Top

Reabilitare

Obiect: Reabilitare

Sentinţa penală nr. 41/05.02.2010

Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Neamţ, petentul Z. a solicitat instanţei să dispună reabilitarea sa de drept în ceea ce priveşte pedeapsa de 2 ani închisoare pronunţată prin Sentinţa penală nr. a Judecătoriei P., în dosarul penal xxxx/2001, definitivă prin Decizia penală nr. xxx/26.11.2001 a Tribunalului, în dosarul nr. xxxx/2001.

Petentul a învederat că, în fapt, prin Sentinţa penală nr. xxx/25.07.2001 a Judecătoriei P., în dosarul penal xxx/2001, definitivă prin Decizia penală nr. 677/26.11.2001 a Tribunalului, în dosarul nr. 6349/2001, a fost condamnat la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. 1-4 şi art. 290 CP cu aplicarea art. 33-34 CP.

A mai arătat acesta că, din 25.07.2001 până în prezent, a realizat venituri prin muncă cinstită, având o firmă proprie în ţară cu o filială în Germania, are o familie – soţie şi trei copii – în com. X., jud. Neamţ, şi a avut un comportament bun în societate, neavând amenzi au alte condamnări.

A mai precizat petentul că şi-a achitat cheltuielile de judecată, despăgubind integral părţile civile, încă din faza cercetării judecătoreşti, în 2001. De altfel, pe latura civilă a intervenit prescripţia.

Au fost ataşate înscrisuri din care reiese situaţia socială a petentului.

Instanţa a calificat obiectul cauzei ca fiind reabilitare judecătorească, şi nu de drept, faţă de circumstanţele speţei. S-a dispus ataşarea fişei de cazier judiciar a petentului, întocmirea unui referat de către Biroul de Executări Penale al Judecătoriei P., cu privire la situaţia executării pedepsei şi a cheltuielilor judiciare la plata cărora petentul a fost obligat, precum şi ataşarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate în primă instanţă şi în căile de atac. De asemenea, au fost trimise adrese la Primăria şi Poliţia X., care au răspuns prin două caracterizări ale petentului. Au fost emise adrese către părţile civile SC G. SA, SC C. SA, SC R. SA, prin care li s-au solicitat relaţii cu privire la achitarea despăgubirilor civile, stabilite prin hotărârile invocate de petent, acestea răspunzând în consecinţă.

La termenul din data de 18.12.2009 a fost audiat martorul U.G., propus din oficiu pentru dovedirea conduitei petentului, anterioară formulării cererii.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 354/25.07.2001 a Judecătoriei P., inculpatul Z. a fost condamnat la 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215, alin. 2-4 şi art. 290 CP, cu aplicarea art. 41-42, 74 lit. a şi 33-34 CP. Prin aceeaşi hotărâre, a mai fost obligat acesta, în solidar cu inculpatul V.O., la plata sumelor de 71.203.799 ROL ( lei vechi ), către partea civilă SC G. SA, 27.031.293 ROL, către partea civilă SC C. SA, 108.522.175 ROL, către SC R. SA , cu titlu de despăgubiri civile, precum şi la plata sumei de 3500000 ROL, cu titlu de cheltuieli judiciare ( filele 36-38 ). Sentinţa evocată a rămas definitivă prin Decizia penală nr. xxx/26.11.2001 a Tribunalului D., prin care, admiţându-se apelul inculpaţilor, a fost redusă pedeapsa petentului, la 2 ani închisoare, menţinându-se, totodată, celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate, inclusiv daunele civile şi cheltuielile judiciare ( filele 32-35 ). Decizia nu a fost recurată.

Parte din pedeapsă a fost executată în perioada 27.03.2001 – 16.08.2002, dată la care condamnatul Z. a fost liberat condiţionat, prin sentinţa penală nr. xxxx/16.08.2002 a Judecătoriei A., cu un rest de 222 zile, astfel cum reiese din fişa de cazier judiciar a petentului ( fila 40 ).

Din acelaşi înscris rezultă că petentul nu a mai suferit anterior nicio altă condamnare.

Potrivit dispoziţiilor art. 137 alin. 1 C.P., cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă cel condamnat întruneşte următoarele condiţii:

a) nu a suferit o nouă condamnare în intervalul prevăzut în art. 135;

b) îşi are asigurată existenţa prin muncă sau prin alte mijloace oneste, precum şi în cazul când are vârsta de a fi pensionat sau este incapabil de muncă;

c) a avut o bună conduită;

d) a achitat în întregime cheltuielile de judecată şi despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat, afară de cazul când partea vătămată a renunţat la despăgubiri sau când instanţa constată că cel condamnat şi-a îndeplinit în mod regulat obligaţiile privitoare la dispoziţiile civile din hotărârea de condamnare.

Faţă de condiţiile cumulative ale reabilitării judecătoreşti, avocate în cele ce preced, instanţa reţine că, numai primele trei sunt îndeplinite, după cum urmează:

Relativ la primul aspect evidenţiat de prevederile menţionate, se poate conchide că petentul nu a mai suferi vreo altă condamnare în intervalul prevăzut de art. 135 alin. 1 lit. a CP, respectiv 5 ani, calculaţi de la data împlinirii termenului de liberare condiţionată, astfel cum reiese din cazierul judiciar. Instanţa aminteşte că, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. 1 lit. a CP, condamnatul poate fi reabilitat la cerere, de instanţa judecătorească, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de un an, până la 5 ani, după trecerea unui termen de 4 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunţate.

În al doilea rând, petentul îşi are asigurată existenţa prin muncă, fiind angajat ca şofer, în perioada 02.03.2002-02.07.2008 al societăţii R. din Austria, aspect probat prin înscrisurile de la filele 59-63.

În al treilea rând, se poate concluziona că, în perioada anterioară promovării cererii, şi bineînţeles, ulterioară condamnării, petentul a demonstrat o bună conduită socială, astfel cum rezultă din depoziţia martorului U.G. ( fila 132 ) şi din adresa nr. 68xx/06.07.20xx a Primăriei Comunei X. ( fila 106 ).

În ceea ce priveşte, însă, cea de-a patra condiţie statuată de prevederile art. 137 CP, instanţa reţine că aceasta nu este îndeplinită, nefiind respectată ipoteza prevăzută de teza a II-a a textului evocat. Astfel, dacă petentul şi-a achitat cheltuielile judiciare de 3500000 ROL ( 350 RON ), la care a fost obligat prin Sentinţa penală nr. 354/25.07.2001 a Judecătoriei P., în dosarul penal 1485/2001, definitivă prin Decizia penală nr. xxx/26.11.2001 a Tribunalului D., în dosarul nr. xxxx/2001 ( aspect relevat prin chitanţa nr. 99999/17.06.20xx – fila 72 ), acesta nu şi-a îndeplinit, în totalitate, obligaţia de plată a sumelor reprezentând despăgubiri civile, către societăţile comerciale, constituite părţi civile.

Astfel, dacă SC G. SA a comunicat că în evidenţele societăţii petentul nu figurează cu debite ( fila 97 ), celelalte două părţi civile, respectiv SC C. SA şi R. SA devenite creditoare în raport cu petentul, prin hotărârile evocate, au comunicat că nici acesta, nici celălalt inculpat, obligat în solidar cu acesta, nu au achitat despăgubirile civile stabilite ( filele 127-129 şi 135-137 ).

Prin urmare, instanţa constată că, nefiind îndeplinită condiţia cumulativă impusă de prevederile art. 137 lit. d teza a II-a CP, nu poate da curs solicitării petentului de a-i fi admisă cererea şi materializată vocaţia la reabilitare.

Nu are a fi reţinut argumentul avocatului petentului, potrivit căruia dreptul societăţilor comerciale constituite părţi civile s-a prescris, prin trecerea termenului de 3 ani, aspect faţă de care, prin pasivitatea acestora, petentului nu i se poate imputa vreo culpă, cererea fiind fondată. Faţă de atare apreciere, instanţa aminteşte că reabilitarea se raportează la întreaga conduită a condamnatului – petent, care rezidă, între altele şi în manifestarea unui efort din partea sa în achitarea despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat ori, cel puţin, la întreprinderea unor diligenţe în achitarea parţială şi regulată a unor astfel de sume. Atitudinea petentului care, deşi ar fi avut posibilitatea îndeplinirii exigenţelor evocate (acesta fiind angajat în Austria, şi fiind capabil să plătească o datorie, dacă ar avea-o, după cum rezultă din depoziţia martorului U.G. – naşul său de cununie), a aşteptat, împlinirea termenului de prescripţie, sperând, în mod nejustificat, în reabilitare, nu este susceptibilă de a determina adoptarea concluziei contrare.

Faţă de cele arătate mai sus, reţinând că neîndeplinirea condiţiei statuate de prevederile art. 137 alin. 1 .lit. d CP s-a datorat relei credinţe a petentului, instanţa urmează a respinge cererea acestuia, ca neîntemeiată.

În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va obliga pe petentul condamnat la 50 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Etichete: