.p., dar au refuzat sa o detina peste deal pentru ca terenul este greu accesibil si neproductiv.

Scopul lor este sa ia terenul lor si sa le oblige sa mearga peste deal la parcela lor.

Alt motiv de critica este acela ca instanta nu s-a pronuntat în dispozitivul hotarârii cu privire la stabilirea liniei de hotar dintre proprietatile lor.

Experta a mentionat ca terenul lor de 2500 m.p. se suprapune peste al reclamantelor si ca din acest motiv nu a putut delimita hotarul dintre cele doua parcele.

Însuti reclamantele au recunoscut ca cele doua parcele se învecineaza si pentru acest considerent au cerut si stabilirea limitei de hotar, capat de cerere la care nu au renuntat pâna la judecarea pe fond a cauzei.

Era normal ca expertul sa identifice si parcela proprietatea lor, indiferent unde se afla, pentru a stabili într-adevar ca ele nu se învecineaza, având în vedere desigur titlul lor de proprietate .

În atare situatie, cum instanta de fond nu s-a pronuntat si asupra acestui capat de cerere se impune casarea sentintei si trimiterea cu rejudecare a cauzei.

Prin respingerea actiunii reclamantelor se impune si respingerea cererii lor de ridicare a gardului si de obligare a lor la plata daunelor, pentru ca au savârsit aceste fapte pe terenul proprietatea lor.

Cu cheltuieli de judecata.

Legal citati, reclamantii intimati au formulat întâmpinare, în care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurentele au depus memorii ulterioare (fila 18,19) în care au aratat ca solicita ca procesul dintre reclamante si ele sa fie judecat în baza titlului de proprietate a lui T. G. si a titlului emis pe numele L. T. de unde rezulta ca ele sunt vecini cu terenul lui S. R..

Acesteia nu-i lipseste nimic din suprafata de 6500 mp numai ca si-a parasit terenul de pe deal si s-a bagat în capatul de drum care este usor accesibil si vrea sa mearga pârâta pe deal în locul ei, desi nu are drum si deci nu poate intra pe teren. Pe de alta parte terenul pe care reclamantele nu-l vor este trecut pe titlul de proprietate al numitului T. G., iar pe cel care îl vor este titlul lui L. T.. Mai arata ca nu înteleg cine îi poate da lui S. titlu de proprietate pentru terenul lui L. si ei titlu de proprietate pentru terenul lui T..

Au mai aratat ca atât ele cât si T. sunt în regula cu titlurile de proprietate, între ele nu a existat niciodata nici o problema, s-au înteles întotdeauna.

Mai mult chiar l-au chemat pe T. G. la fata locului, la teren, iar el si-a batut tarusi pe hotarul dintre parcele lor, însa dupa aceea tarusii au fost smulsi de S. R.; iar martorul care a vazut aceasta situatie se numeste N..

A mai aratat ca au montat un gard provizoriu între terenul lor si al reclamantului.

Au mai invocat probleme familiale, medicale, ca terenul s-a tinut de la „Gostat”, ca este cultivat cu iarba, ca s-a primit produse pentru el, ca au platit lucrarile.

Examinând recursul, ce se subsumeaza prev. art. 304 pct. 5, 9, art. 304 indice 1, art. 312 alin. 5 Cod procedura civila, prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, a considerentelor sentintei recurate si a criticilor invocate, tribunalul retine urmatoarele:

În ce priveste primul motiv de recurs prin care se critica sentinta civila nr. 5553/22.12.2009 ca ar fi fost pronuntata pe baza unui probatoriu incomplet si a unei aprecieri subiective ale celor doua titluri de proprietate opuse de ei, partile si ca nu i s-a comunicat raportul de expertiza, este nefondat.

Referitor la raportul de expertiza topo efectuat în cauza, acesta a fost depus pentru termenul de judecata din 15.09.2009, iar conform încheierii de sedinta (fila 118 dosar fond) instanta a adus la cunostinta partilor depunerea raportului de expertiza, fiind prezenta pârâta L. A., termen la care cauza a fost amânata pentru data de 27.10.2009.

Conform art. 209 Cod procedura civila expertul este dator sa depuna lucrarea cu cel putin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecata, în caz contrar instanta va acorda termen pentru ca partile sa ia cunostinta de continutul expertizei.

În speta, dupa depunerea raportului de expertiza, instanta a mai acordat doua termene de judecata, respectiv 27.10.2009 si 08.12.2009, prim-pârâta a fost prezenta la toate termenele, atât în nume propriu, cât si în calitate de mandatar al secund-pârâtei-recurente si a avut posibilitatea sa ia cunostinta de continutul expertizei, în Codul de procedura civila nefiind nici o dispozitie din care sa rezulte obligatia instantei sa comunice expertiza partilor, ci doar sa acorde termen pentru studiul acesteia atunci când aceasta nu a fost depusa cu cel putin 5 zile înainte de termenul de judecata.

De altfel, neînmânarea/necomunicarea expertizei efectuate ar atrage doar nulitatei relativa, care, conform art. 108 alin. 3 Cod procedura civila, trebuie invocata la urmatoarea zi de înfatisare, în fata primei instante, însa reclamantele au invocat-o direct în recurs.

De asemenea, probatoriul administrat de instanta de fond este complet, iar compararea titlurilor opuse de parti, este legala si temeinica, având la baza documentatiile care au stat la baza emiterii celor doua titluri de proprietate.

Astfel, din adresa nr. 6647/28.11.2008 a Comunei Moara (fila 40 dosar fond) rezulta ca titlul de proprietate nr. 666/31.03.1995 emis pe numele L. C. T., opus de pârâte (fila 112 dosar fond) a fost emis în baza registrului agricol.

Din copia registrului agricol a numitului L. C. T., autorul pârâtelor-recurente (fila 41 dosar fond), rezulta ca acesta a avut declarat în registrul agricol suprafata totala de 1,50 ha teren, din care: o suprafata de 1,26 ha arabil în trupul „Putreda” si o suprafata de 0,18 ha teren pasune în trupul „Putreda” si 0,06 teren curti – cladiri. Asadar, rezulta ca autorul pârâtelor-recurente a avut teren în trupul „Putreda” si nu în trupul „Ghisinia” sau „Hagicadar” unde se afla terenul în litigiu.

Desi autorului pârâtelor-recurente i s-a reconstituit dreptul de proprietate, în baza anexei 2 la crt. 7 pentru 1,44 ha teren agricol (fila 42 dosar fond) conform registrului agricol pe anii 1959-1962, sens în care i s-a emis adeverinta de proprietate nr. 7/1991 (fila 46 dosar fond), prin titlul de proprietate nr. 666/31.03.1995 i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 5.000 m.p. si respectiv 2.50 mp în trupul „Ghisinia” si doar pentru 7.500 mp în trupul „Putreda”, deci în alte locuri decât cel în care a avut teren înainte de anul 1962, nefiind concordanta între adeverinta de proprietate si titlul de proprietate.

În ce priveste dreptul de proprietate al reclamantilor-intimati instanta de fond a examinat, de asemenea, modul de dobândire a proprietatii acestora si s-a dovedit ca antecesorul lor T.I., a dobândit acest teren prin titlul de proprietate nr. 399/10.02.1994 (fila 13 dosar fond) fiind pus în posesie conform procesului verbal din 13.10.1993 învecinat cu SCA, pârâu Visinia, L. I. si O. V. (fila 15 dosar fond).

La baza titlului de proprietate al reclamantilor-intimati s-a aflat sentinta civila nr. 8466/1992 a Judecatoriei Suceava (fila 14 dosar fond), retinându-se, ca dovada a dreptului de proprietate, certificatul nr. 94481/1992 eliberat de Directia Generala a arhivelor Statului, Filiala Suceava.

Astfel, recurentele nu au dovedit ca terenul în litigiu reprezinta vechiul lor amplasament. De altfel, recurentele nu au contestat modul în care prima instanta a stabilit preferabilitatea pentru dreptul de proprietate al reclamantilor-intimati.

Recurentele au contestat identificarea terenurilor, aratând ca expertul topo a scurtat si latit terenul reclamantelor.

De retinut, în primul rând, ca recurentele nu au formulat obiectiuni la raportul de expertiza topo în fata primei instante.

Recurentele critica faptul ca raportul de expertiza topo nu respecta planul de situatie ce a stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumparare, încheiat cu vânzatorul K. A..

De retinut, în primul rând, ca raportul de expertiza trimite în mod expres la planul de situatie întocmit la 7.12.1994, care a stat la baza vânzarii-cumpararii aratata mai sus (fila 105).

La limita învecinata cu L. M. rezulta ca experta a determinat lungimea parcelei între mai multe puncte, lungimea dintre litere G F fiind de 35, 60 ml, între F- m de 9,87 între m-D de 57, 30 ml, între D-B de 68, 50 si între A si B 0,60 ml.

Lungimea de 45,47 m pe latura G. I. nu este lungimea totala a parcelei, întrucât cele doua loturi K.I. si L. M. sunt aproximativ egale.

Rezulta doua diferente sensibile între raportul de expertiza si planul de situatie din 1994, explicabile în raport de aparatura folosita la masuratori.

De altfel, recurentele nu au dovedit conform art. 1169 Cod civil, ca între raportul de expertiza topo si planul de situatie din 1944 exista diferente semnificative. Cu toate ca au indicat, în cererea de recurs, ca vor depune un plan de situatie care sa prezinte corect identificarea terenurilor în litigiu, nu au prezentat un astfel de plan.

În ce priveste capatul de cerere privind stabilirea liniei de hotar, se retin urmatoarele:

Din raportul de expertiza topo efectuat de expert Andrei Mariana (filele 104-108 dosar fond) rezulta ca suprafata de 2.500 m.p. teren detinute de pârâtele-recurente se suprapune în totalitate peste parte din suprafata de 6.500 m.p. teren proprietatea reclamantilor-intimati, pe aliniamentul h-F-E-D-d-a-j-i-b-e, f-g din planul de situatie.

Ca urmare, fiind o suprapunere totala nu se putea stabili linia de hotar, motiv pentru care si în concluziile orale si în concluziile scrise depuse la dosar, reclamantii intimati nu au mai sustinut capatul de cerere privind stabilirea liniei de hotar.

Referitor la punctul 4 din recurs, din raportul de expertiza topo rezulta ca gardul este amplasat pe terenul reclamantilor-intimati, iar daunele au fost acordate pentru folosirea terenului reclamantilor intimati în anul 2008, posesie confirmata chiar de cererea de recurs.

Faptul ca s-a retinut în raportul de expertiza posesia asupra terenului din 2008, nu din 1993 nu are relevanta, contând suprapunerea de terenuri si preferabilitatea dreptului de proprietatea ale intimatilor.

Rezulta ca prima instanta a administrat un probatoriu complet si au fost analizate corect cele doua titluri de proprietate T., respectiv L..

Memoriile depuse ulterior de recurente depasesc termenul de motivare a recursului, anume 15 zile de la comunicarea sentintei. De altfel, pe fond, aspectele învederate nu pot fi retinute. Sentinta a avut în vedere titlurile de proprietate emise pentru T. G. si L. T., asa cum s-a aratat deja. Identificarea topo a prezentat o suprapunere totala, nu o simpla vecinatate. Prin aceeasi identificare s-a stabilit deja ca reclamantilor intimati le lipseste 2500 mp ocupati de recurente. Nu s-a dovedit conform art. 1169 Cod civil, ca reclamantii intimati pretind alt amplasament decât cel ce li se cuvine conform titlului T.. Nu se poate retine ca ambele titluri, T. si L., sunt „ în regula ” fata de suprapunerea indicata întarusarea invocata nu a fost dovedita, de altfel, prevaleaza identificarea efectuata de specialistul topo. Montarea unui gard provizoriu nu face dovada proprietatii. Problemele familiale, de sanatate, provenienta terenului, felul culturii, valorificarea ei, plata lucrarilor nu au relevanta în cauza, importanta fiind stabilirea dreptului de proprietate preferabil.

În consecinta, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.

Fata de respingerea recursului, nu se justifica nici acordarea cheltuielilor de judecata catre recurente.

Etichete: